Motto:
„Fiecare fiinta umana are dreptul la trei mese pe zi, un loc calduros de dormit pe timp de noapte, o pereche de incaltari si inbracaminte iar asistenta medicala gratuita, restul e vrajeala…”
Cuculetz
Acum cateva zile, Hotnews prelua o stire Mediafax potrivit careia un secretar de stat din Ministerul Muncii ar fi declarat la dezbaterea proiectului de lege a asistentei sociale ca „romanii care vor refuza un loc de munca sau cei care nu vor accepta sa participe la cursuri de formare profesionala nu vor mai beneficia de niciun ajutor social”. Aceeasi sursa mentiona ca primarul orasului Mizil „a reprosat reprezentantilor Ministerului Muncii ca proiectul de lege privind asistenta sociala incurajeaza nemunca, intrucat beneficiarii de venit minim garantat refuza de multe ori locul de munca, motivand ca daca stau acasa primesc, din prestatii sociale, aceeasi suma de bani”. Secretarul de stat din Ministerul Muncii ar fi raspuns afirmand ca Ministerul doreste sa restranga accesul la ajutoare si sa le dea numai acolo unde este nevoie. „Daca nu vor sa munceasca, de la stat nu vor mai primi niciun ban. Incurajam munca, nu nemunca”, a conchis el.
Cum pica toata chestia asta poporului roman? Prost. Cititorul Hotnews ce semneaza „Cucultez” este probabil in asentimentul majoritatii: „Fiecare fiinta umana, afirma domnia sa, are dreptul la trei mese pe zi, un loc calduros de dormit pe timp de noapte, o pereche de incaltari si inbracaminte iar asistenta medicala gratuita, restul e vrajeala…”
Pe de o parte, citesti interventia lui Cuculetz si iti spui: Asta nu glumeste. Asta chiar crede ce scrie. Probabil ca asemenea lui mai sunt nu zeci de mii, nu sute de mii ci milioane. Ai un fior.
Pe de alta parte, citesti interventiile primarului si secretarului de stat si iti spui: Iata in sfarsit o discutie politica realista si la obiect. Iata ca Ministerul Muncii se poarta in sfarsit cu adevarat ca un minister al… Muncii. Te bucuri. Niste politiceni au in sfarsit curajul sa zica lucrurilor pe nume. In sfarsit, prioritatile par puse in ordine. E iresponsabil sa pui mereu protectia sociala inaintea muncii, asa cum se intampla in aceasta tara de atatea decenii. Ca sa administrezi protectie sociala pentru popor, osteni si curteni, cineva trebuie sa muncesca ca sa-ti creeze resursele necesare.
Pe scurt, avem pe de o parte pe Cuculetz si alte cateva milioane de cetateni ca el. Pe de alta parte, pe cei care considera ca nu se mai poate continua incurajand nemunca – un numar inca nedeterminat. Toti cetateni ai aceleasi tari. Votanti in aceleasi alegeri.
O problema vitala
In astfel de cazuri ce au ramificatii publice si politice semnificative, privirea ti se intoarce spre mass media. Arbitrul si arena in care are loc comunicarea dintre guvernant si popor. Spatiul ce seteaza perceptiile si prioritatile publice. Locul unde informatia, analiza, moderatia si echilibrul vin sa medieze relatia dintre cetateni si decidentii politici.
Privesti si astepti ca precizarile necesare, bazate pe logica si bun simt, sa se faca auzite. Pana la urma chestia asta cu munca este esenta dezbaterii despre viitorul Romaniei. Ca sa faca fata politic, diplomatic, militar si social provocarilor viitorului, aceasta tara trebuie sa isi rezolve problema economica. Iar problema economica nu se rezolva altfel decat prin munca – mai productiva, mai inteligenta, mai intensa, mai creativa. Nu poti spori productia nationala asteptand pe prag sau in parc ajutorul social. Cine nu a inteles asta, are o problema. Si nu atat una de logica economica sau stiinta politica. Ci una simpla, de bun simt. Iar mass media, se presupune, ar trebui sa intervina si sa incerce sa aduca public clarificarile necesare.
Asadar, te astepti sa vezi daca nu o sustinere pentru noua retorica pro-munca si pro-responsabilitate individuala, cel putin o recunoasterea publica a semnificatiei si mizei ei. Dar nu. Jurnalismul romanesc functioneaza pe alti parametrii. Nu toti dar majoriatea covarsitoare a comentatorilor, pare sa opereze dupa logica lui Cuculetz. Pe scurt, de partea poporului oropsit, uniti in cuget si in simtiri. Poporului „i s-a luat” ceea ce inainte „i se dadea”. Vai, directia tarii e gresita. Vai, lumea „nu are bani” de cutare si de cutare. Vai, dezastru. Si da-i, si plange pe umarul poporului. Urmaresti comentariatul mass media din tara si printre randuri il auzi pe Cuculetz:
„Fiecare fiinta umana are dreptul la trei mese pe zi, un loc calduros de dormit pe timp de noapte, o pereche de incaltari si inbracaminte iar asistenta medicala gratuita, restul e vrajeala…”
Chiar asa sa fie?
Avem totusi dreptul la o reactie. Or fi ei mai multi si mai galagiosi dar avem si noi dreptul de a ne spune opinia. Pana la urma, fiinta umana inainte de a avea dreptul la trei mese pe zi, a fost dotata cu un creier si cu gandire logica. Si cu dreptul de a le folosi. Iar exercitarea acestui drept intr-un mod elementar dovedeste in mai putin de 30 de secunde cat de aberanta este teza de mai sus.
Ca tu sa ai un „drept”, cineva trebuie sa aiba o „obligatie”. Ai dreptul la trei mese pe zi, un loc calduros de dormit etc?! Bun. Atunci cineva are obligatia sa ti le asigure.
Cine? Cine, mai precis? Si aici deja ne lovim de o problema.
Daca spui „Statul” sau „Societatea” nu faci decat sa reconfirmi ca nu iti exerciti dreptul elementar de a-ti folosi creierul din dotare. Statul e o abstractie. El nu produce nimic. Niste oameni trebuie sa produca incaltamintea, hrana si locuintele in discutie. Eventual Statul poate sa ia ceea ce au produs altii si sa-ti dea tie. Dar el, Statul, e o institutie, un sistem de relatii sociale si mecanisme organizationale. El transfera institutional si legal obligatia de a te hrani si imbraca in sarcina unor oameni, fiinte in carne si oase ca si tine. Modul in care o face: impozite, taxe, rechizitii, confiscari etc., e alta discutie.
Discutia aici este asta: De ce sa am eu o obligatie in a-i asigura lui Cuculetz „trei mese pe zi, un loc calduros de dormit pe timp de noapte, o pereche de incaltari si inbracaminte”? De ce ar avea cititorul meu obligatia sa-l intretina pe Cuculetz?
Vad ca de-a valma, comentatori, jurnalisti si lideri de partide din Romania, plus tinerii domni Ernu si Rogozanu, par sa fie convinsi de faptul ca cititorii mei si subsemnatul avem aceasta obligatie: Munceste, nu munceste, trebuie sa-i cumparam lui Cuculetz pantofi. (Nu ni se precizeaza daca de lac sau de piele intoarsa dar probabil si asta este specificat undeva, in lista drepturilor omului). Sigur, daca domniile lor vor sa o faca, e treaba dumnealor. Daca vor sa creada ca sunt obligati sa-i asigure lui Cuculetz si un bonus –de pilda un sejur la Caciulata – nu au decat sa adauge cat vor si ce vor pe lista lui Cuculetz. Dar asta nu ar trebui sa ne oblige cu nimic pe ceilalti. S-o faca din banii lor, nu ai nostri.
Nu ca am fi lipsiti de solidaritate si compasiune. Daca agreem cu totii ca semenii nostri Ernu, Rogozanu si Cuculetz o duc chiar rau anul asta si raman fara „inbracaminte” pe timp de iarna, atunci punem mana de la mana, ne imprumutam, facem ce facem si ii ajutam sa iasa in primavara. Dar asta doar pentru ca asa am convenit noi, de comun acord. Si nu pentru ca amicul Cuculetz si cei doi tovarasi ai sai ar avea un drept anume care obliga natia romana la ceva, doar prin prisma faptului ca trioul in cauza a facut acestei natii (oricum greu incercata de istorie chiar si fara prezenta lor) onoarea de a contribui la sporu-i demografic.
Iar daca din compasiune si responsabilitate hotaram sa creem un aranjament pe termen lung prin care sa ii ajutam pe cei trei si pe alti nevoiasi asemenea lor, atunci asta este expresia vointei noastre si nimic altceva. Am face-o in orice caz dupa posibilitati si resursele disponibile. Faptul ca mai devreme ne-am imprumutat pentru ei este un caz exceptional, ca ne sunt simpatici. Iarna viitoare, daca nu reusesc sa aiba fiecare perechea personala de pantaloni, sa nu mai conteze pe noi.
(Sa spunem totusi ca o paranteza ca daca dovedesc intre timp ca sunt Artisti-Creatori, atunci e altceva. Artistul-Creator, o stie orice tanar cu studii in occident, are prin definitie dreptul la trei mese pe zi, o pereche de incaltari, una de pantaloni, lenjerie, prosoape etc., toate de la buget).
Un fel de concluzii
E posibil ca argumentele de mai sus sa nu convinga. Si atunci poti sa zici: Domnule, nu ma intereseaza, sunt fiinta umana, am acest drept. Vreau drepturile mele. Pun mainile in san si astept.
Sa zicem deci ca toti, absolut toti, avand acest drept, ne hotaram sa nu mai facem nimic. Nu mai muncim, nu mai producem. Ne multumim, modesti „cu dreptul la trei mese pe zi, un loc calduros de dormit pe timp de noapte, o pereche de incaltari si inbracaminte iar asistenta medicala gratuita”. Nu ne mai intereseaza averi, avantaje si alte excursii in strainatate. Punem mainile in san si asteptam.
Si asteptam.
Asteptam.
Cat stam asa in asteptare, sa mai notam ceva.
Logica de mai sus ni se pare absurda. Dar o sa fim surprinsi de numarul imens de intelectuali, politicieni, jurnalisti si poporeni care subscriu unei forme sau alta a acestei teorii. Nu numai la noi, ci peste tot in lume. Numele teoriei este socialism. Rezultatul aplicarii se numeste, mai devreme sau mai tarziu, criza si ruina economica.
Interesant: Istoria stangismului este o serie spectaculoasa de incercari ale unor indivizi –dupa toate aparentele foarte inteligenti – de a transcende aceasta logica simpla. Sofistica, tenacitatea si complexitatea argumentelor aduse de ei raman remarcabile monumente ale desertaciunii omenesti. De sute de ani, generatie dupa generatie, invartesc aceasta teorie si ii sucesc termenii in fel si chip, pana ajung sa se auto-ameteasca in asa hal, ca incep sa creada si ei in propriile minuni paralogice. Pe urma lor, cu gura cascata, convinsi de adevarul mult trambitat, Cuculetzii acestei lumi, iritati ca Societatea, Statul sau Guvernantii nu le respecta drepturile sfinte.
Alchimisti ai modernitatii, intelectualii stangii propovaduiesc tenace o formula sau alta a acestei proceduri magice prin care vidul si inactiunea se transforma in „trei mese pe zi, un loc calduros de dormit pe timp de noapte, o pereche de incaltari si inbracaminte”. Iar asistenta medicala: Gratuita!!!
Daca nu credeti in prevalenta acestor personaje -adepti neclintiti ai unei doctrine ce sfideaza legile naturii si logica, o doctrina ce promite calea bunastarii prin decret pentru toti si toate – urmariti mai atent modul cum ei si ideile lor domina dezbaterile publice de peste tot. Sa ne asezam confortabil si sa-i admiram la lucru.
Oricum, altceva mai bun nu avem de facut, nu-i asa? Asteptam. E dreptul nostru, nu?
sursa: Contributors.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente