Cine mai este şi acest Patriciu?

Titlul articolului nu este o traducere neaoşă a celebrului wtf is… ci doar expresia mirării pe care o nutresc faţă de încercarea mogulului de la Adevărul de a construi un „nou” Patriciu (desigur, revendicând faptul că de fapt nimic nu s-a schimbat şi că avem, de fapt, de a face tot cu „vechiul” opozant al lui Basescu).

Pe de altă parte, titlul trimite intenţionat la celebrul text pascalian despre om şi la ideea filozofului francez că omul este un monstru (monstru în sensul genuin al termenului, adică „ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite” DEX), un animal de neînţeles. Căci aşa îmi apare acum Dinu Patriciu, şi anume un animal de neînţeles. Să mă explic.

Atat in spunesitu (Dorina Rusu) cat si in Vox Publica (prin Mihai Goţiu) au fost publicate cronologii destul de exacte ale relaţiilor intre Dinu Patriciu şi Traian Basescu. Îmi pemit să extrag din lunga şi sinuoasa istorie a relaţiilor dintre Dinu Patriciu (şi eventual  cei care s-au plasat de partea acestuia) şi Traian Băsescu (şi anturajul prezidenţial) faptul că inamiciţia celor doi a fost evidentă pentru întreaga opinie publică românească în anii 2006-2010 (cu accente clare de duşmănie/ură în episoadele declaraţiei  cu cătuşele la mâini a lui Patriciu şi cea asupra pixeluilui albastru, de asemeni cu ochii in lacrimi, a lui Traian Băsescu). Deci nu pot să accept declaraţia lui Patriciu conform căruia el nu a fost niciodată certat cu Băsescu; decât dacă acesta nu şi-a comandat un DEX de uz personal.

Până la declaraţiile aiuritoare (pentru mine) ale lui Dinu Patriciu din ultimele două luni credeam ca ştiu cine este el. Un om de afaceri român, unul dintre simbolurile capitalismului român postrevoluţionar, care a combinat pentru multă vreme practicarea unul militantism politic liberal cu convingeri doctrinare ultra-liberale. Un lider PNL care, şi după retragerea din politica activă, a căutat să fie un pol de influenţă (dacă nu şi de putere) în PNL.

Adevărat, depistasem din ieşirile în media ale lui Patriciu (acompaniate de orchestra media trustului „Adevărul”) o tot mai accentuată critică la adresa USL, la adresa PNL-ului care a marşat la o alianţă „toxică” cu PSD-ul şi, îndeosebi, la adresa lui Crin Antonescu (deoarece, nu-i aşa, trebuie să existe un vinovat de serviciu pentru tot…) Critică însoţită de elogierea (e drept, secvenţială şi combinată cu poziţii critice) politicilor guvernării Băsescu-Boc.

Am pus (la fel ca mulţi aţii) critica pe seama unor disensiuni personale între Patriciu şi Antonescu. Aproape firesc şi de înţeles, ambii sunt caractere puternice şi niciodată două săbii nu au intrat în aceeaşi teacă. Să adăugăm pe lângă posibilele disfuncţionalităţi în relaţiile umane: cu un Antonescu „dictator” în PNL, care ar fi şansa de reusita a unui pol de influenţă patrician, aflat oarecum excentric faţă de conducerea oficială a partidului?

Am pus elogiile aduse unor măsuri guvernamentale pe seama intereselor economice corporatiste şi poziţiilor doctrinare libertariene nutrite de către Patriciu. Dacă nu ar fi fost batista pe ţambal pusă de către acelaşi asupra altor măsuri guvernamentale (mai ales în 2009, dar si în perioada următoare) care duceau clar şi neechivoc la prăbuşirea clasei mijlocii şi la secătuirea unor resurse vitale pentru capitalismul românesc.

Ultima săptămână însă m-a aruncat într-o ceată completă. De aceea vin si zic: Cine mai este acest Patriciu? Cine este acest Dinu Patriciu din momentul de graţie iulie 2011?

• Un Patriciu care declară ”Eu am un pragmatism al meu, care mă face să trec peste orice”, ca adaos la ciudata „Eu nu m-am certat niciodată cu Traian Băsescu.”
• Un Patriciu care lansează ideea unui „nou partid politic” cu edvărat de dreapta după care, constatând lipsa de apetit pentru această variantă, se repliază pe aliniamentul apariţiei unei „mişcări civice mai influentă decât un partid.”
• Un Patriciu care se descoperă brusc un partizan a monarhiei constituţionale fără să aibă antecedente în această direcţie?
• Un Patriciu care se inventează (la modul propriu… adică din nimic) ca fiind unul dintre cei care „şi-au băgat coada” la apariţia USL.

Repet: cine este acest contradictoriu şi nou (nu neapărat sintagma nou are la mine, în context, valoare pozitivă) Patriciu? Poate vom afla. Poate mai curând şi mai dureros pentru noi, cei care l-am preţuit pe Patriciu nu numai ca om de afaceri dar şi ca om politic şi, la urma urmei, ca om.

PS Evident că Dinu Patriciu nu se va coborâ până la a clarifica, domnia sa personal, aceste dubii pe care le nutresc. Am primit însă, pe blog, un fel de clarificare. Într-un comentariu la articolul despre interviul lui Patriciu oferit EvZ, Lurenţiu Luca caută să vadă în măna pe jumătate întinsă de către Patriciu lui Băsescu faptul că

Societatea liberală a lui Dinu Patriciu, o societate politică şi economică deschisă, este o societate care nu exclude din start posibilitatea unui dialog bazat pe valori şi principii comune.

Poziţie extrem de interesantă, căruia nu pot să replic decât în acelaşi fel:

Pe mine personal nu mă deranjează că un un vector al capitalismului romanesc poate sa găsească elemente comune in ceea ce crede el că ar fi politica de dreapta a guvernării Boc-Băsescu. Mă indoiesc însă profund că Patriciu (sau, la rigoare, dvstră) poate să identifice “societas” pe care caută sa o clădească regimul Basescu cu o “societate politică liberală”. Cred că Patriciu are un set de valori si principii (chiar daca uneori le-ar încălca, tocmai încălcarea acestora reafirmă faptul existenţei lor) dar permiteţi-mi să sper că acest set nu are PREA multe elemente comune cu valorile şi principiile lui Băsescu. Pentru ca atunci CHIAR mi-ar fi frică. Cu greaţa aferentă.