Preşedintele Barak Obama şi-a anunţat concetăţenii duminică noaptea că teroristul numărul 1 al planetei a fost încercuit şi ucis de militarii Statelor Unite. La aflarea veştii, mulţi americani s-au adunat la Casa Albă sau la monument Ground Zero de la New York ca să exprime bucuria victoriei. S-a făcut dreptate, au celebrat ei.
40 de minute de intervenţie asupra clădirii întărite din Abbottabad, Pakistan, au pus punct celor 10 ani de căutări. Abia acum patru ani serviciile secrete americane au reuşit să identifice un personaj care le-a dus în cele din urmă la fortăreaţa de lângă capitala pakistaneză Islamabad. În urmă cu doi ani s-a reuşit schiţarea ariei de acţiune a suspectului, un curier, iar în august 2010 s-a descoperit pista care a dus la Bin Laden însuşi. Şi, după cum a explicat chiar preşedintele american, a fost nevoie de luni pentru ca operaţiunea să fie pregătită în cele mai mici detalii.
Autorităţile americane puseseră o recompensă de 25 de milioane de dolari pe capul lui Osama Bin Laden, creierul şi liderul celor mai grave atentate teroriste împotriva Statelor Unite (la World Trade Center şi Pentagon au murit în septembrie 2001, aproape 3000 de americani, iar în atacurile asupra ambasadelor americane din Kenia şi Tanzania au provocaseră şi ele sute de victime în numele Jihadului) . Dar, în ciuda uriaşei recompense, problema Bin Laden a fost rezolvată exclusiv de forţele americane.
Mai mult decât atât: nici o informaţie legată de operaţiunea Abbottabad nu a fost împărtăţită aliaţilor sau Pakistanului. Preşedintele american spune că a vorbit la telefon cu omologul său pakistanez, după intervenţie, şi că au convenit împreună că “este o zi bună şi istorică pentru ambele naţiuni”. Public, premierul Raza Gilani a răspuns că pământul ţării sale nu poate fi folosit pentru terorism şi că îi felicită pe americani pentru succesul operaţiunii, iar ministrul de externe a adăugat că moartea lui Bin Laden este rezultatul eforturilor internaţionale, inclusiv ale Pakistanului, de eliminare a terorismului.
În ciuda expresiilor diplomatice şi a entuziasmului american de pe străzi, ecuaţia este de fapt foarte complicată. Prin moartea lui Osama Bin Laden, Al-Queda a primit, într-adevăr, o lovitură majoră – a pierdut un lider charismatic şi extrem de inteligent în războiul lui nebunesc împotriva lumii occidentale. Dar cum se face că Bin Laden se ascundea la o oră de mers cu maşina de capitala Islamabad şi la doi paşi de o bază militară pakistaneză, în ditamai clădirea de trei etaje, înconjurată de ziduri de trei şi cinci metri, bine garnisite cu sârmă ghimpată?
Toată lumea credea că Bin Laden se ascunde în vreun loc izolat, în pietrăraia de nepătruns a ţării; dar constată acum cu uimire că se afla chiar sub nasul autorităţilor pakistaneze care se declară atât de dedicate luptei împotriva terorismului. Pe scurt: ştia sau nu ştia preşedintele Pakistanului Zardari şi primul-ministru Gilani că Osama Bin Laden se află la Abbottabad? Şi dacă nu ştiau, cine deţine cu adevărat controlul asupra unor astfel de informaţii în Pakistan?
Pakistanul nu va putea evita răspunsul. După cum nici Washingtonul nu va putea evita întrebări legate de intervenţia sa pe teritoriul unui stat independent. Se poate presupune că dacă americanii au procedat astfel, adică evitând colaborarea cu autorităţile pakistaneze, înseamnă că nu au avut de ales. Şi revenim la întrebarea precedentă: cine deţine de fapt controlul în Pakistzan
Statele Unite au intrat în Afganistan în 2001 imediat ce au avut informaţii că autorul moral al atentatelor de la 11 septembrie se află acolo. Decidenţii americani ştiu că în Pakistan nu se poate intra la fel de uşor. Talibanii afgani înlăturaţi de la Kabul îşi găsesc corespondentul în islamiştii pakistanezi. Dar Pakistanul a desfăşurat propriile teste nucleare şi are o populaţie de circa şase ori mai mare decât a Afganistanului. Deci şi forţă de negociere mult mai mare. Statele Unite ştiu asta. Ştiu şi islamiştii de pe toate meridianele, preocupaţi de victoria Jihadului. Dacă Bin Laden se află de atâţia ani în Pakistan, cine altcineva şi ce altceva se mai ascunde acolo?
Al-Queda se va reface greu sau deloc. Iată cu adevărat o veste bună. Preţul petrolului a scăzut, la fel cel al aurului şi argintului, bursele occidentale celebrează victoria. Ele îşi vor reveni însă rapid. Şi nu neapărat din cauza unor eventuale replici ucigaşe ale suporterilor lui Bin Laden. Cauzele profunde ale fenomenului islamist sunt departe de a fi înlăturate. Sărăcia, corupţia liderilor şi, deci lipsa de perspective pentru milioane de tineri musulmani în ţări cu natalitate ridicată, sunt sursa de infecţie ce genereză terorismul.
A da vina pe alţii pentru propriul eşec politic şi economic, în cazul de faţă pe evrei şi pe creştini, nu e decât o foarte veche practică a liderilor incompetenţi. Şi o foarte veche paradigmă istoriei. Dar istoria – aviz amatorilor – n-a dat niciodată dreptate violenţei brute.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente