Iulian Anghel: fiecare procuror DNA a avut, în medie, doar 3 (trei) dosare trimise în instanţă

Cei 2.300 de procurori din România au trimis în judecată în 2010 doar 934 cazuri de corupţie, în creştere cu 40% faţă de anul anterior, dar un volum aproape egal cu cel din 1997, când nu exista Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA).

DNA a fost înfiinţat special pentru a ancheta acuzaţiile de corupţie, iar 600 dintre cele 934 de cazuri de corupţie trimise în faţa instanţei au fost anchetate de DNA, cu 40% mai multe faţă de cele 383 de cazuri din anul anterior.

La DNA lucrează 145 de procurori, ceea ce înseamnă că în medie fiecare a trimis în 2010 în judecată 3 cazuri de corupţie.

Asta înseamnă că fiecare procuror DNA a lucrat câte patru luni la un caz. Oricum, au fost mai harnici, pentru că în 2009 au trimis în medie fiecare doar 2 (două) dosare de corupţie.

Procurorii DNA au salarii de peste 2.000 de euro net lunar, fiind plătiţi la nivelul unui procuror de la Înalta Curte de Justiţie.

În total, cei 2.300 de procurori au trimis în judecată în 2010 aproape 57.000 de dosare, ceea ce înseamnă o medie de 24 de dosare pe procuror.

Ieri, la prezentarea raportului de activitate al Ministerului Public pe anul 2010, procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a susţinut că numărul de dosare de evaziune fiscală soluţionate de procurori a crescut cu 125%, dar numărul acestora este de asemenea infim, de 1.111 cazuri, adică 25 de cazuri pe judeţ. Analiştii estimează că economia subterană reprezintă 30% din PIB, adică peste 40 miliarde de euro.

Nu există date limpezi privind numărul de ani în care multe dosare stau la procurori înainte de a ajunge în instanţe şi nicio statistică comparată a evoluţiei numărului de cauze transmise de procurori instanţelor şi a numărului de cazuri în care judecătorii au dat un verdict.

Ieri, la bilanţul Ministerului Public pentru anul 2010, preşedintele Traian Băsescu a susţinut: „Sunt dosare care se blochează în faza iniţială a procesului penal de către procurori. Am informaţii, dar nu am probe. Datoria mea este să spun aceste lucruri”.

Dintotdeauna şi judecătorii, şi procurorii s-au plâns că nu sunt destui, că sunt încărcaţi cu dosare. În România sunt aproximativ 2.300 de procurori. Deşi în timp numărul de procurori din parchete a crescut uşor (în medie cu câte 50-100 de procurori anual), procurorul general Laura Kodruţa Kovesi s-a plâns ieri că, în continuare, sunt 500 de posturi vacante de procurori. Ea nu a spus însă că fiecare procuror s-a ocupat în medie de 24 de dosare trimise în judecată în 2010.

Kovesi susţine altceva: „Singurul procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat a avut de soluţionat 2.700 de dosare, pe când cel de la Năsăud aproximativ 2.300”, ceea ce înseamnă o proastă administrare, neechilibrată, a încărcării de dosare între instanţe şi procurori.

Diferenţa majoră este între numărul de cauze soluţionate şi numărul de rechizitorii sau trimiteri în judecată.

Procurorii au soluţionat în 2010 518.000 de dosare în care însă în peste 90% din cazuri au dat Neînceperea urmăririi penale (NUP) sau Scoaterea de sub urmărire penală (SUP). Astfel, din cele 518.000 de dosare doar 42.000, adică 8%, s-au soluţionat cu rechizitorii, adică trimiteri în judecată. În total, numărul de cazuri de soluţionat la finalul lui 2010 a ajuns la 1,5 mil. faţă de 1,35 de milioane la finalul lui 2009.

Cele 1,5 milioane sunt cazuri pentru care a început ancheta în 2010 sau în anii anteriori. În general, se consideră o cauză de soluţionat şi apare ca atare în statistici, în momentul în care este deschis un dosar ca urmare a unei sesizări, din oficiu sau externă. După deschiderea dosarului, acesta poate lua două căi: fie se dă neînceperea urmăririi penale, fie se declanşează urmărirea penală. După declanşarea urmăririi penale, procurorul poate decide scoaterea de sub urmărire penală în cazul în care constată că probele sunt insuficiente sau trimiterea în judecată printr-un rechizitoriu.

Ca urmare, din cele 518.000 de dosare soluţionate de procurori anul trecut pentru peste 90% ei au dat NUP şi SUP.De-a lungul vremii, bugetele justiţiei au crescut. Dacă în 2002, bugetul Ministerului Public a fost de 148 mil. lei (47 mil. euro), în 2005 acesta a totalizat 297 mil. lei (82 mil. euro), în 2007 a ajuns la 543 mil. lei (164 mil. euro), iar anul trecut a totalizat 750 mil. lei (178 mil. euro).

Cu ce efect? Procurorul general justifică: „Este un volum de activitate de şase ori mai mare decât acum 20 de ani şi dublu faţă de acum cinci ani, deşi numărul de procurori a rămas constant”.

Traian Băsescu nu o contrazice, dar susţine: „Există dosare care stau de multă vreme să fie soluţionate, ele sunt dosare de mare corupţie. Colegii din Uniunea Europeană cer o soluţie a magistraţilor români. România are obligaţia să aibă o justiţie care să judece cu celeritate cazurile de mare corupţie”.

Dar cazurile de mare corupţie, cel puţin cele supermediatizate, fac naveta de ani de zile între judecător şi procuror. Nu există cazuri notorii de condamnări, iar dosarele de corupţie reprezintă doar o mică parte din numărul infracţiunilor.

Dacă în 1997 totalul infracţiunilor de corupţie era de 919, pentru ca în 2000 să scadă la mai puţin de jumătate, adică 388, în 2010 numărul dosarelor de corupţie a fost de 934.

Dacă la începutul liberalizării regimului de vize cu UE în România se petreceau anual peste 80.000 de infracţiuni, numărul lor a scăzut constant ajungând în 2007, primul an al integrării României în UE, la jumătate – 47.000 – pentru a se menţine constant în următorii doi ani şi să crească, în 2010 la 57.000. Ce s-a întâmplat? Este poliţia mai atentă, societatea mai bună ori mai vigilentă sau infractorii au fost „exportaţi” în UE? Datele de mai sus par să indice cea din urmă variantă, dar nimeni nu o spune şi public. Administraţia susţine public că anul acesta va fi unul al luptei împotriva evaziunii fiscale pe care, spune preşedintele, statul trebuie să o câştige. Cum?

Ieri la prezentarea bilanţului Ministerului Public, procurorul general s-a lăudat că numărul celor trimişi în judecată pentru evaziune fiscală a crescut în 2010, faţă de 2009, cu 125%, mai exact de la un total de 493 de cazuri la unul de 1.111 cazuri. În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, creşterea a fost de 132%, de la 123 de cazuri la 275 de cazuri. Valoarea bunurilor sechestrate, s-a ridicat, spune ea, la 300 mil. euro în 2010.

Creşterea de anul trecut este evidentă. În anii precedenţi, însă, deşi s-a vorbit încontinuu de evaziune, combaterea acestui fenomen nu se poate observa şi în actele procurorilor. Datele disponibile arată că în 1996 era aproape acelaşi număr de infracţiuni cercetate de procurori ca în 2010.

În trei ani, perioada 2007-2009, procurorii au anchetat tot atâtea dosare de corupţie cât într-un singur an, 2010. A scăzut în acea perioadă evaziunea? În ceea ce priveşte contrabanda, în şase ani, 2003-2008, procurorii au cercetat 300 de cazuri de contrabandă, număr aproape egal cu cel din 2010. A crescut atât de puternic contrabanda în anul 2010? Şi cum se va proceda în continuare?

sursa: Ziarul Financiar

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: