Zilele, astea CCSB a realizat un sondaj național, la comanda Antenei 3. Sondajul a fost realizat pe 904 cazuri, în perioada 2-5 mai. Eșantionul e reprezentativ pentru populația adultǎ neinstituționalizatǎ a României. Sondajul a fost realizat telefonic (CATI).
Douǎ din întrebǎrile pe care le punem frecvent în chestionare sînt legate de autopercepția ideologicǎ și de status material. Pe scala stînga dreapta, de la 1 la 10, unde vǎ aflați? Dar pe scala sǎrac bogat, de la 1 la 10, unde vǎ aflați?
Rǎspunsurile sînt urmǎtoarele:
Fig. 1. Autopercepția ideologicǎ. Scala stînga – dreapta
Dupǎ cum vedeți, cam dese barele alea pe acolo. Unul din lucrurile care se fac de regulǎ în astfel de cazuri este sǎ se simplifice categoriile, sǎ se agrege în unitǎți mai mari, cu sens. În cazul nostru, grupǎm în trei categorii: stînga, de la 1 la 4, centru, mijlocul de rǎspunsuri 5 și 6, dreapta, de la 7 la 10. Mai e o a patra categorie, a celor care nu rǎspund la aceastǎ întrebare.
Rezultǎ urmǎtoarea împǎrțire ideologicǎ a populației României:
Fig. 2. Scala stînga dreapta. Categorii
Din experiența celorlalte sondaje, gruparea este una puternic stabilǎ, cel puțin în ultimii ani și la nivelul mǎsurǎrii telefonice. Identificǎm patru sferturi aproximativ egale: de stînga, de centru, de dreapta, nedefiniți ideologic.
Putem face același lucru, la aceleași puncte de împǎrțire: 1 … 4, 5…6, 7 … 10 și 99, și cu rǎspunsurile la întrebarea bogat – sǎrac.
Fig. 3. Autopercepția de status material. Scala sǎrac – bogat
Fig. 4. Scala sǎrac – bogat. Categorii
Dupǎ cum puteți vedea, spre deosebire de agregarea scǎlii stînga – dreapta, în acest caz categoriile nu sînt în nici un caz echilibrate. Cei mai mulți, jumǎtate, se poziționeazǎ în zona Nici prea prea, nici foarte foarte, în zona lui 5 și 6. Aproape 40% se definesc sǎraci. Doar 10% se definesc bogați. Foarte puțini refuzǎ ori nu știu sǎ rǎspundǎ la aceastǎ întrebare, drept pentru aceastǎ categorie nici nu va mai fi luatǎ în analizǎ în cele ce urmeazǎ, cǎ avem prea puține cazuri și nu înțelegem nimic din punct de vedere al relevanței statistice.
Pe de altǎ parte, ca și în cazul scalei precedente, aceastǎ agregare prezintǎ o foarte bunǎ stabilitate de mǎsurare de la un sondaj la altul, semn cǎ identificǎm niște straturi sociale care chiar au sens, nu o agregare artificialǎ de procente.
Buuun. Acum, întrebarea pe buzele tuturor este una simplǎ: cum voteazǎ, dom’le, ǎștia? Implicit, întrebarea este una de încercare de limpezire a apelor. Putem sǎ identificǎm o asociere între categorii sociale ori atitudinale și partidele din România?
Inevitabil, analiza noastrǎ se va limita doar la primele trei mari partide: PSD, PNL și PDL, din douǎ motive. Pe de o parte, ei sînt de fapt actorii principali într-un peisaj politic din ce în ce mai bine definit. Pe de altǎ parte, doar în cazul acestora avem suficiente cazuri, rǎspunsuri încît sǎ le putem intersecta cu variabilele stînga-dreapta ori bogat-sǎrac. Mai construim o a patra categorie rezidualǎ, Restul partidelor, în care bǎgǎm la grǎmadǎ tot ce nu e PSD, PNL ori PDL.
Analiza se face doar pe rǎspunsurile explicite de vot, dînd la o parte pe nehotǎrîți, pe cei care declarǎ cǎ nu vor merge la vot ori pe cei care pur și simplu refuzǎ sǎ rǎspundǎ la aceastǎ întrebare.
Analiza o facem din total populație, nu doar din cei care estimǎm cǎ merg la vot, pentru a ne putea bucura de întreg volumul de eșantion. Într-adevǎr, sînt ceva diferențe de intensitate de vot, însǎ mici, iaca acolo max. 2 puncte procentuale, deci concluziile nu diferǎ mult.
Și veți vedea cǎ putem trage concluzii bine definite, pentru cǎ relația identificatǎ este puternicǎ.
Sǎ facem ce știm mai bine: sǎ facem grafice. Nu uitați: vrem sǎ rǎspundem la întrebǎrile: cu cine voteazǎ cei care se definesc singuri a fi de stînga? Dar cei autodefiniți de dreapta? Dar cei de la mijloc? Dar bogații? Dar sǎracii?
Fig. 5. Votul pe categorii de autoidentificare stînga – dreapta
Fig. 6. Votul pe categorii de autoidentificare sǎrac – bogat
‘Opa! Ce grafice faine!
Ele se citesc astfel: 43% din cei de stînga voteazǎ cu PSD. 25% din cei de centru voteazǎ cu PSD. Doar 13% din cei de stînga voteazǎ cu PDL. 18% din cei de stînga voteazǎ cu PSD.
Pentru cei obsedați cu artimetica, suma pînǎ la 100% trebuie sǎ dea pe culori: barele cu roșu trebuie toate adunate sǎ dea 100%. Alea negre adunate la fel, tot 100%. Alea gri la fel. Alea combinate, roșu îmbîcsit care de fapt este amestec de roșu și negru, ca în Stendhal, la fel : trebuie adunate sǎ dea 100%.
Și vǎ spun eu : dau. Dacǎ or ieși de fapt 101% sau 99%, acuma nu vǎ supǎrați și voi și nu începeți sǎ faceți spume metodologice la gurǎ, cǎ nu știe Turambar sǎ adune nici cele mai simple cifre. Pentru cǎ de fapt adunați doar niște rotunjiri de numere și ele pot, prin jocul îmbinǎrii a ceea ce este ascuns dupǎ virgulǎ, sǎ dea cu +/- 1 fațǎ de ce vedeți voi în fața ochilor. În termeni gomoși, de metodolog arid, « Suma procentelor poate diferi uneori cu +/- 1 punct procentual față de 100% datorită rotunjirii fără virgulă a valorilor. »
Na, sǎ nu ziceți cǎ nu v-am spus. Înapoi la grafice.
Ce observǎm ? Cǎ avem de-a face cu o poziționare bine definitǎ a principalelor trei partide pe scala clivajelor ideologice și de clasǎ socialǎ. Adicǎtelea, în cuvinte simple, acum vorbesc pentru Dvs. ca sǎ mǎ înțelegeți, vorba ilustrului metodolog Cǎtǎlin Voicu,
– PSD e clar de stînga în mintea oamenilor și, în consecințǎ, e votat predominant de cei care se definesc de stînga ori care se definesc sǎraci.
– PDL e clar de dreapta, și în consecințǎ e votat predominant de cei de dreapta, respectiv bogați, mama lor de chiaburi, ar trebui fǎcut un lagǎr mare, sǎ-i cuprinzǎ pe toți, un Canal de-aici pînǎ la Baikal unde sǎ sape toți cei care îndrǎznesc sǎ nu se recunoascǎ sǎraci în aceastǎ țarǎ socialistǎ.
Opa! Ce ne facem, neamule, însǎ cu PNL, acest partid care pînǎ acum era bine așezat în zona de dreapta?
Ce sǎ ne facem? Ne uitǎm cum migreazǎ încet-încet în mintea oamenilor de la dreapta la stînga, ajungînd azi în zona de centru și eliberînd locul pentru PDL pe zona de dreapta. Un switch interesant, care îi deschide larg calea spre electoratul socialist al României socialiste, predominant sǎrac și dedat promisiunilor de tip « sǎ ne dea, sǎ mǎnînce și gura noastrǎ ceva ».
In consecințǎ, din punct de vedere atît al alianței cu PSD, cît și al unui anumit tip de definire, acela în care prin liberalism se înțelege de fapt progresismul (Vezi cartea foarte interesantǎ a lui Goldberg, Fascismul Liberal, tradusǎ recent și în limba românǎ la Polirom), într-adevǎr, it makes sense. PNL încet încet se mișcǎ spre a ocupa zona de stînga și spre a se uni prin competiție 
pe cam același electorat cu PSD. În acest caz, tipul de discurs public avut de liderul PNL are sens.
Însǎ din celǎlalt punct de vedere, atît al istoriei clasice a partidului liberal român, a istoriei sale antebelice, cît și a poziționǎrii sale în istoria recentǎ, post-decembristǎ, ce se întîmplǎ acum cu PNL reprezintǎ o mare schimbare, unii ar spune chiar o trǎdare a ideilor pe care le-a susținut în ultimii 20 de ani: inițiativǎ privatǎ, responsabilitate, libertate.
Asta e diferența. Ce facem? Ce preferǎm? Libertatea în fața egalitǎții, cu riscurile și responsabilitǎțile aferente? Ori egalitatea în fața libertǎții, întru nivelarea prin asistențǎ socialǎ și prin dictaturǎ luminatǎ, prin redistribuire a plus valorii de la cei care produc la cei care au nevoie? Știți voi cum ziceau marxiștii, comuniștii și sovieticii, fie-le țǎrîna grea și numele neuitat: De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi.
Aici e problema, frați liberali. Atîta timp cît aceastǎ migrație ideologicǎ are loc, cred cǎ veți cîștiga cu siguranțǎ niște clienți, dar la fel de cu siguranțǎ veți și pierde unii. Unii din ǎia care v-au votat exact pentru susținerea acestor idei: libertate, inițiativǎ privatǎ, responsabilitate individualǎ, egalitate în fața legii. Nu redistribuire socialǎ, de la fiecare dupǎ capacitǎți, fiecǎruia dupǎ nevoi, cǎ iar ne întoarcem de unde am plecat…
sursa: Contributors.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente