Mi-e frică de Emil Boc. Chiar şi atunci când anunţă sau îşi propune iniţiative pe care şi eu le-aş considera necesare sau la care aş subscrie. Cum e cazul depolitizării funcţiilor din administraţia publică despre care premierul a vorbit la recenta şedinţă a PD-ului. Spun mi-e frică, pentru că îmi pare că, sub nevoia de a rezolva o problemă reală, practica partidului-stat PD va mai găsi o şmecherie în vederea consolidării şi autoperpetuării la putere. Boc a mai vorbit despre depolitizarea funcţiilor din administraţie şi cu ocazia discursului său de investitură din decembrie 2008. După care au urmat reglementări aberante, contestabile şi contestate, care nu urmăreau decât fixarea clintelei politice PD-iste pe aşa-zisele posturi din „deconcentrate”. Procese succesive au făcut ca astăzi, în diverse instituţii din ţară, să avem câte trei directori concomitent. Un PNL-ist dat afară de „marea coaliţie” PSD-PD, care a câştigat procesul, un PSD-ist epurat după plecarea partidului său de la guvernare, care a câştigat şi el procesul şi, în fine, PD-istul instalat de actuala putere. O aiureală totală.
Sunt perfect de acord că cercul vicios al politizării structurilor administraţiei trebuie, la un moment dat, întrerupt. Şi, de aceea, aş putea subscrie iniţiativei lui Boc. Sub câteva condiţii:
În primul rând, pentru a da durabilitate în timp unei reglementări privind funcţia publică e nevoie de un consens politic între putere şi opoziţie. Prin urmare, o eventuală legislaţie nu poate fi doar rezultanta voinţei arcului guvernamental. Istoria ne arată că sub presiunea propriei clientele fiecare nouă putere va fi tentată să modifice legislaţia funcţiei publice în propriul interes. Directorii de deconcentrate vor fi puşi să aibă contracte de management, cum s-a întâmplat acum mai câţiva ani, se vor organiza noi concursuri, există o mie de tertipuri care pot fi aplicate. Deci fără dialog, reglementarea nu va rezista în timp.
În al doilea rând, cred că trebuie să fim realişti şi nu demagogi în ceea ce priveşte numărul numirilor din administraţie pe care le operăm politic. Sigur că toată lumea spune, inclusiv Boc, ca să sune bine şi să fie politically correct, că de la secretar de stat în jos toate numirile în administraţie trebuie operate pe criterii profesionale. Nu se poate acum aşa ceva în România! S-a văzut că nu se poate şi atunci când s-a încercat transformarea prefectului în înalt funcţionar public. Consecinţa a fost că un număr de oameni politici au devenit brusc aşa-zişi înalţi funcţionari publici, iar la fiecare schimbare de putere, pentru a-i îndepărta, s-a „îngrăşat” un corp de inspectori guvernamentali.
Dacă într-adevăr dorim o reglementare durabilă şi nu propagandistică, este aşadar nevoie de realism în ceea ce priveşte aprecierea limitei între funcţionarii numiţi politic şi funcţionarii de carieră. Am putea, de pildă, conveni că în ceea ce priveşte unele direcţii deconcentrate în judeţe, de care depinde aplicarea politicii guvernului în teritoriu (să zicem muncă, sănătate publică, învăţământ chiar), statutul conducătorilor de instituţii să fie bazat pe decizie politică. Nu şi în cazul unor servicii pur tehnice. Pentru că nu văd ce legătură ar avea, de pildă, Inspectoratul de Metrologie sau Registrul Auto, cu politica guvernamentală.
În Statele Unite ale Americii există un document public şi foarte interesant care se cheamă The Plum Book, după culoarea coperţilor lui. El enumeră toate funcţiile din administraţia federală americană, specificând în dreptul fiecăreia dacă e vorba de un political appointee sau de career appointee. Are câteva sute bune de pagini. Cam de aşa ceva ar avea nevoie România acum pentru a ne debarasa de ipocrizia colectivă în care trăim: când e vorba de numiri trebuie hârtie de la partid, când e vorba să fie daţi afară, toţi îşi amintesc brusc că au fost profesionişti, fără legătură cu partidele. Vezi şi cazul „celebrităţii” din aceste zile Blejnar.
Cam aşa văd eu depolitizarea funcţiei publice: consens între partide, realism şi abandonarea ipocriziei.
Nu cred însă că şi domnul Boc gândeşte la fel. Şi tocmai de aceea mi-e teamă că ceea ce a anunţat sâmbătă nu va fi decât o nouă „colectă” de şpăgi de la şefii de deconcentrate, la jumătate de mandat şi o ocazie de a se debarasa de ultimii PSD-işti sau PNL-işti rămaşi întâmplător în administraţie.
sursa: Dan Mihalache
Radu Zlati 
Comentarii recente