Raspuns unei „Chemari la constiinta”

Am promis lui Mihai Codrut Nanu pe FB o replica argumentata la articolul Chemare la constiinta (citeste articolul lui MCN aici). Un articol inflamat, mai degraba pamflet, la adresa presedintelui PNL, Crin Antonescu. Daca atacurile la adresa lui Crin Antonescu ar fi venit din partea unui oranjgutan nu m-as fi obosit sa raspund. Cum insa vin din interiorul partidului si din partea unei persoane al caui blog este pe lista mea de bloguri preferate, o replica mi se pare necesara.

Imi cer de mai inante scuze cititorilor mei, daca dimensiunea replicii va depasii pe cea a obiectului ei. Scriu mult pentru ca nu am nici timp nici talent pentru a scrie putin. Si imi mai cer scuze daca voi fi partinitor sau nedrept, dar solictand pe FB lamuriri (daca acestea ar fi fost date, poate ca acest articol nu a fi existat, discutia avand loc in alta parte) dar am fost refuzat. Si imi mai cer scuze daca voi parea partinitor. Caci eu admit ca SUNT partinitor. In primul rand in calitate de membru atat al PNL cat si al USL (din pacate unii liberali isi asuma numai prima calitate). Si in al doilea rand ca unul care a impartit timp de ani de zile painea si sarea cu cel care este Crin Antonescu omul, dincolo de omul politic. Insa in ciuda acestei subiectivitati asumate pe chiar pagina de start a acestui blog, voi cauta, atat cat va fi posibil, sa imi folosesc in cele ce urmeaza ratiunea iar nu pasiunea.

Acestea fiind spuse, sa purcedem. Voi cita in continuare pasajele pe care le consider a fi sensibile pentru o analiza a starii de spirit a unei parti a esichierului liberal, fiecare paragraf citat fiind urmat de contraargumentele proprii si o concluzie partiala.

Primul atac la adresa lui Crin Antonescu vine char din ceea ce se doreste a fi ïntroducerea in context:

Atunci (pe vremea guvernarii Tariceanu, n.n.) nu era nici candidat la Președenție al PNL, nici iluzoriul candidat USL al altor alegeri prezidențiale, nici nu infirma categoric sprijinul pentru Geoană în turul 2, ca după 2 săptămâni să declare contrariul. Pe vremea aia nu era nici ,,depozitarul a 2 milioane de voturi”, nici nu avea statut PNL scris după vrerea sa.

Avem de a face cu o insailare de chestiuni (unele false sau doar scoase din context) care ar face deliciul oricarui logician. Desigur Crin Antoneescu va fi gasit vinovat, caci:

1. nu era nici candidat la Președenție al PNL – Evident! Nu avea cum sa fie, inca nu candidase si castigase aceasta functie.
2. (nu era) nici iluzoriul candidat USL al altor alegeri prezidențiale. Aici este necesara o explicatie ceva mai extinsa, pentru uzul acelora care, desi membrii PNL/USL (eventual chiar lideri PNL), nu s-au obosit sa citeasca Protocolul USL, sau l-au citit cu ochelari de cal. Respectivul Protocol prevede: art. 6.1.2.    Candidatul Alianţei pentru funcţia de Preşedinte al României va fi persoana cea mai bine plasată într-un sondaj de opinie la nivel naţional si art. 7.1.1.    Candidatul Alianţei pentru postul de Prim Ministru este desemnat de partea care nu propune o candidatură pentru funcţia de Preşedinte al României. Cumulate, cele doua articole asigura PNL (ACD) una dintre dintre cele doua functii principale in Executiv: fie Prim Ministru, fie Presedintele republicii. Desigur, nu este scris numele lui Crin Antonescu pe nici una dintre functii. Dar Crin este, pe actualele sondaje, favorit pentru nominalizarea la presedentie, tot asa cum Victor Ponta este favorit la nominalizarea pentru functia de premier. A folosi insa termenul iluzoriu nu face decat sa trimita la cea irealizabil, in timp ce mai potrivit ar fi fost termenul probabilul candidat al USL. Dar atunci atacul la Crin Antonescu nu ar mai fi fost complet, nu-i asa?
3. (atunci) nici nu infirma categoric sprijinul pentru Geoană în turul 2, ca după 2 săptămâni să declare contrariul. In turul I al campaniei prezidentiale din 2008, Crin Antonescu a emis atacuri dure la adresa lui Geoana, dar niciodata nu a infirmat categoric un posibil sprijin oferit acestuia in turul II. Aici autorul articolului vine fie cu o greseala in documentare, fie cu o minciuna (il las sa aleaga, si sa admita eroarea sau sa ceara scuze pentru minciuna). Daca dispune de date care mie imi scapa, sa le produca, si cel care va suferi rusinea voi fi eu.
4. (atunci) nu era nici ,,depozitarul a 2 milioane de voturi” – adevarat, nu avea cum sa fie, inca nu avusesera alegerile prezidentiale.
5. (atunci) nu avea statut PNL scris după vrerea sa. Eu credeam ca Statutul este dupa vrerea Congresului PNL, care l-a votat cu o zdrobitoare majoritate? Admitand ca acest statut a fost aprobat intr-o anumita forma (si) sub influenta lui Crin Antonescu, trebuie specificat ca, in mare, Statutul este tot acela care a functionat pe vremea domnilor Stolojan si Tariceanu si care oferea puteri largite Presedintelui PNL in comparatie cu ceilalti lideri, si organelor centrale in raport cu organizatiile teritoriale. Inclusiv principiul caruia „castigatorul ia tot” apartine tot epocii Stolojan iar CP Tariceanu din motive evidente, nu a considerat necesar sa renunte la acest principiu cand este vorba de alegerea BPC. Principalele modificari operate in Statut la Congresul PNL din 2009 au fost introducerea functiei de prim-vicepresedinte al PNL, inlocuirea Consiliului National cu un Consiliu National Executiv si introiducerea in BPC a liderilor celor mai eficiente 8 organizatiie teritoriale PNL si nici una nu venea clar in favoarea liderului ales in acel moment al PNL. Tariceanu a avut 4 ani la dispozitie pentru a schimba Statutul, si nu a facut-o; a pierdut alegerile organizate conform statutului consfintit in propria sa condcere si mi se pare absurd ca in momentul de fata Crin sa fie acuzat cum ca are un Statut dupa vrerea sa. Nu ar fi mai bine sa spunem ca Antonescu are un statut scris dupa vrerea lui Stolojan/Tariceanu?

Concluzia 1. Nici unul dintre gloantele trase de catre autor in prima „rafala” nu isi atinge, de fapt, tinta. Daca nu pentru altceva, macar pentru ca gloantele sunt oarbe.

Urmatorul paragraf este dedicat relatiilor intre Calin Popescu Tariceanu si Crin Antonescu in perioada guvernarii Tariceanu. Desigur ma voi concentra pe argumentele invocate… if any.

La acea dată Tăriceanu era Premier, și…. deși România avea o creștere economică fără precedent, toți aruncau cu zoaie în el, și din afară, și din interior. Pe vremea aceea Crin Antonescu nu se restricționa, și nimeni nu-i cerea să demisioneze dacă partidul din care face parte nu-i pe placul dânsului. Ba, în momentul în care Călin a pierdul Guvernul, a avut forța necesară să-i ia locul, sprijinit fiind și de liderii locali, sub pretextul că ar aduce sânge proaspăt și oxigenat Partidului.

1. (Tariceanu…)  toți aruncau cu zoaie în el, și din afară, și din interior. Afirmatie doar partial adevarata si cum in logica tertium non datur, o vom califica ca fiind falsa. Falsa pentru ca: (A) Tariceanu a avut si  are proprii sai sustinatori, dezinteresati sau nu, de la preluarea sefiei PNL si a functiei de premier si pana la momentul prezent; pe de alta parte (B) in context, readuc aminte celor degraba uitatori ca inclusiv cei din aripa anti-Tariceanu (printre care Crin Antonescu si Ludovic Orban) s-au manifestata explicit si public in favoarea lui Tariceanu, in momentul in care acesta a decis sa se elibereze de sub tutela Cotrocenilor (C) termenul de zoaie este cel putin incorect atunci cand se face vorbire despre atacurile din interiorul partidului, pentru ca aceste atacuri din interior au folosit argumente nu invective (asa cum in zilele noastre unii liberali – adevarat, nu lideri de prima linie – folosesc la adresa lui Crin Antonescu). Porecle precum Razgandeanu si Moliceanu nu le-au aruncat pe piata Crin sau Ludovic iar acestia nu le-au folosit vreodata in discursurile lor publice. Argumentul este inconsistent prin raportare la relatiile trecute sau prezente intre Tariceanu si Antonescu.
2. (lui Crin) nimeni nu-i cerea să demisioneze. Adevarat! Dar de ce i-ar fi cerut cineva demisia? Sa nu uitam ca in perioada Tariceanu au existat lideri marcanti ai PNL carora li s-a cerut demisia, sau au fost exclusi din PNL. Este deci gresit sa se creeze imaginea unui Tariceanu permisiv la critici in comparatie cu un Antonescu revendicativ si pus pe excluderi.  Daca Antonescu a ramas in PNL in timp ce altii au plecat sau au fost dati afara din partid este pentru ca Antonescu, prin criticile sale, nu a pus niciodata in pericol nici unitatea partidului, nici eficienta actului de guvernare, nici atingerea scopurilor politice pe care leadershipul PNL si le propusese.
3.  în momentul în care Călin a pierdul Guvernul, a avut forța necesară (Crin Antonescu, n.n.) să-i ia locul, sprijinit fiind și de liderii locali, sub pretextul că ar aduce sânge proaspăt și oxigenat Partidului. Perfect adevarat si irelevant totodata. Desigur, Crin Antonescu a avut sprijin in organizatiile teritoriale – astfel se castiga alegerile intr-un partid democratic. Adevarat ca se simtea poate nevoia unui „sange proaspat” si Crin Antonescu corespundea acestui deziderat. Dar cu ce afecteaza aceste stari de fapt imaginea sau statutul lui Crin Antonescu de acum? Sa nu uitam un element esential: Crin Antonescu a promis Congresului cresterea ponderii electorale a PNL si accederea la guvernare si, deocamdata, pasii facuti inspre aceste doua obiective par incurajatori. Daca cele doua obiective vor fi ratate, Crin Antonescu va raspunde politic in fata acelora care l-au ales… dar de ce sa il acuzam doar pentru faptul ca l-a inlocuit la conducerea PNL, in mod democratic, pe Tariceanu?

Concluzie 2. Alte argumente superflue, lipsite de consistenta. Se pare ca, de fapt, este un meci al autorului impotriva lui Crin Antonescu. Oricum, suntem cam la jumatatea articolului si apelul la constiinta, sugerat de titlu, nu isi gaseste, deocamdata, justificarea.

Urmatorul paragraf se pare ca este dedicat atitudinii autocrate (=dictatoriale?) a lui Crin Antonescu in raport cu unii dintre liderii PNL.

Mângâiat pe creștet într-un stil viclean de către bătrânii USL, Crin s-a transformat rapid în liderul autocrat. Orban, Tăriceanu, Vosganian, Stroe, Rușanu, au devenit din stâlpii partidului niște oameni incomozi. De pildă, Tăriceanu are ,,locul său foarte bine definit”, acela de invitat permanent al Biroului Permanent Central, că doar domnului Președinte trebuia să i se dea satisfacție și să scoată din statut acel articol în care foștii președinți ai partidului sunt membri de drept.

1. nu reusesc sa imi dau seama cine sunt bătrânii USL care folsesc mangaieri viclene (?) pentru a spori apetitul autoritar al liderului PNL. Va fi fost fiind vorba despre trio-ul malefic  Quintus, Iliescu, Voiculescu? Poate ca este vorba despre Batranul din Munte replicat la scara damboviteana? Pana cand autorul nu face specificatii, nu pot sa verific aderenta afirmatiei la realitate. Oricum, intre declaratia lui Crin cum ca nu a incalcat cu nici un centimetru Statutul PNL si asertiunea autorului cum ar fi devebit un autocrat, eu merg, pana cand nu mi se aduc dovezi care sa il contrazica, pe mana lui Crin.
2. Orban, Tăriceanu, Vosganian, Stroe, Rușanu, au devenit din stâlpii partidului niște oameni incomozi. Hm… Mai intai ar trebui sa aflam ce intelege autorul prin stalpi ai partidului si oameni incomozi. I-a impiedecat cineva pe acei numiti sa mai sprijine partidul? Iar in ordine secundara daca acestia sunt intr-adevar incomozi, cum au atins aceasta stare? Este vorba despre perceptia strict subiectiva a conducatorului PNL? Sau oare prin declaratiile, pozitiile publice, actiunile sau non actiunile acestor lideri, s-au pus cumva in pericol directiile de actiune politica asumate de catre partid prin organele de decizie statutare? Desigur, ar trebui sa intram in adancurile politicii de cadre a PNL si intr-o analiza fastidioasa a relatiilor dintre diferitele grupuri  de interese (politice si nu numai) din interiorul PNL, pentru a putea aprecia daca autorul articolului are sau nu dreptate. Deocamdata sa constatam ca dintre cei nominalizati, Orban a pierdut functia de prim-vicepresedinte al PNL (functie numita iar nu aleasa), Vosganian a pierdut ceea ce nu a avut niciodata (nominalizarea ca ministru de finante in cabinetul din umbra al PNL) iar Radu Stroe a fost inlocuit din functia de secretar general. Toate sunt functii care sunt nominalizate de catre presedintele partidului. Deci putem cu indreptatire sa acceptam indeea ca lui Crin Antonescu nominalizarea in locul celor mai sus amintiti a unor Misu Voicu, Doltu sau Helwig ar putea sa duca la un spor de eficienta, de coeziune decizionala si, de ce nu (ca sa dam dreptate si contestatarilor lui Crin) la sporirea autoritatii presedintelui PNL atat la nivelul centrului decizional cat si la acela al organizatiilor teritoriale. Sunt aceasta dorinte nelegitime in intentie si nestatutare in formele in care sunt ele aplicate? Ar trebui dovedit, inainte de a acuza.
3. Tăriceanu are ,,locul său foarte bine definit” si problema eliminarii statutului de membru de drept al BPC in cazul fostilor presedinti de partid . Dupa umila mea parere, prima problema este destul de clara. Locul si statutul lui Calin Popescu Tariceanu nu poate decat foarte bine stabilite, prin statut si prin deciziile Congresului PNL. Daca unii (domnul Vosganian sau domnul Nanu printre altii) doresc schimbarea acesui loc, sa solicite convocarea unui Congres avand drept tema oferirea unei mai mari vizibilitati sau cea a cresterii puterii decizionale a domnului Tariceanu. O astfel de propunere este, ma tem, rizibila – nu se face Congres pentru un om, oricat de important este acesta ca resursa pentru PNL. In ce priveste statutul fostilor presedinti de partid prin raportare la prezenta lor cu drept de vot in BPC. Regulile, statutele, legile, nu se fac pentru o persoana, ci pentru a face fata unor situatii mai generale. Sa admitem ca domnii Stoica sau Stolojan ar reintra, impreuna cu o serie de lideri ai PDL (centrali si  din teritoriu) in PNL (ceea ce, in ipoteza dezmembrarii PDL dupa 2012, nu este cu totul exclus!) Doresc domnii Vosganian si Nanu sa ii vada pe cei doi corifei membrii cu drept de vot in BPC? Pe de alta parte, regula i se va aplica si lui Crin Antonescu insusi, in momentul in care nu va mai fi presedintele PNL. Asadar, care este problema?

Concluzie 3. Abordand probleme particulare (prin nominalizarea unor lideri PNL si invocarea unei presupuse marginalizari a acestora) autorul articolului castiga ceva in credibilitate. Caci chiar daca respectivii lideri nu au fost marginalizati de jure, a existat o oarecare racire a relatiilor cu presedintele partidului, racire care s-a materializat si in modificarea negativa a ariei de exercitare a atributiilor lor sau scaderea influentei lor asupra structurii de partid.

Dar trebuie sa o spunem clar: prin pozitiile publice pe care unii dintre acestia au luat-o in privinta aparitiei si functionarii USL (cel mai mare proiect politic al PNL dupa constituirea Aliantei DA) sau prin crearea unor cercuri proprii de interese care par sa exceada intereselor PNL acesti lideri (si poate si altii) s-au pus oarecum ei insisi intr-o pozitie ingrata si nesustenabila. Dar in ciuda acestor reprosuri care li s-ar putea face, la nivel public presedintele PNL a adoptat intotdeauna o pozitie concilianta si conciliatoare, facand remarci elogoase cu privire la adresa tuturor liderilor PNL mai sus mentionati. Ca unele orgamisme media (stimulate sau nu de interese mai mult sau mai putin oculte din zona portocalie si a serviciilor) fac tot ce pot pentru a sapa transee acolo poate exista doar zgarieturi pe nisipul totdeauna miscator al relatiilor in lumea politica, este cu totul altceva. Ca unii dintre sprijinitorii respectivilor lideri PNL si-au asumat un razboi personal impotriva conducatorului ales al PNL, este de asemeni, alta problema decat aceea, esentiala, a functionarii PNL in conditiile unui razboi deschis cu puterea portocalie.

In ultimele trei paragrafe consistente sunt abordate temele Sorin Oprescu, alegerile locale de la Brasov si cele de la Prahova. Toate subsumate incercarii de a sugera un USL ineficient si subminat de catre un PSD malefic, gata oricand sa „intoaca foaia”. Raspunzand punctual, putem preciza:

1. cazul Sorin Oprescu. In conditiile unui guvern USL cu premier PSD, ideea unui Sorin Oprescu care sa candideze sprijinit de catre PSD este imposibila deoarece ar duce la spargerea USL, caderea guvernului si, foarte probabil, la configurarea unei alternative de guvernare din care PSD sa nu faca parte. Un Sorin Oprescu sprijinit de catre USL este teoretic posibil, cu o conditie: Sorin Oprescu sa fie membru PNL – ceea ce practic este greu de crezut ca se va intampla vreodata. Protocolul USL (am citat mai sus articolele pertinente in domeniu) este extrem de clar: daca PSD are premierul PNL va avea presedintele si nimeni din PSD nu cred ca doreste, la modul serios, spargerea USL. Liderii polititici PSD sunt orice, dar sinucigasi politici, nu. Si sunt perfect constienti de urmarile politice si in domeniul imaginii publice pe care PSD le-ar suferi daca ar proceda neloaial in privinta candidatului USL la Presedentie. Din cand in cand, adevarat, apar la suprafata declaratii apartinand unui hardcore PSD tot asa cum apar astfel de declaratii din partea talibanilor PNL. Esential este sa nu li se dea o importanta mai mare decat merita.
2. cazul Brasov. Situtia este complicata in conditiile in care pentru Primaria Brasov sondajele nu au dat rezultate concludente in favoarea unui candidat sau altul. Oricum ar fi, candidatul PNL pentru CJ este marele favorit, si ramane sa vedem care va fi nominalizarea pentru candidatul la functia de primar. Va depinde de sondajele locale si in lipsa unor diferente majore intre PNL si PSD la nivelul orasului Brasov, de calibrarea care va avea loc la nivel national. Dar nu este vina lui Crin Antonescu, presedinte al PNL de doi ani, ca in ultimii 6 ani organizatia PNL Brasov, care avut si presedentia CJ, nu a reusit sa promoveze si sustina imaginea unui candidat credibil pentru primaria Brasovului.
3. Cazul Prahova. Aproape nu are rost sa mai comentam. Anuntul lui Melescanu de azi cum ca va accepta candidatura USL pentru CJ Prahova (combinat cu anuntul anterior al lui Mircea Cozma ca, in cazul candidaturii lui Melescanu el nu va insista sa obtina nominalizarea din partea USL) deschide drum larg posibilitatii ca Teodor Melescanu sa devina presedinte al CJ Prahova. In ciuda temerilor cu totul neelegant exprimate de catre domnul MC Nanu. Iar candidatul PSD pentru primaria Ploiesti ramane sa lupte avand sprijinul USL-ului.

Concluzie 4. Iata deci ca expozeul argumentativ se sfarseste asa cum a inceput: cu un fel de fasait. Din presupuneri si acuzatii nu poti construi nimic, decat eventual un pamflet.

Last but not least, autorul articolului (pamfletului?) se ratoieste la Crin Antonescu deoarece in loc sa se implice in luptele intestine ale uslasilor din teritoriu acesta a ales sa raspunda la atacurile (unele dintre ele la persoana!) magnatului petrolifer prahovean. Las’ ca nu Antonescu a ridicat primul piatra. Las’ ca Patriciu foloseste artileria presupus grea a trustului sau media nu numai impotriva lui Crin si a familie sale ci si impotriva ideii de USL pe care majoritatea romanilor o vad ca singura alternativa la ciuma portocalie (idee pe care PNL a adoptat-o ca politica prioritara).

Nu voi comenta aici si acum pozitia cu totul excentrica adoptata de catre Dinu Patriciu fata de optiunile politice ale PNL. Numai viitorul si Dinu Patruciu vor hotara daca locul lui Patriciu mai este sau nu inlauntrul sau in afara partidului. Toate optiunile sunt deschise. Iar in ce priveste galceava uselista din teritoriu, Antonescu se va implica, cu siguranta, atunci cand va fi momentul, iar acest moment este foarte aproape. Ma tem ca atunci USL-scepticii vor racni pana la stele, reprosand tocmai implicarea lui Crin. Deoarece nu toti baronii si baronasii locali vor fi multumiti, si toate frustrarile unor vise ce nu se vor implini se for revarsa asupra lui Crin Antonescu. Atunci epitete ca tiran, dictator, ayatolah si altele s-ar putea sa fie intovarasite de acela de tradator al cauzei PNL. Nu ii plang de mila lui Crin. Atunci ca si acum, sunt convins ca acesta va proceda in buna credinta, si va face ceea ce el crede ca trebuie facut spre binele general.

Concluzia concluziilor. Nu se poate trage. Regret. Din analiza a trei surcele trei lulele, avand un singur fir rosu: Crin Antonescu nu este bun, si ar trebui ori sa i se bage mintile in cap, ori.. nu se poate trage o concluzie unica, cu relevanta politica, pragmatica sau morala. In special regret faptul ca nu realizez nici in acest moment la constiinta cui face apel MC Nanu: a cititorilor care ar trebui sa fie de acord cu articolul, cum ca Antonescu este câh? A liderilor PNL care ar trebui sa il trezeasca pe Crin Antonescu (eventual prin aruncarea in fata a unui Congres?) La constiinta lui Antonescu insusi?

In lipsa unei clarificari, iata, vin eu si marturisesc fata de propria mea constiinta:

1. sunt membru al familei mele inainte de a fi roman
2. sunt roman inainte de a fi penelist
3. sunt penelist inainte de a fi uslas
4. in numele calitatilor mele de roman si de penelist, cer tuturor penelistilor sa lase la o parte razboaiele si interesele personale si de grup ingust si sa lupte pentru victoria USL in toate confruntarile (electorale sau de alt gen) care vor aparea in fata Uniunii.
5. cer sa facem astfel incat constinta unui bine comun si a unui dusman comun sa primeze fata de orgoliile, frustrarile (unele dintre ele poate intemeiate), inamicitiile, dezamagirile personale
6. caci numai victoria comuna va putea sa duca la indeplinirea datoriilor noastre ultime fata de noi insine si fata de cei pe care ii iubim.

Stiu ca apelul meu va bate la multe usi inchise. Dar, ca si Crin Antonescu, incerc sa imi fac si eu, atata si cum pot, datoria de constiinta. Sa auzim numai de bine!