B.T. Iacob: Ce ascunde abandonul lui Valeriu Stoica?

Stoica a explicat, pentru Mediafax, că a fost pus în faţa unei alegeri dificile: ”pe de o parte, să îmi menţin poziţia de decizie la vârful partidului; pe de alta, să mă retrag din prima linie şi să continui efortul de consolidare a identităţii partidului şi a bazei sale doctrinare, păstrându-mi doar rolul de preşedinte al Institutului de Studii Populare. Ca urmare a unei analize la care orice om responsabil este obligat în momente de cumpănă, am ajuns la concluzia că circumstanţele politice şi personale nu mai îmi permit să mă dedic ambelor funcţii în acelaşi timp. În aceste condiţii, am ales ca de acum înainte să îmi continui activitatea politică doar în calitate de simplu membru al PDL, mandatat să asigure realizarea programului început la ISP. Altfel spus, am decis ca la Convenţia Naţională a PDL din această lună să nu candidez pentru nici o funcţie de conducere”, a spus vicepreşedintele PDL.

Numai naivii ar putea crede că ambițiosul Stoica, aflat la vîrsta de aur a marii performanțe, ar alege cu seninătate un soi de sinucidere politică de dragul rolului de guru al partidului. Un rol pe care, să amintim, nu l-a putut îndeplini nimeni în România, nici măcar un fost șef de stat precum Emil Constantinescu, ori unii foști premier, nici măcar miliardari precum Patriciu sau foști capi ai serviciilor, precum Măgureanu. La noi, regula de aur e simplă: ești băgat în seamă atît timp cît ai funcții clar definite și cît mai înalte. Fără acces liber în parlament, în guvern ori, mai ales, la ședințele din partid, nicio figură nu are șansa să joace vreun rol important. Pentru Stoica, luxul maxim pe care și l-a permis a fost de a renunța la parlament de dragul afacerilor, dar funcția mare în PDL a suplinit pierderea. În guvernarea CDR el a tras cu dinții să rămînă ministrul Justiției sub trei premieri diferiți, să preia șefia PNL, să scoată partidul din Convenție, să facă, într-un cuvînt jocuri înalte. Cînd a fost marginalizat în PNL și-a strîns echipa și a tulit-o urgent unde i se oferea ceva mai bun, adică la PD, fără a fi deranjat de orientarea profund stîngistă a acestuia, în esență.

În plus, e ridicol să te gîndești la rolul de ideolog al unui partid definit pînă și de  proprii membri drept cel mai ambiguu și mai lipsit de o orientare doctrinară clară.
Mult mai probabil, forfaitul lui Stoica trebuie pus în legătură cu alte evenimente, precum recenta plecare a lui Lăzăroiu de la Cotroceni, înscrierea de către Ioana Băsescu la OSIM a mărcii ”Mișcarea populară”, demiterile și excluderile de ieri, din PNL ori cu anunțul ferm al lui Geoană privind inerenta apariție a altui partid de dreapta pe scena politică. (Și, poate, chiar cu atacurile tot mai dese ale lui Patriciu la PNL).

Sunt semne că s-a intrat în linie dreaptă cu pregătirea unei noi formațiuni, una care se vrea autentic de dreapta, spre deosebire de struțo-cămila PDL și care să ia oameni din mai multe partide. Pentru acest gen de proiecte, trebuie spus, Valeriu Stoica, un sforar de geniu din umbră, este mai mult decît recomandat. Iar decizia sa neașteptată anunță o apropiată furtună pe scena politică, care ar putea duce la o repoziționare mult mai amplă a partidelor deja existente. Cît despre afacerea ”Deveselu”, e semnul clar că americanii au nevoie pe termen lung de aliați politici profund devotați la cîrma țării. Ceea ce, mai departe, se traduce prin aceea că niciun efort nu va fi precupețit de Băsescu pentru asigurarea acestui sprijin.

sursa: Inpolitics