Emil Boc și Vasile Blaga și-au anunțat colegii că vor concura unul împotriva celuilalt la Convenția PDL de la jumătatea lunii mai. În urmă cu mai puțin de o lună apăruseră împreună la Congresul UDMR de la Oradea. Gestul de apropiere faţă de vechiul PD, cu semnificaţii înfricoşătoare pentru cea mai dinamică grupare din partid, nu avea cum să treacă neobservat.
Dacă Vasile Blaga s-ar fi înţeles până la capăt cu Emil Boc – adică tu rămâi premier, eu preiau partidul – gruparea Udrea nu ar mai fi avut sub ce umbrelă să candideze la o felie din conducerea restrînsă a partidului. În plus, Traian Băsescu ar fi pierdut definitiv şi fără luptă controlul PDL.
Elena Udrea a anunţat din vreme că vrea să fie vicepreşedinte PDL (partidul are 18). Ea este de anul trecut şeful filialei Bucureşti şi îşi pregăteşte asiduu candidatura la primăria Bucureştilor. O astfel de foaie de parcurs presupune prezenţa în primul cerc al puterii în PDL, dar între Elena Udrea şi Vasile Blaga există animozităţi vechi şi de ne-atenuat. Prezenţa Elenei Udrea pe lista celor 35 de susţinători ai unei moţiuni Blaga ţine de fantasmagorie. Or, în lipsa moţiunii Boc din competiţie, aţi fi întrezărit ca posibilă perspectiva unei Elene Udrea candidând pentru atât de necesarul ei loc de vicepreşedinte, pe lista celor 35 de suporteri ai … ministrului Baconschi? Ori…s-ar fi putut pune în scenă listarea doamnei Udrea în echipa Monicăi Macovei? Nici măcar imaginativului domn Lăzăroiu nu i-ar fi dat prin minte aşa ceva. De prieteni politici cu mare influenţă în partid, nu duce lipsă Elena Udrea, dar ei nu pot deveni cap de moțiune fie pentru că nu au relevanţă naţională, fie pentru că au probleme mari cu DNA, cum este cazul primarului Aradului, Gheorghe Falcă. Pe scurt, problema Elenei Udrea este că e prea abilă şi prea renumită pentru a candida pe o listă deschisă de un politician oarecare, dar prea recentă și prea controversată ca să candideze ea însăși la șefia partidului.
Prezenţa lui Emil Boc în competiţie este însă fericita rezolvare a acestei ecuaţii. Rangul politic de facto al ministrului dezvoltării nu este periclitat dacă ea susţine candidatura actualului premier. El are şanse să câştige un nou mandat. Spre deosebire de moraliştii de la Bruxelles, Emil Boc se bucură de susţinerea unor filiale, a multor parlamentari şi, mai ales, de susţinerea Cotrocenilor. Iar PDL s-ar îndrepta rapid spre menţinerea status-quo-ului dacă, din motive diferite, cele două tabere nu ar susţine separarea funcţiei de premier de cea de lider de partid.
Vasile Blaga ar fi dispus, ca şi colegul Oltean, să-l mai lase pe Emil Boc „să încaseze” la Palatul Victoria, promitând în schimb să se ocupe de partid. Dar de ce susţine Traian Băsescu că România are nevoie de un premier tehnocrat, când anul trecut spunea contrariul? Dacă Emil Boc chiar scoate România din criză, de ce nu se transformă el în vehicolul electoral perfect pentru parlamentarele din 2012? De ce ar fi performant Emil Boc la partid şi nu rămâne să continue „reformarea statului” la Guvern?
Pentru că refacerea economică pe plan european nu va influenţa România mai devreme de anul viitor aşa încât Emil Boc să poată clama competenţa guvernului său la alegerile viitoare. El este toxic electoral, deci trebuie înlocuit.
Dar ce personalitate din partid poate ridica rapid prestigiul PDL în ochii marelui public? Nimeni. Vasile Blaga este PD-ul anilor 90, Radu Berceanu e (ex) ministrul transporturilor în ţara fără drumuri, Adriean Videanu a pierdut Bucureştiul, Elena Udrea trebuie să mai aştepte cel puţin o legislatură, Monica Macovei n-are susţinere, etc… Noul premier trebuie deci importat. Şi cum românii s-au săturat de politicieni, această personalitate trebuie importată din afara partidelor. Deci tehnocrat.
Cum comunici poporului că trebuie să-l schimbi pe primul-ministru Boc când spui de şase luni că e perfect pentru post, e mai puţin important. Când interesele partidului o cer, întorci la 45 de grade şi în mare viteză. Dar care sunt de fapt interesele partidului?
Oricât ar fi de tehnocrat, noul premier nu va putea face minuni, şi în nici un caz minuni atât de mari încât ele să ţină loc de voturi pentru toţi aspiranţii la Parlament ai PDL în 2012. Cu circa 33% la alegerile din 2008, plus ce a adunat după, PDL are acum 173 de parlamentari, iar dominaţia asupra Palatului Victoria permite PDL să susţină o clientelă de mii de oameni. Toţi aceştia, parlamentari, secretari de stat, subsecretari de stat, directori, prefecţi şi subprefecţi, şefi de deconcentrate sunt pe cale să devină competitori informali în reţeaua politică în condiţiile în care PDL nu va putea trece de 20% la alegeri, iar izolarea în care se află nu îndreptăţeşte perspectiva participării sale la o altă alianţă de guvernare. Din moment ce numărul funcţiilor disponibile se va reduce drastic, care dintre liderii actuali ai PDL vor avea posturi în 2012, fie şi pe băncile opoziţiei din Parlament, şi care nu?
În aceste condiţii, este vital pentru Traian Băsescu şi cei loiali lui, ca până în 2012, să ocupe poziţiile-cheie din partid. Oricît de mare ar fi tortul democrat-liberal după alegeri, el nu va mai fi la fel de mare ca acum.
Nu ar fi mai plăcut pentru un Traian Băsescu care îşi predă mandatul în 2014, ca în loc de coşmarul unei primiri glaciale în Modrogan, în marginea unui PDL care se uită disciplinat la liderul Vasile Blaga, să preia partidul din mâinile supuse ale lui Emil Boc, Elena Udrea, Baconschi, etc? Şi dacă, forţând acum raţionamentul, prin contribuţia fulminantă a actualei opoziţii, PDL va rămâne la Palatul Victoria şi după 2012, nu ar fi de dorit, în 2014, pentru Traian Băsescu, o simplă rocadă între palate?
Întrebarea e: dacă Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena rămân în pole position în partid, unde vor fi Vasile Blaga şi prietenii lui în 2012, 2014? Iar dacă întoarcem întrebarea, ea devine încă mai interesantă: dacă Vasile Blaga și prietenii lui vor câştiga șefia partidului, unde se vor afla Traian Băsescu, Elena Udrea, Roberta Anastase & comp. în 2012, 2014? Mai ales dacă PDL rămâne în opoziție.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente