Aproape din totdeauna zona sacra, cea politica si cea comerciala erau conexe, daca nu cumva se si suprapuneau partial. Coborai Acropole si intrai in Agora. Nu departe de Capitoliu era Forumul. Si nu intamplator Noul Testament povesteste despre incidentul dintre Iisus si negustorii din Templu. Iar marele suprafete deschise destinate comertului, pietele, erau locuri „naturale” si pentru desfasurarea activitatilor politice. Democratia ateniana s-a nascut in Agora, dar nu trebuie niciodata uitat ca Agora era o piata…
Piata centrala, Nurenberg
Evul Mediu a pastrat apropierea sacrului de profan, alaturarea catedralei de piata centrala a orasului. Desigur, procesul de secularizare a statului si noile concepte ale esteticii urbane au transformat deseori pietele din fata lacaselor sfinte din zone comerciale in suprafete destinate traficulul pietonal, sau in parcuri (atunci cand nu au fost invadate de constructii moderne). Si se poate intampla chiar sa vedem si biserici sau catedrale inghesuite intre blocuri (nu numai in Romanika…)
Catedrala Arad, secolul XIX
Si mentalul colectiv s-a schimbat. Frecventarea sacrului este inghesuita intr-un coltisor al comportamentelor private iar faptul ca o comunitate cere respectarea unei cutume (o cutuma destul de noua, dupa cum incercam sa arat mai sus): ca in fata locului de inchinare NU se face comert, poate sa faca opinia publica in majoritatea ei sa ridice indiferent din umeri.
Deci aproape firesc ca cei mai multi sa ricaneze: ce i-a mai apucat si pe maghiarii din Cluj, de protesteaza impotriva instalarii unei piete volante in proximitatea Catedralei Sf. Mihail?
Nu voi valoriza in nici un fel reactia comunitatii maghiare clujene, exprimata prin vocea liderilor sai politici. Precum rabinul le dau si nu le dau dreptate maghiarilor.
Ceea ce ma revolta este lipsa dialogului. Felul in care conducatorii politici vremelnici ai comunitatii pot lua hotarari care sa lezeze sentimentele (religioase sau de alta natura) ale unei parti a comunitatii pe care se presupune ca trebuie sa o reprezinte si conduca in totalitatea ei. Din acest punct de vedere, intre Apostu si Funar, diferentele sunt minimale.
PS1: Pentru ca veni vorba despre Ghita Funar, gura nebunului uneori adevar graieste, iar explicatia fostului primar clujean ca reactia UDMR se datoareaza faptului ca maghiarimea a incercat si reusit sa fundamenteze ideea ca amplasamentul din zona Catedralei Sf, Mihail este legat de o simbolistica strict maghiara, ar putea fi in buna parte adevarata. Dar cu ce m-ar deranja acest lucru? Trecutul nu poate fi anulat, decat amputand valoarea prezentului.
PS2: pentru abateri de acest fel in practica dialogului administratie publica – comunitate, in statele cu adevarat democratice, ar iesi in strada mii de oameni. Cum la Cluj maghiarii au optat sa foloseasca santajul politic in locul manifestarilor civice, este de presupus ca si instinctele civice ale maghiarimii s-au romanizat. Frumos exemplu de asimilare comunitara!
Radu Zlati 
Daca maghiarii ar iesi in strada sa protesteze civic, scandalul ar fi si mai mare, iar de pe urma lui ar profita doar extremistii de ambele parti.
Lucrurile stau cam asa, desigur se poate amplasa o piata si in piata Unirii (care nu e o piata maghiara, cum vor unii, sau cum zice Funar ca ar fi perceptia maghiarilor, ci este o piata a clujenilor, desigur, una deosebita). Insa nu se poate amplasa asa cum a facut-o Apostu, in sfidarea oricaror criterii urbanistice si de bun simt.
Pietele din jurul catedralelor germane sau franceze se afla in zone pietonale, in zone linistite, in care clientul are un anumit confort. Piata Unirii nu este o pietonala, cu toate ca asa a fost prevazuta de catre arhitecti urbanisti germani. Apostu a renuntat la pietonala, mai mult a construit parcari intr-o piata in care masini trec in viteza pe cate trei benzi pe fiecare dintre cele patru laturi ale ei.
In al doilea rind o piata adevarata este organizata pe tarabe. Apostu a chemat fermierii fara sa le puna la dispozitie tarabe, acestia si-au vandut marfa din portbagajul masinilor si dubelor, sau din saci si lazi aflate pe caldaram.
Indiferent de motivele reale (altele, sau mai multe care s-au acumulat) ale ruperii coalitiei, eu inteleg acest gest al UDMR. Ni este prima data cand si Apostu recurge la provocari intentionate, la adresa lor si a bunului simt.
ApreciazăApreciază
Sa nu uitam ca suntem din nou in sezon de diversiuni „etnice”, sezon care vara culmina cu data de 15 august, si care este alimentat de anumite organizatii chiar guvernamentale, foarte interesate…
A se vedea aici:
http://www.ziuadecj.ro/eveniment/cetateni-maghiari-retinuti-in-cluj-cand-incercau-sa-puna-placute-cu-kolozsvar-foto–71815.html
ApreciazăApreciază
„Romanika”! „Instinctul civic” al romanilor ar fi santajul politic! – Asta ca sa uit frumusetea textului tau si relevanta fulminanta a ilustratiilor?
ApreciazăApreciază
dupa cum sti, eu intre Eminescu si Caragiale, jur pe Caragiale. Asa incat, la fel ca si Caragiale, iubesc si dispretuiesc in egala masura boborul roman beutor de bere si mancator de mici.
Iar daca vei considera ce au fost si unde au ajuns miscarile si organizatiile civice ale romanilor din ultimele doua decenii, vei ajunge la concluzia ca cel putin dispretul meu este prea bine meritat.
ApreciazăApreciază
hm… si trebuie sa iti readuc aminte ca si mie imi plac micii serviti pe un colt de masa in piata mare… iar la mic, evident, cel mai bine merge o bere. Romanum sunt at nihil romanorum alienam puti :P
ApreciazăApreciază
Eminescu sau Caragiale – o distinctie in abstract, cu rol metodologic, eventual, nicidecum cognitiv. Nu uita tragicul la Caragiale sau umorul satiric la Eminescu. De dragul oximoronului ulicist, nu omori omul… Apoi, dc el, Caragiale, nu suporta boborul, era datorita esecului sau politic, absolut ridicol (vezi cuvantarile din turneele sale electorale), pe cand Eminescu il iubea neconditionat. Da, da, ca pe Veronika… Asa ca, eu raman ce sunt: romântic.
ApreciazăApreciază
am locuit o perioada in Ardeal. acolo orice lucru banal are alta semnificatie.
sa va povestesc…
ma mutasem cu serviciul la Tg Mures si vine ziua de 8 martie. acum, stiti si voi cum se procedeaza…se duc flori pe la cucoanele de la banca si chestia asta trebuia sa o fac eu si cu o „bastinasa” de vreo 50 de ani, de origine romana. tot centrul, intre cele doua catedrale, erau numai tarabe cu flori si ardelenii astia cand iti fac cate un buchet de flori aproape ii egaleaza pe japonezi cu ikebana lor. asa…si cucoana mea se orientase la niste ciudatenii de flori mov de aduceau vanzatorii floarea dintr-o parte si frunza din alta parte si le combinau cu tot felul de balarii de camp si iti tranteau un pret de te durea capul. si atunci ii zic si eu ca barbatul: „coana mare, dam faliment, hai dracu sa luam niste lalele si gata”. la care ea zice „ioi…lalele?…esti nebun?…pai alea sunt flori unguresti”. raman perplex…”cum dracu sa fie flori unguresti?…Olanda e plina…Pitestiul e orasul lalelelor in Romania si face de pe vremea lui Ceasca o expozitie internationala horticola numita „Simfonia Lalelelor” samd”…la care ea zice „no, dar tu nu ai vazut ma steagul UDMR-ului?…au trei „tulipane” puse pe steag…lalelele sunt flori unguresti si ne injura alea de la banca daca le ducem lalele”. am tacut dracu din gura decat sa provoc iar vreun conflict interetnic dar nici ciudateniile alea mov stiu ca nu le-am cumparat.
deci maestre Gondolin…treaba e complicata in Ardeal.
ApreciazăApreciază
sunt un elf din Ardeal, asa ca stiu cum este. :)
ApreciazăApreciază