V. Grecu: Cum arată PDL-ul care NU se pregătește de schimbare

Prima campanie internă din „post-era” lui Traian Băsescu n-a făcut altceva decât să confirme o asemănare tot mai mare a  PDL-ului cu PSD-ul, prin modul de abordare,  tipul de discurs și de identificare al dușmanului, jocuri de grup și, poate cel mai important, prin promovarea unor practici și structuri corupte. În ultima lună, PDL a picat cu brio testul democrației interne, alegând o luptă influențată mai degrabă de șantaj, amenințări, promisiuni pe bani publici și manipulare prezidențială. În acest context, agresivitatea și derapajele verbale își găsesc o explicație pertinentă.

În primul rând, de-a lungul întregii campanii interne, s-a manifestat un soi de teamă în rândul bazei partidului, a primarilor, a consilierilor locali, ai oamenilor din teritoriu, care au refuzat să mai vorbească deschis, public, despre nemulțumiri, dar și despre propriile opțiuni. Această închidere, manifestată cândva doar la vârful partidului, a fost dublată și de un soi de servilism sprecific cândva pesediștilor.

Așa a ieșit apelativul “piticul” dintr-o sală de ședințe cu ușile închise în care nu a avut loc cu siguranță o discuție politică, ci mai degrabă o încercare de flatare și mulțumire a candidatului Blaga. Tot așa, modul de primire al lui Emil Boc, tipul de discurs al unor lideri de filiale, gata să se închine în fața tocurilor Elenei Udea- care i-au dat oricum mari bătăi de cap-, denotă același stil de raportare la conducători.

Pe de altă parte, toată campania dusă în interiorul PDL s-a jucat la masa șantajului. În fața unui adversar atât de puternic și de credibil, prima soluție pentru tabăra Boc  a fost determinarea întoarcerii armelor de către personaje cu greutate, inițial fidele lui Blaga. Aparent inexplicabil, peste noape, Gheorghe Flutur, Ioan Oltean, Gabriel Berca, Mihai Stănișoară, Mircea Toader sau  Mircea Adrei “s-au convins” că n-a venit vreme schimbării.

De asemenea, tot în sfera șantajului se învârte și tehnica semnării de contracte de finanțare guvernamentală sau europeană. Mesajul a fost clar: banii au o singură sursă. Ori, cu un an înainte de alegeri, aceste fonduri sunt mai mult decât o ambiție a fiecăui primar din teritoriu, ci o condiție vitală pentru un nou mandat.

În felul acesta a vizitat Boc în patru săptămâni  mai multe Primării și Consilii Județene decât în tot restul carierei sale politice. Bineînțeles, însoțit de Elena Udrea și venit cu alaiul de SPP-iști și de mașini de serviciu în dotare. Episoadele cu microbuzele închiriate de partid, dar urmărite de Mercedesurile de la Guvern au fost doar încercări eșuate de a simula o anumită normalitate, care nu mai poate caracteriza însă un partid reprezentat public de indivizi precum Tălmăcean.

Dar campania pedelistă, începută pe un fond puternic susținut al nevoii de schimbare internă, a mai dovedit un lucru: faptul că PDL nu vrea sau nu poate, deocamdată, nici să evolueze, nici să abandoneze un anumit mod de funcționare. Ca dovadă, revenirea autorității și controlului președintelui Băsescu, despre a cărui era s-a vorbit la un moment dat la timpul trecut. Intervenția sa în favoarea lui Boc a răsturnat în mod cert calculele și a mărit acea teroare manifestată la baze, de care vorbeam  la început.

De remarcat încă o tendiță manifestată, ce-I drept,  cu prcădere în gruparea Boc, legată de transformarea presei în unic dușman. Este încă o dovadă a revenirii  influenței  lui Băsescu, pentru că această frază, cu mogulii răi și jurnaliștii-tonomate, a fost mult timp doar preferata președintelui, iar pedeliștii se arătau  chiar deranjați să o tot audă.

În acest context, Blaga n-a făcut altceva decât să scadă ca forță pe parcusul acestor săptămâni, bazându-se, în cele din urmă, pe ieșirea la suprafață a unor frustrări acumulate, dar refulate. În general a încercat să evite derapajele verbale, lâsând acestă treabă în grija mult mai vocalului Radu Berceanu, care nu a ezitat să atace direct blonda “ care nu face deosebire între bitum și asfalt”. A fost însă și Blaga, cel puțin odată, trădat de tensiune, când, referindu-se la afirmațiile Monicăi Macovei, a comentat: “Dacă atât o duce capul…”.

Dar în tot acest peisaj sumbru pentru viitorul democratic al PDL, a existat însă un personaj de poveste, desprins de lupta politică, văslind printre Blaga și Boc, cu aparentă naivitate, dar cu un scop precis: câștigarea de notorietate. Destinația finală, conform obiectivelor sale parțial lămurite, este Primăria Generală a Capitalei și, pentru un asemnea țel, un compliment la adresa “porumbiței” Udrea este un compromise prea mic.

Conform calculelor oficiale și neoficiale, pedeliștii se pregătesc sămbătă pentru întâmpinarea lui Traian Băsescu, sărbătorirea ieșirii din recesiune, aplaudarea trendului ascendent în sondaje și mobilizarea pentru câștigarea alegerilor din vară, dar cu siguranță nu pentru schimbare

sursa: ImpactNews

Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: