I. Huiu: Congresul PDL – primele concluzii

Alegerile din PDL s-au încheiat. Prin urmare putem trage câteva concluzii la cald, iar în zilele următoare probabil vom vedea ecourile și consecințele mai pe larg.

În primul rând, congresul PDL consacră victoria absolută a lui Traian Băsescu și grupării sale, în frunte cu Elena Udrea, asupra partidului. Dacă mai era cineva din interior care spera la o schimbare sau dacă mai era cineva din afara partidului (poate chiar din rândurile opoziției) care credea că PDL poate fi un partener de dialog cred că acum s-a lămurit definitiv. Și, ca să merg mai departe cu raționamentul, dacă mai era cineva care se îndoia de logica pentru care a fost creată Uniunea Social Liberală, ca alianță a opoziției unite, dacă mai era cineva care credea că era bine ca PSD și PNL să mai aștepte, să mai vadă, consider că acest congres a fost pe deplin revelator.

În al doilea rând, alegerile din PDL au fost un simulacru de democrație internă. Pentru că democrația înseamnă participare și contestare. Participarea s-a putut concretiza doar prin votarea automată a numelor de pe listuțele primite probabil de la șefii de filiale și negociate prin cârciumi și pe holuri. Asta după ce directivele comandantului suprem au fost îndeplinite. Deci un simluacru de participare. Iar contestarea a fost cvasi-inexistentă. Nimeni n-a avut curaj să ia atitudine față de vreuna din măsurile guvernului și să critice suficient de răspicat conducerea de partid și de stat, să spună ce nu s-a făcut bine în acest răstimp. Dincolo de câteva încercări timide, mare masă de candidați a vorbit pe aceeași limbă și cu același ton. Chiar și având aceleași subiecte. Deci un simulacru de contestare.

N-am văzut partid la care alinierea să meargă atât de departe și obediența să fie atât de adânc înrădăcinată. Îmi place mie să vorbesc adesea despre „sindromul lașității colective” în politică. Ei bine, la PDL el este atât de profund încât nici măcar de data asta competiția nu a fost dusă până la capăt. Conștient că va pierde, Blaga s-a repliat în discursul de prezentare a candidaturii. Am auzit de la el aceleași teme ca și de la Emil Boc, am resimțit aceeași înverșunare și o abordare similară. Dacă ne uităm în istoria politică a celorlalte partide, găsim congrese tensionate, dar la care bătălia s-a dat până la capăt. Competitorii au fost competitori, critica a fost critică, nimeni nu s-a retras și, mai mult, chiar dacă a fost ales un președinte, lupta a continuat și pentru restul conducerii. Îmi amintesc congresul PNL din 2001, de pildă, unde Valeriu Stoica a câștigat președinția partidului, dar congresul i-a furnizat o garnitură de vicepreședinți din tabăra opusă și un birou politic extrem de echilibrat.

A treia observație este că am asistat la inventarea unei noi teme care arată, încă o dată, disprețul total față de problemele și realitățile României. Că nu guvernul este de vină, ci opoziția și mass-media Băsescu și Boc ne-au tot repetat de doi încoace. Dar acum s-a mai descoperit o categorie de vinovați: toți cei care n-au elogiat destul mărețele realizări ale puterii. PD încearcă o nouă tactică de a-și repara imaginea, cu mesajul că guvernul e bun, că a făcut bine, dar, săracu, n-a știut cum să comunice public acest lucru. Deci problema lor nu e că au distrus această țară, ci că nu și-au făcut suficient de bine propagandă, că n-au reușit să prostească mai bine lumea.

În fine, mă uit la garnitura de conducere proaspăt aleasă și văd că ea reprezintă o degradare chiar și în raport cu ce a prezentat public PDL-ul înainte. De câte ori credeam că mai rău nu se poate, puterea portocalie ne-a demonstrat că ne înșelăm. Că se poate și mai rău. Practic, toți cei aleși în funcții de conducere au în comun două lucruri: Traian Băsescu și acces la bani. În afară de Macovei, Sever Voinescu și Paleologu, din garnitura băsiștilor cu pretenții intelectuale, în rest conducerea este alcătuită din oameni care controlează bani la nivel central și local. Dacă facem un exercițiu de memorie, vedem că totuși, prin anii 90 PD-ul lui Petre Roman avea figuri onorabile, un Dijmărescu, un Babiuc, în timp ce acum avem o garnitură de baroni locali și de mediocrități, al căror singur merit este de a sta pe un sac de bani publici și de a fi în gașca potrivită.

Noul PDL arată sinistru. Din păcate, aceștia sunt oamenii care conduc azi România. Sper că nu pentur mult timp…

sursa: Iulia Huiu