Una dintre acuzele cele mai frecvente ale propagandei desantate a Guvernului Boc, reluate de latratorii de serviciu, a fost aceea ca Guvernul liberal a fost unul al risipei, mai preocupat de consum decat de investitii. Datele oferite recent de Comisia Nationala de Prognoza, altminteri un organism guvernamental, constituie o palma usturatoare pe obrazul groscior al acestor defaimatori. Si inca un argument pentru alimentarea nostalgiilor, iar nu a resentimentelor, fata de ceea ce a fost, timp de numai douazeci de luni, Guvernul liberal.
Va mai amintiti de obsesiile lui Ceasusescu privind rata acumularii? Visul de aur al omenirii comuniste era atingerea unei rate a acumularii de 33%. E drept ca atunci indicatorii macroeconomici erau oarecum diferiti, in loc de produs intern brut se utiliza venitul national. Aceasta rata a acumularii de 33% se regasea in toate documentele oficiale care vorbeau despre viitorul luminos al patriei. Ei, bine, noi, Guvernul liberal, am fost cat pe ce sa implinim visul lui Ceausescu (?!?). Rata de investire (adica formarea bruta de capital fix raportata la produsul intern brut) a fost, in anul 2008, la numai un procent de aproape misticul 33% ! Cu uriasa diferenta ca, in timp ce in vremea comunista oamenii traiau in frig, in izolare si pe cartela, in anii 2007 – 2008 salariile, pensiile, ocuparea, nivelul de trai in general au avut cresteri semnificative.
In primul deceniu tranzitiei, rata de investire era de numai 18 – 19%. Lesne de inteles, daca ne gandim ca a fost, cu rare exceptii, un deceniu al recesiunii. In perioada guvernarii PSD (2001 – 2004) rata de investire a avut o usoara crestere, situandu-se in jurul nivelului de 21%. Intre anii 2005 – 2008 cresterea ratei de investire a fost de-a dreptul asimptotica: 23,7% in 2005, 25,6% in 2006 iar in anii guvernarii PNL 30,2% in 2007 si 32% in 2008! Recordul guvernarii liberale in ce priveste investitiile este atat de evident incat trebuie sa fii din cale-afara de ticalos ori – scuzati-mi expresia – de-a dreptul tembel ca sa ignori aceasta realitate. Ea s-a reflectat atat in cresterea investitiilor publice si private interne, dar mai ales in cresterea spectaculoasa a investitiilor straine. O spun cu nedesimiluata mandrie: in cei trei ani de-a lungul carora am fost ministru, anume 2006 – 2008, Romania a primit mai multe investitii straine decat in toti ceilalti ani dintre 1991 si 2010 la un loc!
Poate ca sunteti curiosi sa stiti ce s-a intamplat cu rata de investire in perioada Guvernului Boc. Ei bine, dupa 2008, cu exceptia melancoliilor prezidentiale, toate celelalte vise ale lui Ceausescu s-au spulberat. Rata de investire a luat-o vertiginos in jos, coborand, de la 32% in 2008, la 26,2% in 2009 si doar 22,7% in 2010. Va intrebati cum de mai are Emil Boc – in motiunea pe care tocmai a depus-o drept candidat la sefia partidului sau – tupeul sa acuze lipsa investitiilor, consumul si risipa din perioada guvernarii liberale? Eu tocmai am oferit doua posibile explicatii ale unei asemenea atitudini. Optati dumneavoastra – sau domnul Boc – pentru una dintre ele.
sursa: Vozganian
Radu Zlati 
Comentarii recente