D. Oanta: BNR – Un regulament pentru amnezici

Se spune ca Fat Frumos crestea intr-un an cat altii in 10, drept pentru care in 7 ani si-a dat firesc, obstescul sfarsit. Nu este deloc fortata analogia cu evolutia creditului neguvernamental din Romania intre 2002 si 2008. Creditul a crescut câţiva ani la rând cu ritmuri de 60-80 procente pe an în termeni reali. Ponderea creditului în valută pentru sectorul gospodăriilor a crescut de la 2,2 procente din PIB în decembrie 2004 la
11,6 procente din PIB în 2008, adică de mai mult de 5 ori. Pentru sectorul corporatist, aceste ponderi erau de 2,6 procente şi respectiv 8,5 procente din PIB, adică au crescut de mai bine de 3 ori. În total, intermedierea financiară (credit neguvernamental/PIB) a crescut de la 16,6 procente în 2004 la 39,3 procente în 2008. Boceala la capataiul decedatului a durat destul de mult, intrucat creditul facil si in valuta a fost perceput de clientela persoane fizice precum cornul abundentei ( ceea ce in acceptiunea majoritatii inseamna o plasma mare in sufragerie si un BMW X5 in fata blocului). Niciun semizeu nu le-a băgat credite pe gât românilor în perioada împrumuturilor iresponsabile. Dacă astăzi mulţi concetăţeni sunt sufocaţi de plata ratelor aceasta nu reprezintă in multe cazuri altceva decât o taxă pe lipsa de educatie financiara pentru că nu degeaba se spune că, în viaţă, prostia şi fudulia sunt costisitoare. Creditul doar cu buletinul s-a transformat in rata doar cu recuperatorii. Uneori, până la faliment.

BNR a incercat in numeroase randuri sa atenueze acest ciclu cu deznodamant previzibil, atragandu-si critici virulente din partea bancherilor comerciali aflati pe-atunci intr-o solida alianta cu populatia si mare parte a mass-media. Ceea ce nu a reusit pe deplin banca centrala prin masurile sale neortodoxe, i s-a pus brutal capat prin debutul manifestarii efectelor crizei financiare inRomania, la un an de la evenimentul inalt improbabil dar cu impact extrem de semnificativ, falimentul Lehman Brothers. Acelasi care a validat in practica teoriile lui Nassim Taleb si a adus in atentia mapamondului pe Nouriel Rubini, economistul creditat cu puteri paranormale in a prezice, mai nou cu indicarea precisa a datei si cu un anume sadism, nenorociri financiare globale. Reversarea fluxurilor de capital a lasat fara materie prima creditul de retail, fapt ce adus cu picioarele pe pamant bancile comerciale si Romaniei o datorie externa pe termen scurt de 20 de miliarde de euro aproape egala cu rezervele, cea care a determinat retrogradarea ratingului la categoria junk. Între 2004 şi 2008 pasivele externe ale băncilor din România au crescut de mai mult de 6 ori, de la 3,8 la 24,5 miliarde euro.

In lipsa atitudinii prudente a BNR care a obligat bancile comerciale sa tina in rezerva sume mari in valuta si in lei, Romania s-ar fi confruntat nu doar cu recesiunea determinata de ajustarea sectoarelor economice care se umflasera nesustenabil ci cu o criza financiara in toata regula. Adica cu falimente de banci, minus posibilitatea de a le salva de la bugetul statului. Dupa cum nu este fortat sa afirmam ca pentru Romania, orientarea creditului in valuta si ritmul de crestere al acestuia au constituit canale principale prin care s-a manifestat criza financiara internationala . Imprumuturile in moneda straina, deci din economisiri externe directionate spre finantarea importurilor au insemnat pentru economia romaneasca echivalentul produselor toxice din bilanturile bancilor straine. La 3 ani de la declansarea crizei financiare mondiale, contabilizam inca impreuna cu Uniunea Europeana pierderile generate de creditarea iresponsabila din anii trecut si de creditul in valuta in principal. Relatiile dintre clienti si banci nu mai sunt nici pe departe amiabile, ba chiar au devenit ostile, primii isi vad subtiate drastic veniturile de imprumuturile nesabuite iar bancile isi numara pierderile din credite neperformante.

In acest context, care nu este numai unul national, BNR a lansat in dezbatere publica un proiect de regulament care restrictioneaza creditul pentru debitorii neprotejati la riscul valutar si reduce durata creditului de consum la maxim 5 ani. Acesta va intra in vigoare cel mai probabil de la inceputul anului viitor. Eu unul as fi interzis cu desavarsire imprumuturile de consum in valuta. Aparent absolut de neinteles, unele reactii la proiect sunt aproape identice cu cele din perioada de boom al creditarii, cainand pe bietul roman care nu va mai putea accesa credite fara avans, fara garantii, fara venituri si eventual fara acte. In pofida evidentei, care arata fara dubii ca o creditare usoara este echivalenta in oglinda cu supraindatorarea. Altii sustin ca restrictionarea creditului in valuta sau instituirea de conditii mai drastice privind garantiile este un glont tras in aer, de vreme ce nivelul imprumuturilor nu da semne de revenire. In realitate, ceea ce face BNR nu este altceva decat sa aduca creditarea ce va sa vina in limitele responsabilitatii, deoarece una dintre lectiile cele mai de pret ale crizei care a ravasit lumea pare a fi inca departe de a fi fost invatata de publicul din Romania. Este un regulament pentru amnezici.

sursa: VoxPublica