Soţia ambasadorului maghiar a completat mesajul lui Viktor Orban nu cu versuri din Petofi Sandor ci cu versuri din Wass Albert: “Legyen Erdély újra, ami volt!” – “Să fie Ardealul din nou ce-a fost!”, scrie cotidianul Gândul.
Poezia citată se numea “Eliberarea Ardealului” iar versul apare în următorul context:
“Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”).
Mai amintesc aici că Wass Albert este un cunoscut criminal de război horthyst, condamnat la moarte în cotumacie, alături de tatăl său, pentru uciderea de români şi de evrei.
Acum câţiva ani, un scandal bine mediatizat a vizat inaugurarea bustului acestui criminal de război în Odorheiu-Secuiesc.
Evident, domnul Baconschi nu o să invite la o nouă “întâlnire amicală” pe soţul recitatoarei horthyste.
Dar aştept altceva: ca justiţiarii care au executat mediatic pe nonagenarul Justin Pârvu, să îşi facă show-ul şi cu această ocazie. Mai ales că situaţia e mult mai gravă: purtătorul de cuvânt al premierului Ungariei ne recită versuri naziste
P.S.: Domnul Blejnar face un gest simpatic: trimite pe neonazistul maghiar din Miercurea Ciuc să….strângă taxele în Ţara Moţilor! 
. Soţia ambasadorului maghiar ar trebui trimisă…..acasa la dumneaei, în Ungaria.
sursa: Noul Conservatorism
Radu Zlati 
PARALELE: CAPITALISMUL AMERICAN, VERSUS SOCIALISMUL (EST) EUROPEAN.
(republicare)
Desi pana mai ieri era un tabu chiar sa faci aluzie ca America(aici,
America=USA), ar tendinte de socialistizare sau chiar mai rau, in ultimul timp
din ce in ce mai multi analisti sociali(politici, economici, etc.) si
comentatori oral sau
in scris, aduc tot mai frecvent la suprafata aceasta dezavuata idee, iar unii
chiar o gasesc potrivita de a fi aplicata, pentru aceste timpuri grele. Toata
aceasta noua tevatura nu vine decat sa-mi amplifice si chiar sa-mi confirme
ideea mea despre sisteme , idee si teorie care s-a nascut in mod natural, chiar
in primele luni dupa ce am ajuns pe “pamantul fagaduintei”, adica in State .
Scoaterea din “groapa”a multor institutii bancare, a unor giganti
economici , s.a.m.d. si mai ales eventuala nationalizare a unor mari banci miroase
destul de intens a socialism, insa chiar daca nu ar fi aceste lucruri noi, unele
deja consumate, analiza in paralele a celor 2 sisteme arata ca nu exista
puritate de sistem decat la nivel teoretic si declamativ, in practica,exista o
imixiune de caracteristici comune, chiar daca , uneori greu de
demarcat.
Raportat la cuvantul si intelesul cuvantului “socialism” si “comunism” am sa fac
referirile la Romania nu numai pentru ca il cunosc bine (ca mai toti romanii
adulti), dar Romania a fost chiar “mai catolica decat papa” adica sistemul
(teoretic) ii batea chiar si pe rusi, mai ales in ultimii ani, cand comunismul,
stim bine, ajunsese pe ” cele mai inalte culmi”…de unde si prabusirea
zgomotoasa, aproape fara concurentza! In teorie,
sistemul din Romania dintre “47 si “89 suna bine, plin de inclinatii
umanitare si compasiune nu numai pentru romani sau cei din acelasi
sistem dar chiar si pentru popoarele din partea cealalata a cortinei!
Cata generozitate!Trebuie insa recunoscut ca cel putin 10 ani dupa
“izgonirea regelui” ( si caderea regimului burghezo-mosieresc)
tara a cunoscut o perioada de reala bunastare , macar in cea ce priveste
asigurarea conditiilor si produselor de baza. Aceasta s-a bazat in mare, pe doua
motive: primul a fost extinderea in timp a disciplinei si a
respectului pentru munca , mostenit de la defunctul regim, cuplat pe
inceperea mecanizarii agriculturii si inclinatia naturala a populatiei
pentru munca.
Si aici trebuie sa notam ca Romania a avut o singura perioada
in intreaga istorie palpabila cand tara realmente a stralucit in lume:
aceasta a fost dupa instaurarea monarhiei in tara, si a continuat (in
descendo) -cum ziceam, in virtutea inertiei- inca 10-15 -20 de ani dupa
abolirea acestei institutzii. Intradevar, dupa 1859 (1862- unirea celor
doua Principate Romane) si in special dupa 1886 ( Printul Carol este
numit conducatorul Romaniei, apoi rege in 1881) Romania a cunoscut
cele mai importante succese in toate planurile : eliberarea de sub jugul
otoman (1877- oastea romana condusa personal de rege trece Dunarea
si ii invinge pe turci la Plevna) , nasterea si producerea geniilor stintifice
(V. Babes- microbiologie, N.Paulescu -insulina, H.Coanda -aeronautica
,Hermann Oberth-rachete, G.E.Palade- biologie celulara) a literaturii si
filozofiei romanesti( M.Eminescu, cei trei prieteni E. Cioran, M. Eliade
si E. Ionesco )arte (C. Brancusi, Jean Negulesco, Johnny Weissmuller
si Edward G. Robinson) socio-politice (N.Titulescu- sustine Liga
Natiunilor, conceptul de securitate colectiva si legaturile stranse cu tarile
real democratice, Franta si Anglia) , iar intre cele 2 mari razboaie, Romania
era considerata granarul Europei, capitala sa avea renumele de Micul
Paris iar leul era valuta forte. Intradevar, in aceasta perioada(1930-”40)
venitul per capita in Ro. era de de 94 dolari, mai ridicat decat al Greciei si
Portugaliei, totusi mai scazut ca al Cehoslovaciei. In aceasta perioada a
regalitatii, la primul razboi mondial Ro se declara neutra in 1914 si desi
regele era de obarsie germana, in 1916 tara intra in razboi de partea
aliatilor cea ce faciliteaza -in 1918- unirea Transilvaniei cu tara mama, si
astfel se infaptuieste Marea Unire, an cand este legiferat si votul universal;
in 1921 are loc cea mai mare reforma a Romaniei iar cu 9 luni inainte de
sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, regele Mihai rupe alianta cu
Germania fascista iar in 1947 abdica de la tronul tarii, prin forta si santaj.
Al doilea motiv al acestei cresteri economice ( chiar necompetitive pe plan
international) a fost folosirea mainii de lucru ieftine a unei populatii inca
rurala, peste 75%, care voia sa se emancipeze economic si (in mai
mica masura) pe munca “voluntara” a armatei si munca fortata a zecilor
de mii de detinuti ( mai ales politici) , aceste ultime 2 grupe , muncind
10-12 ore/zi, practic pentru mancare si un pat, care fara dubiu , costau
mai putin de 5% din toata valoarea muncii depuse. Pana aici lucrurile
sunt clare, iar primii lideri comunisti din Romania au “trecut” si locul lor
a fost luat de altii cu conceptii “revolutionare”, asa cum si in randul fortei
de munca s-au produs schimbari de mentalitate, cea mai importanta
fiind insurubarea in constiinta colectiva ca “partidul are grija de toate”
si care combinata cu dorinta de a avea cat mai mult insa suprapusa
peste o plata care nu permitea mai mult decat satisfacerea nevoilor de
baza, s-a ajuns la sfarsitul acelor 10-20 de ani la situatia arhicunoscuta
in care “noi ne faceam ca muncim iar ei ca ne platesc” adica la o forma
ascunsa si infantila de sabotaj universal, din ambele parti.
Dorinta nerealistica a unei nomenclaturi neinstruite , de a aduce tara
in tempo forte la nivelul industrial al tarilor din vest, a marit problemele
economice prin imprumuturi mari, pentru a cumpara tehnologie
( deobicei aproape uzata moral) sau bunuri de larg consum, dar care
-prin definitie aproape, oricum prin cantitate- erau destinate unei clase
sociale restranse, dar care era bine infipta la carma si destinele tarii.
Pana la urma, populismul ieftin, balcanismul si nepotismul, lipsa crasa
a intelegerii relatiilor economice si sociale, exterminarea intelighentiei
“reactionare”, izolarea de comunitatea internationala si abuzarile
masive ale elementarelor drepturi cetatenesti, au dus la explozia,
la ” revolutia” din 1989 care a demonstrat ca un regim nu poate
rezista prea mult daca nu creaza conditii optime pentru ca populatia
sa aiba posibilitatea de a se hrani bine si de a avea acces -macar redus-
la bunuri si servicii de un oarecare standard cat si de a i se respecta
un minim set de drepturi.
In esenta, comunismul dezvoltat, desfasurat si profund aplicat in
Romania ( dar cam in toate celelalte tari din sistem, cu exceptii ca
Cehoslovacia si RDG si cu oarecare retinere Ungaria ; Yugoslavia are
un loc aparte in acest portret, era cumva, intre sisteme) se baza pe
absolut falsele idei de egalitate si de acces al oricui , la orice,
“indiferent de cantitatea si calitatea muncii depuse”. Insa televizoarele
color, chiar si in ultimii ani ceausisti , erau considerate un lux, iar amaratul
de Trabant( in care taranii redegisti isi puneau sapele si se duceau la
munca campului) era o achizitie pentru care trebuia sa ai relatii serioase
si chiar bani, in aceiasi masura. Mancarea devenise o problema pentru
toate categoriile de oameni ai muncii, asisderea si caldura in locuinte,
aerul conditionat era o poveste scoasa din filme SF, iar numai atingerea
unui autoturism strain, ieftin (Opel, Audi) era ceva ca in bancul cu ” ce
aer, dom’le” ( aer iesit din pneurile intentionat taiate pentru a inspira
aerul occidental!).
Sistemul de sanatate, desi fizic era dezvoltat, totusi din punct de vedere
tehnic era primitiv iar datul de spaga si plocoane la medici, cadre medii
si portarii de la spitale, te costa mai mult decat daca ai fi avut
asigurare platita.
In cateva cuvinte, tot esafodajul comunismului romanesc, inca tanar,
suferea de toate bolile posibile, de unde si caderea brusca si dura
care a venit peste noapte. Sistemul comunist nu putea rezista pentru
ca -chiar daca avea resurse naturale- nu avea capacitatea de sustinere
economica si aceasta datorita inexistentei relatiilor naturale economice
(cerere- oferta) si a apatismului general al populatiei la sectorul inovatii,
prin lipsa aproape totala premierii monetare a ideilor si nu mai putin,
chiar prin sabotarea acestora de catre insasi “oamenii partidului” care
nu acceptau ca cineva poate fi mai mintos decat ei.
Ajuns in America, desigur ca in primul rand esti socat ( mai ales
imediat dupa “89) de cateva lucruri: oricine are o “masina”, inclusiv copii
sariti de 16 ani ( sau 14 ani in “open state”) pe care o folosesc 24 ore/zi,
autostrazile nesfarsite si risipa de energie si in general de orice,
si apoi , este imensa bogatie si varietate de produse de toate felurile
( inclusiv, sau mai ales alimentare) existente atat in supermarket-uri
dar si in micile convenient store, si in acelasi timp, accesul neselectiv
si constant la aceste bunuri( prin preturi mici), a intregii populatii, legale
sau ilegale. Exceptie cei care – de cele mai multe ori- si-au ales calea
drogurilor si a alcolului si care sunt homeless , dar si pentru acestia,
organizatii si asociatii de caritate le asigura o masa decenta, haine
curate si chiar cativa dolari pentru o mana de marijuana, sau altceva!
Expresia “acces”, in sensul ca oricine are bani sa manace la un fast
food sau sa-si cumpere un DVD generic sau ceva din aceasta
categorie dar nu neaparat ca oricine poate manca in fiecare zi la un
restaurant de 15-20 $ portia, sau sa isi permita a cumpara in primele
zile ultima noutate electronica. Fie ca munceste fie ca nu munceste!
Si aici este “cheia” care separa socialismul practicat in (est) Europa
de cel real din America, in care oricine are mancare si daca nu e
mofturos, are chiar si un loc cald unde sa doarma iarna (shelter-ul).
Desi aparent sistemul de sanatate are probleme, nimeni nu este
refuzat daca se duce la o urgenta sau suna pentru o ambulanta,
care chiar si in cele mai grele conditii de trafic tot va ajunge la tine in
mai putin de 10 minute, si care iti va acorda toate serviciile cu putinta ,
inclusiv stiind ca nu va obtine nici macar un cent de la tine. In fond,
pana la urma acest serviciu este platit de guvern, sub o forma sau
alta. Daca este o problema serioasa in sanatate, aceasta este la
capitolul stomatologie unde singurele servicii gratuite se refera la
extrageri si inca un serviciu sau doua. Mai mult, in Romania daca
un pacient murea – recunoscut- pentru ca medicul era beat, de cele
mai multe ori mortul era vinovat, aici, chiar pentru o greseala
imaginata sau chiar aranjata, oricine va da in judecata medicul sau
spitalul si pana la urma va primi despagubiri banesti, chiar nemeritate.
In Romania, ca sa poti cumpara -primavara timpuriu- un kil de rosii
(trufanda, la acele timpuri) erai obligat sa cumperi si unul de ceapa
(sau alt produs) care era vizibil in descompunere. Aici, daca cumperi
un pui fript de la un restaurant, maine te intorci si ceri banii inapoi
pentru ca nu ti-a placut puiul, vei avea banii inapoi si inca cu scuzele
managerului!
Apartamenele de inchiriat, toate cu aer conditionat, in imensa
majoritate, sunt dotate cu bucatarie completa: aragaz, frigider de
mare capacitate, dulapioare (cabinete) suspendate si chiar spalator
de vase! Deobicei, caldura si apa sunt incluse in chirie! In sfarsit,
traind cumpatat, fara abuzuri, cu un salariu de numai 9 dolari/ora si
min. 40 ore/sapt.( sau minimum 13-14 $/ora in marile orase si
in mai toata California) poti sa “o scoti la capat”, intr-un mic
apartament, sau chiar sa o duci regeste daca ai mostenit casa platita
a parintilor! Dar chiar daca nu-ti ajung banii, guvernul are agentii care
iti dau chiar cash, dar cel mai frecvent cartele de hrana, cu care poti
“cumpara” tot ce vrei (hrana) de oriunde! Si sunt milioane care traiesc
in acest fel ! In Romania desi exista un somaj direct si unul mai intins ,
tehnic, ajutorul de somaj era ca si inexistent! Aici, primesti destui bani
incat , iarasi, poti sa te descurci, iar daca mai muncesti si ceva la
negru, intorci medalia in favoarea ta ! Sistemul welfare este o
adevarata mina de aur pentru cei care si-au propus sa profite de pe
urma sistemului: cu ceva cash de la guvern, cu cartelele de mancare
(food stamps), cu mancare (uscata, deobicei, conserve si fructe dar
si alte articole ncesare ca sapun, periute si paste de dinti, hartie
higienica etc.) de la food bank si cu “voucher” pentru haine pe gratis si
chiar un ciacar de masina facuta cadou de cineva, sau o biserica,
ajungi mai mult decat gras!
Cartile de credit sunt, deasemeni, un mijloc de a subzista decent iar
cand nu mai poti plati(aproape orice), declari bankrupcy si … incepi
totul fresh, chiar cu noi carti de credit, pe care practic, bancile ti le vara
in buzunar! Cam 2 milioane de americani declara in fiecare an
bankrupcy, cea ce inseamna ca la fiecare 50 de ani la intreaga
populatie apta de munca, i se sterg datoriile si i se ofera noi credite!
Inca exista posibilitatea ca sa “dai” si al doilea faliment bancar
( daca si de data asta , ca si inainte, si cheltuiesti mai mult decat poti
plati) la 7 ani dupa primul ! In sistemul oficial comunist ( din Europa
estica si probabil oriunde ) aceste facilitati nu existau, iar daca vreun
mandatar ajungea falit ( si nu prin frauda) era aruncat in inchisoare!
Aici, cand esti la judecarea cazului respectiv ( care se efectueaza in
cateva minute, pe banda rulanta, datorita aglomeratiei!) judecatorul te
intreaba scurt, daca vrei sa pastrezi casa ( si te pune sa “juri solemn” –
sa semnezi-ca de acum incolo vei plati la timp) si bineinteles , pe care
automobil vrei sa il pastrezi, iar daca nu este platit , deasemeni un al
doilea “juramant” de fidelitate! Cea ce este interesant este faptul ca
cei mai multi care aplica pentru faliment, nu sunt cei cu sub 30-40 mii $
datorii, ci cei cu mai mult, chiar cu sute de mii si care in virtutea legii is
pot
pastra casa care poate fi un adevarat mansion.Si cum ziceam, nu numai
casa.
Copii sunt dusi si adusi de la scoala cu autobuze confortabile, iar la
scoala primesc o masa consistenta la preturi f. mici sau pe gratis
( pentru cei din familii cu venituri mici) asa cum aceleasi familii isi
inroleaza copii mici in gradinite cu lung program, la preturi derizorii
sau gratis.Deasemeni, patura sociala cu venituri mici beneficiaza
de locuinte a caror inchiriere costa 30% din venit, sau in alta grupa,
chiar cu mult mai putin. Afacerile “storage” sunt o adevarata industrie
datorata necesitatii populatiei de asi stoca excesul de scule, aragaze,
frigidere, canapele, etc.etc., iar in garajul – chiar de o masina- a unei
persoane private , gasesti mai multe si mai performante scule si
echipament decat in “celebrele” autoservisuri din Romania comunista
si orice prostituata de un oarecare standard si cu IQ-ul macar pe masura,
are mai multe diamante veritabile si alte giuvaieruri autentice, plus o
masina de vis, pe care nici ministrii romani ceausisti nu le aveau! Toate
acestea , stim bine, nu existau nici in visele celor care am trait in Ro sau
in alta tara declarata socialista, comunista!
De unde si cenzurarile de filme, carti si media , nu numai pe motive de
indecenta dar si pentru a nu se conoaste multele inlesniri oferite
populatiei de ” putredul sistem capitalist”. In concluzie se poate spune
ca, desi din “mandrie de sistem” nu se recunoaste, totusi mult ravnitul
si visatul comunist est european ( nici pe departe atins in practica) este
plenipotential pe taramul american si nu de unul sau doi ani, ci cel putin de
10 -15 ani, perioada care coincide cu demontarea sistemului comunist
din Europa si fosta URSS, acelasi sistem ( relatii de productie
capitaliste,concurentiale si cele sociale bazate pe teoria comunista
insa netrambitat) se practica in mai toate tarile din Europa de vest ( si in
Canada si alte tari, deasemeni), unde insa se recunoaste inclinatia
puternica spre social si unde ” exploatarea” este chiar mai “odioasa”
ca in SUA, existand asigurare de sanatate (si sociala) universala iar
concediile platite sunt de vis. Iar ca o ironie a istoriei, singurele tari
capitaliste ( in unul din intelesurile clasice al termenului, adica sistem
dur cu populatia) sunt fostele tari comuniste, in care exploatarea si
abuzurile sunt parte a cotidianului iar imbogatirea celor mai multi s-a
facut prin aplicarea unui imperialism interior lipsit de orice umanism
si limita, aproape barbarian, iar in ultima instanta aceste tari au devenit o
parte din cauzele crizei mondiale actuale si prin ele insele pot crea o
noua cortina de fier, acum, pur economica. Si ca deobicei, Romania este
originala si din nou este chiar mai catolica decat insasi papa!
Daca si in America – pe drept considerata citadela de succes a
capitalismului- au aparut aceste comentarii de la experti politici si
economici, ultima concluzie care se poate trage, sau mai degraba
ultima intrebare ridicata , nu poate fi decat una singura:
In fond si la urma urmei, cui i-ar mai pasa de sisteme sociale sau
economice si politice, de teorii economice, concepte si
denumiri, cand atat la supermarket cat si in garajul si camara
cetateanului obisnuit, “se gaseste de toate?”
ApreciazăApreciază