Gandind eu ca legea pe nume Constitutie nu este totusi o ordonanta de urgenta, mi-am permis, intr-o postare anterioara sa emit parerea ca acolo n-ar avea ce cauta limite ale deficitului bugetar sau ale datoriei publice, cu exceptia cazului in care nu dorim sa traim una-doua cu sabia neconstitutionalitatii deasupra capului. Stiu ca cele doua cifre, 3% deficit bugetar si 60% datorie publica vor fi puse acolo ca sa dea frumos la eurozona, copiate fiind ele dupa un pact de stabilitate calcat regulat in picioare chiar de catre initiatori si beneficiari. Aceasta parere insa a starnit reactii destul de virulente, semn ca pentru o buna parte a cititorilor, ceea ce vine dinspre Cotroceni este indiscutabil drept, corect si frumos, alte opinii nefacand decat sa paraziteze inutil mesajul. Problema aici nu este ca initiativa vine dinspre actualul presedinte Traian Basescu (care la o adica daca greseste isi cere scuze si gata, vezi promulgarea legii majorarii salariilor profesorilor), ci, ce este deficitul bugetar si ce vrea el. Din acest punct de vedere am observat ce imensa confuzie domneste in capul unora dintre concetateni, care in avantul lor neconditionat de a sprijini initiativa prezidentiala dau cu logica de pamant de-i sar fulgii.
Bunaoara, unii dintre ei asociaza bunastarea cetatenilor nemti cu zisele limite ale deficitului bugetar si ale datoriei publice gandind ei probabil ca de-acolo li se trage si ca, daca noi romanii trecem chestia asta in Constitutie , fara doar si poate ne va creste vreun BMW prin ograda. Ca aceste limite au fost, ma repet, salbatic incalcate de mai toate statele din eurozona chiar in vremurile in care cu siguranta si nemtii traiau mult mai bine decat azi, nu importa.Ce ne facem insa daca aceste criterii se vor modifica peste noapte? Mai frigem un referendum pe Constitutie s-o corectam? Altii, ma acuza pe nedrept de populism tot pentru ca nu inteleg ei prea bine ce este acela deficit bugetar. Nu sunt deloc adeptul deficitelor mari, ba, dupa mine, n-are decat sa se aleaga praful si pulberea de statul asistential. Cand aud insa pe seful statului ca imprumuturile vor fi folosite exclusiv pentru investitii ma pufneste rasul-plansul pentru ca e de-ajuns sa scot capul pe fereastra sa caut investitiile statului si nu dau decat de furaciuni prin firme agreate. Deficitul bugetar mai are o caracteristica complet ignorata de talibanii reformarii statului, atunci cand lupta cu populismul ca la pasopt vorba lu nenea Iancu. Aceea ca, fatalmente, eu pot sa-mi propun procent de deficit doresc 2, 3, 9 sau 14% atata vreme cat nu gasesc finantare pentru el (fie pentru investitii fie pentru consum) vorbesc vorbe. La fel stau lucrurile cu datoria publica. In alta ordine de idei , Romania nu va apuca sa ajunga nici la 45% din PIB, pentru ca n-o va imprumuta nimeni. Deci, nu deficitul in sine este problema ci eficienta cheltuielilor bugetare si managemantul datoriei publice, dar asta e o cu totul alta poveste.
In fine, daca in intelepciunea sa, poporul va decide sa treaca in Constitutie acele limite procentuale, nu-i bai. Am mai avut-o p aia socialista plina de lozinci. Intr-o alta ordine de idei, dezbaterea lansata in legatura cu reformarea statului si treaba asta cu limitele de aur ale deficitului si datoriei publice, si avantul revolutionar al unor comentatori, mi-a adus aminte de un banc de pe vremea lui Ceausescu. Se facea ca pe ordinea de zi a unei sedinte de partid la un CAP se aflau doua puncte. Primul, constructia unui nou grajd, cel de-al doilea construirea comunismului. Din lipsa de chirpici s-a trecut direct la punctul 2.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente