ă luăm, pe rând, câteva dintre faptele şi problemele principale legate de propunerile preşedintelui Traian Băsescu de revizuire a Constituţiei:
1. Traian Băsescu vrea să pună România în rând cu democraţiile europene care au un număr mic de locuitori.
Doar ţările cu un număr mic de locuitori din Europa (de regulă, cu până în 10 milioane) au un parlament unicameral. Iată lista ţărilor democratice europene cu un număm mic de cetăţeni care au un parlament unicameral: Norvegia (4,8 milioane de locuitori), Lituania (3,32 milioane de locuitori), Letonia (2,24 milioane de locuitori), Liechtenstein (35.000), Islanda (350.000), Croaţia (4,9 milioane), Cipru (800.000), Muntenegru (672.000), Ungaria (10 milioane), Finlanda (5,3 milioane), Grecia (11,3 milioane), Danemarca (5,5 milioane), Bulgaria (7,6 milioane), Estonia, (1,34 milioane), Portugalia (10,7 milioane)…
Or, România are 22 de milioane de cetăţeni, de două ori mai mult decât Grecia. Toate democraţile europene cu un număr mai mare de 11 milioane de cetăţeni au parlamente bicamerale şi pentru motivul de a asigura o reprezentare proporţională rezonabilă şi pentru a răspunde necesităţilor de legiferare dintr-un astfel de stat. Oricum sunt puţine ţări cu parlamente unicamerale faţă de cele cu parlamente bicamerale. Aceste ţări sunt fie unele mici, fie unele cu regimuri autoritare.
Harta ţărilor cu parlamente unicamerale (colorate cu portocaliu) şi bicamerale (cu albastru)
2. Traian Băsescu vrea să pună România în rând cu ţările mari care au regimuri autoritariste şi parlamente unicamerale:
Nu întâmplător ţările cu regimuri autoritariste au parlamente unicamerale. Pe lângă fostele ţări comuniste care aveau un legislativ unicameral, de genul Marii Adunări Naţionale, ţări care nu reprezintă un model de democraţie precum Bangladesh, Iran, Mongolia, China, Cuba, Libia, Turkmenistan, Ucraina, Turcia, Peru sau Venezuela au, la rândul lor, un parlament unicameral. Dacă nu vrea să aducă România în rândul ţărilor mici, probabil că Traian Băsescu vrea să ducă ţara noastră în rândul pseudo-democraţiilor sau a regimurilor autoritariste. România nu a avut parlamente unicamerale decât în perioada dictaturii lui Carol al II-lea şi în perioada dictaturii comuniste.
3. Lovitura de stat de catifea dată prin atacul la adresa parlamentului la care recurge Traian Băsescu a fost urmată cu consecvenţă din 2006 încoace.
Primul pas datează din 2006. Legea referendumului în vigoare la acea dată, fixa temele de interes naţional pentru care preşedintele poate convoca unul. Printre acele teme nu figura nici una care să permită un referendum pentru reducerea parlamentului cu o cameră şi a numărului de parlamentari la 300 şi nici schimbarea sistemului de vot la alegerile generale.
Art. 12 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului prevedea care sunt temele de interes naţional pentru care preşedintele putea iniţia un astfel de scrutin:
“Art. 12. (1) Sunt considerate probleme de interes naţional în sensul art. 11:
A. Adoptarea unor măsuri privind reforma şi strategia economică a ţării
B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la:
a) regimul general al proprietăţii publice şi private;
b) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
c) organizarea generală a învăţământului;
d) structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, participarea forţelor armate la unele operaţiuni internaţionale;
e) încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaţionale pe durata nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de 10 ani;
f) integrarea României în structurile europene şi euroatlantice;
g) regimul general al cultelor.
(2) Cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin “DA” sau “NU” asupra problemei supuse referendumului, decizând cu majoritatea voturilor valabil exprimate la nivelul ţării.” (s.n.)
După cum lesne se poate remarca, legea nu includea cele două teme pentru care Traian Băsescu a organizat referendumuri din 2007 încoace! Dar preşedintele a atacat legea la Curtea Constituţională. Or, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 567/2006 s-a considerat că prevederile Art. 12 din Legea nr. 3/2000 “limitează, în mod nejustificat, prerogativele constituţionale ale Preşedintelui României în acest domeniu şi, ca atare, sunt neconstituţionale.”
Această decizie a Curţii Constituţionale pune în mâna unui preşedinte autoritarist şi populist o armă foarte puternică, armă prin care acesta ar putea schimba ordinea constituţională şi înfrânge democraţia… Ceea ce parţial s-a şi întâmplat deja şi se poate desăvârşi printr-o eventuală adoptare a Constituţiei revizuite în sensul propunerilor lui Traian Băsescu.
4. Primul referendum populist, din 2007, pentru votul uninominal:
După decizia Curţii Constituţionale, preşedintele a iniţiat prin Decretul Nr. 909 din 23 octombrie 2007, un prim referendum populist pentru introducerea votului uninominal în sistem majoritar în două tururi. Demersurile preşedintelui au mutat discuţia de fond despre necesitatea şi metodele prin care s-ar putea reforma cu adevărat clasa politică, la o problemă de formă, superficială, lipsită de orice eficienţă, care priveşte sistemul de vot şi atât, pervertindu-l însă şi pe acela. Am asistat la o păcălire în masă a cetăţenilor români care au fost aduşi în situaţia de a vota la alegerile parlamentare în baza unei legi antidemocratice. Domnia sa a promulgat această lege care reprezentă o probă ruşinoasă că România nu este în stare să organizeze alegeri după standardele minimale europene, încălcându-le sistematic pe acestea.
5. Referendumul populist din 2009 fixat de preşedintele Traian Băsescu în ziua alegerilor prezidenţiale pe o temă de campanie a candidatului Traian Băsescu – reducerea unei camere a parlamentului şi a numărului de parlamentari la 300:
A urmat referendumul populist din 2009 fixat în ziua alegerilor prezidenţiale. Acest referendum a fost prilejul utilizării de către preşedintele a unui slogan folosit şi de Mussolini: „De ce le e frică nu scapă”. Pe lângă acest detaliu, revelator totuşi, referendumul din 2009 este unul ilegitim întrucât a fost organizat pe o temă de campanie a unuia dintre candidaţi, acordându-i acestuia un avantaj în raport cu ceilalţi. Am depus o plângere în această privinţă la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în calitate de fost candidat. CNCD-ul m-a citat la audieri în 4 februarie 2010, dar aceste audieri au fost anulate întrucât s-a pretextat faptul că preşedintele nu a fost şi el citat, dintr-o eroare… De 16 luni nu a mai fost convocată însă vreo altă audiere în acest caz…
6. Referendumurile organizate de Traian Băsescu încalcă standardele europene în materie:
Referendumurile organizate de Traian Băsescu nu pot fi numite referendumuri democratice, ci simple manipulări antidemocratice. Asta pentru că ele nu au respectat regulile de organizare necesare unui astfel de scrutin.
“Codul bunelor practici în materie de referendum” elaborat de Comisia pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) prevede, printre altele, următoarele:
“I. Referendumul şi patrimoniul electoral european
2.2. Egalitatea de şanse
a. Trebuie asigurată egalitatea de şanse între partizanii şi adversarii propunerii supuse la vot.(…)
b. În emisiunile radioului şi televiziunii publice consacrate campaniei pentru referendum, se recomandă să se asigure egalitatea între partizanii şi adversarii propunerii.
c. Trebuie asigurat un echilibru între partizanii şi adversarii propunerii în celelalte emisiuni ale mass-media publice, în special în emisiunile informative (de ştiri). Se poate ţine cont de numărul de partide politice care susţin fiecare opţiune sau de rezultatele lor în alegeri.
(…)
3. Votul liber
3.1. Libera formare a voinţei electoratului
a. Autorităţile administraţiei publice trebuie să îşi respecte obligaţia de neutralitate (a se vedea supra 1.2.2.a.), care constituie un element de asigurare a liberei formări a voinţei alegătorilor.
(…)
d. Autorităţile trebuie să furnizeze o informare obiectivă. Aceasta implică faptul că textul supus referendumului, însoţit de un raport explicativ sau de un material echilibrat aparţinând partizanilor şi adversarilor propunerii trebuie să fie pus la dispoziţia alegătorilor cu suficient timp înainte, după cum urmează:
i. ele se publică într-un jurnal oficial cu suficient timp înainte de data votării;
ii. trebuie expediate direct cetăţenilor şi primite de aceştia cu suficient timp înainte de data votării;
iii. raportul explicativ trebuie să prezinte, în manieră echilibrată, nu numai punctul de vedere al autorităţilor (executivul şi legislativul) sau al persoanelor care îl împărtăşesc, ci şi punctul de vedere opus.”
Nu a existat nimic în sensul prevederilor “Codului bunelor practici în materie de referendum” la referendumurile lui Traian Băsescu. Am asistat doar la o mistificare a democraţiei şi o manipulare grosolană şi fără scrupule a cetăţenilor români. Consecinţa este îngenuncherea fragilei democraţii din ţara noastră.
7. Concluzii:
Arhitectura constituţională a unui stat democratic, separarea şi echilibrul puterilor, sistemul de vot utilizat, garantarea drepturilor omului şi a pluralismului politic sunt lucruri care presupun o expertiză în domeniu. A le aduce pe nepusă masă la vot în cadrul unui referendum nu înseamnă democraţie, ci înseamnă populism, instaurarea autoritarismului sub masca votului popular şi ameninţarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În plus, democraţia are nevoie de stabilitate. Schimbările dese ale legii fundamentale reprezintă un pericol pentru democraţie.
Paşii fireşti pentru adoptarea unei constituţii sunt următorii: mai întâi o dezbatere largă şi o deliberare cu formaţiunile politice, ong-urile şi experţii în domeniul constituţional, juridic şi democratic. Atingerea, pe cât posibil, a unui consens politic la nivel de largă majoritate. O constituţie democratică nu trebuie să fie a unui partid, ci a unei ţări. Explicarea clară, în faţa cetăţenilor, a acestui consens, a implicaţiilor prevederilor în discuţie şi abia apoi supunerea la un vot popular a proiectului constituţional sau a unor modificări constituţionale.
Traian Băsescu a inversat, în mod nedemocratic, paşii care ar fi trebuit făcuţi. Nu poate pretinde că nu a ştiut ce face şi nici că paşii impuşi sunt rodul unei simple întâmplări. Dimpotrivă, după cum am arătat mai sus, toate acţiunile lui în această privinţă arată o direcţie clară, coerentă, de deturnare a democraţiei către un regim autoritarist prin stigmatizarea şi anihilarea parlamentului şi trecerea unor prerogative şi puteri suplimentare în mâna guvernului, a preşedintelui şi a Curţii Constituţionale care nu este doar o instanţă juridică, ci una politico-juridică, fiind relativ uşor de controlat prin numirea de către preşedinte şi partide a membrilor acesteia.
Ideea reducerii unei camere a parlamentului României ar lovi atât în tradiţia bicameralismului din ţara noastră, cât şi în echilibrul de putere al instituţiilor, ducând la o scădere a ponderii parlamentului. Or, în politică funcţionează un principiu asemănător cu cel al vaselor comunicante: dacă puterea unui pilon instituţional scade, automat ea creşte la alte instituţii. Însă acest lucru pune într-o postură înclinată, cu risc de prăbuşire, edificiul democratic al unei ţări. De aceea se pune accent în democraţie, pentru ca aceasta să fie funcţională, pe separarea puterilor în stat şi pe echilibrarea acestora. Puterea nu trebuie concentrată într-un singur pol, iar acest echilibru trebuie neapărat menţinut. Altfel se deschide larg calea abuzului de putere, arbitrariului şi autoritarismului.
Sub umbrela unor proceduri aparent democratice, Traian Băsescu vizează, prin acţiunile sale, o lovitură de stat de catifea prin care ar concentra puterea în mâinile guvernului şi a preşedintelui, marginalizând şi discreditând parlamentul.
Menţionez şi faptul că propunerile de revizuire a constituţiei ar fi trebuit făcute de către guvern, nu de către preşedinte. Iată ce spune Constituţia actuală:
ARTICOLUL 150 – Initiativa revizuirii
Dacă există vreo şansă ca această ţară să iasă vreodată din marasmul, blocajul şi lipsa de perspective de acum, ea depinde în mod crucial de stoparea, prin mijloace democratice, a iniţiativelor lui Traian Băsescu de distrugere a echilibrului de putere în stat prevăzut de constituţia actuală. Desigur, neavând o majoritate suficientă în parlament, este puţin probabil ca Traian Băsescu să obţină două treimi. Dar simpla presiune a domniei sale în această direcţie şi perspectiva utilizării populiste a unor astfel de teme prin suprapunerea unor referendumuri peste alegerile locale, parlamentare sau prezidenţiale, este un factor de mistificare a democraţiei.
Opoziţia politică, mediatică şi civică faţă de planul preşedintelui va trebui să se militeze ferm, din toate puterile, împotriva modificărilor la Constituţie propuse de Traian Băsescu. O eventuală acceptare a acestora în ce priveşte structura instituţiilor, chiar şi parţială, ar duce ţara noastră într-un coşmar şi ar reprezenta certificatul de deces al democraţiei din România.
PS: Discursul preşedintelui de azi ridică numeroase alte probleme pe care nu le-aş fi putut aborda în acest editorial, dată fiind complexitatea lor şi timpul necesar elaborării unui material mai extins decât cel de faţă…
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente