Trecem peste Bercea Mondialu’. Acolo a fost mana lu’ Mircea, fratele lu’ presedintele. Ala mare n-are nicio vina. Dar aia de au fost prietenii lui Traian, nu-i punem la socoteala? Acum, cand alegerile parca ar navali peste noi, cand isteriile taberelor politice par a fi atins climaxul, ar trebui sa ne amintim cum se leaga si dezleaga amicitiile, majoritatile, Guvernele, afacerile, dreptatea si insasi Justitia pe la noi.
A avut nevoie domnul Traian Basescu de partidul lui Dan Voiculescu, alias Felix Motanul, a mers cu basca in mana la Grivco si asa a strans majoritatea parlamentara pe care si-a dorit-o in 2004. Pe atunci Felix inca nu era Motan, iar verdictul dat de CNSAS in 2003 il prezenta pe Dan Voiculescu impecabil. A venit ruptura, a luat nastere “solutia imorala”, iar Felix a fost deconspirat. Asa s-a nascut Motanul. Felix. Mogulul. Repetitiile obsesive ale presedintelui in legatura cu numele, trecutul, trustul de presa si afacerile lui Voiculescu au reusit sa-l spele pe fostul colaborator al Securitatii.
Cine a lovit primul? A dorit sufletelul lui Dan Voiculescu mai mult decat a putut sa-i ofere inima lui Traian Basescu, atat timp cat au fost prieteni, sau viceversa? Greu de spus, usor de intuit. In privinta trecutului, cei doi nu difera prea mult. In lipsa unei decizii definitive a Justitiei (inca) ii putem urca pe amandoi pe acelasi piedestal al Istoriei. Prietenia lor contextuala demonstreaza ca au mai multe elemente in comun decat cele care-i diferentiaza. Poate la fel de conjucturala e si dusmania din prezent. Nu ar trebui sa va mire prea mult daca in viitor ii veti vedea din nou dandu-si mana la fel de imoral ca si in trecut.
Cat despre Sorin Ovidiu Vintu… ce sa mai spunem. Intalnirile misterioase de prin parcarile din Tancabesti, din 2004, orice s-ar spune, tradau o afinitate ideatica deloc frivola. Concretizata, dupa marturisirea ce-i drept doar a unuia dintre subiecti, intr-o colaborare cu final fericit. Fuga si jocul de-a v-ati ascunselea cu si de Adrian Nastase prin imprejurimile Bucurestiului i-au adus unuia functia de presedinte, celuilalt … vedem acum ce.
Ca Traian Basescu si-a negat de fiecare data prietenii, apropiatii, colegii de afaceri si partenerii la care s-a dus cu “jalba in protap” e un fapt. M-am intrebat mereu daca nu cumva asta e un semn al existentei unui “principiu”, apropo – oricare ar fi el – , care transcende mizeria politica cu care suntem invatati. Nu e putin lucru sa iti dai in gat, sa renunti, sa te rupi sau sa iti “nenorocesti” fostii aliati si amici intru afaceri politice. Trebuie sa existe un anume “caracter” pentru asta. Chiar si daca presupune un stomac mai gros decat al oricarui alt om.
Daca Traian Basescu renunta atat de usor la fostii colaboratori, prieteni, aliati, amici, cumetri, nasi si orice ar mai avea si de care a fost in stare sa se lepede, nu tradeaza asta o moralitate altfel decat cea, mult mai des intalnita, a celor care isi calca principiile si legile in numele prieteniei sau de dragul trecutului? Ar putea fi o intrebare serioasa, cu sens si logica daca nu ar exista reevaluarile de acum celebre ale aceluiasi Traian Basescu.
Va mai amintiti, la polul opus prieteniilor sacrificate, de seful mafiei personale a lui Adrian Nastase? Acum vorbim despre duşmanii reabilitati. Cine si ce este el acum? Stalpul coalitiei, omul de incredere al lui Traian Basescu, reevaluat, recalibrat si repus in drepturi. Omul stelelor. Daca maine il va reevalua si pe Sorin Ovidiu Vintu? Sau, mai rau, pe Felix Motanul? Mi-e teama ca, asa cum PSD nu a invatat lectia si a picat in capcana in 2008, la fel vor pica si alte partide in 2012. Sa avem rabdare.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente