Am văzut, în această dimineață, pe pagina de Facebook a domnului Christian Binder câteva capturi de ecran din baza de date actualizată a Eurostat și cred că ele demontează destul de simplu unul dintre cele mai răspândite narative mincinoase ale guvernului Bolojan din spațiul public românesc: acela cum că statul român ar fi „𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂𝒅𝒊𝒎𝒆𝒏𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒕”.
Datele statistice oficiale arată exact contrariul. Preiau în continuare câteva situații din postarea domnului Binder, pe care vă rog să o regăsiți în secțiunea de comentarii.
În cele trei mari domenii prin care orice stat modern își exercită funcțiile esențiale – sănătate și asistență socială, educație, respectiv administrație publică și apărare – România are aproximativ 1.026.000 de angajați. Prin comparație, Olanda, țară cu o populație apropiată de cea a României, are circa 2.531.000 de angajați în aceleași sectoare. Cu alte cuvinte, statul olandez dispune de aproape două ori și jumătate mai mult personal decât statul român la o populație similară.
Mai sugestiv este faptul că România are efective comparabile cu țări care au aproximativ jumătate din populația noastră. În sănătate și asistență socială, România are 361.220 de angajați, iar Portugalia 363.397. În educație, România are 360.550 de angajați, față de 286.567 în Portugalia și 335.161 în Cehia. În administrație publică și apărare, România are 304.551 de angajați, un nivel apropiat de Cehia (300.623), țară cu circa 10,5 milioane de locuitori.
Aceste cifre arată limpede că problema României nu este existența unui stat prea mare. Problema este contrară: funcționarea unui stat prea mic pentru nevoile unei societăți de aproape 19 milioane de locuitori care tinde către standarde occidentale în ceea ce privește calitatea serviciilor publice. Desigur, se poate discuta în mod legitim despre capacitatea economiei naționale de a susține financiar sistemul bugetar, precum și despre mecanismele de recrutare ale bugetarilor. Acestea sunt teme legitime, dar nu „𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂𝒅𝒊𝒎𝒆𝒏𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒓𝒆𝒂” aparatului de stat, care este un narativ mincinos.
Nu poți avea școli performante cu un număr insuficient de profesori și prost plătiți (în educație avem cele mai mici salarii din sistemul bugetar, dar pretenția este de standarde occidentale). Nu poți avea spitale civilizate cu prea puțini medici, asistenți și infirmieri. Nu poți avea o administrație eficientă dacă aparatul public este subdimensionat și prost remunerat. În această ultimă materie, se poate pune și problema mecanismelor de recrutare care sunt adesea alterate de influențe recognoscibile de orice român sub acronimul PCR.
Desigur, numărul angajaților nu rezolvă automat toate problemele. Vreau să fie foarte clar acest aspect. Calitatea recrutării, competența managerială și criteriile de promovare rămân esențiale. Dar este intelectual necinstit să explici dificultățile sistemului public exclusiv prin ideea unui „𝒔𝒕𝒂𝒕 𝒐𝒃𝒆𝒛”, când statisticile europene indică mai degrabă contrariul. Statul român este atrofiat.
În realitate, statul român este unul suplu, cu personal puțin și, în multe cazuri, insuficient plătit și uneori – în cazul administrației publice – incorect recrutat și promovat. Ineficiențele pe care le resimțim zilnic sunt adesea consecința acestei subdimensionări cronice a statului român.
În ceea ce privește educația – poate cel mai important serviciu public și, totodată, unul dintre cele mai sărace domenii ale sectorului bugetar – am scris de multe ori și voi mai reveni. Efectele lipsei investițiilor în infrastructura școlară se fac deja simțite. Îmi povestesc colegi din Ministerul Educației despre populații întregi de școlari din ciclul primar care au nevoie masivă de soluții remediate căci nu știu încă să scrie și să citească. În opinia mea, recrutarea învățătorilor și profesorilor din ciclul primar și secundar trebuie făcută ca pentru o corporație: salariile trebuie să înceapă de la 10.000 de lei cu mașina de serviciu pentru a trimite în mediul rural pe cei mai talentați și înzestrați absolvenți ai universităților nostre. În educație trebuie recrutați cei mai competenți și talentați absolvenți dacă vrem să oprim prăbușirea accelerată a acestei societăți.
sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu