Bună ziua tuturor și bine v-am găsit!
Am dorit să fac această conferință de presă pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la câteva decizii pe care guvernul le-a luat sau urmează să le ia în ceea ce privește privatizarea unor companii din interiorul Ministerului Transporturilor.
Desigur, chestiunile legate de privatizare nu se limitează doar la Ministerul Transporturilor, iar istoria ultimilor douăzeci de ani ne-a pus în fața unor situații care au adus prejudicii uriașe României, nu numai pentru o perioadă scurtă, ci chiar şi în ziua de azi și în continuare vom avea astfel de probleme.
Dincolo de privatizările ilegale, aș putea spune, care au s-au făcut în perioada 1990-2000, continuând cu privatizarea întregului sistem bancar, după părerea mea, într-o abordare greşită, care ne face astăzi total dependenţi de economiile europene, astăzi, suntem în situaţia de a face din nou greşeli. Și vreau să discutăm despre două companii importante pentru România. E vorba de TAROM şi de CFR Marfă.
Am luat decizia de a discuta despre cele două companii după ce guvernul, printr-o hotărâre din 9 septembrie 2011, a aprobat strategia de privatizare a companiei TAROM, prin vânzarea unui pachet de acțiuni de 20% şi după ce CSAT-ul a aprobat şi a propus chiar vânzarea unui pachet majoritar de peste 50% din compania de transport marfă CFR Marfă S.A.
În acest sens, pentru a vedea cât de logice sunt aceste decizii, am făcut o analiză privind companiile de transport aerian din Europa şi companiile de transport feroviar de marfă din Europa. O să vă dau tuturor celor interesați această situație. Ce am văzut?
În ceea ce privește companiile de transport aerian, în toate țările europene, cu excepția Finlandei și Portugaliei, companiile de transport aerian sunt private. Statul deţine maxim cred că 20% – 18,6% în Franța, din acţiunile unei companii de transport marfă.
Paradoxal, guvernul hotărăşte să vândă doar 20% din această companie. Cine credeți dumneavoastră, ce companie puternică din Europa sau din lume vine să cumpere TAROM-ul, având în vedere că are acces doar la 20% din acţiuni? Nu va veni nimeni.
Poziția mea și poziția noastră, a Partidului Național Liberal, este că TAROM-ul trebuie privatizat, dar trebuie privatizat în condiţiile în care poate fi cumpărat de o companie puternică, de un operator mare pe piața transporturilor aeriene, care poate să dezvolte această companie şi poate să aducă plusvaloare acestei companii. Vânzarea unui pachet minoritar nu aduce absolut nimic bun companiei. Nu ne interesează câteva zeci sau sute de milioane de euro care să intre în patrimoniul TAROM-ului, pentru că asta n-ar însemna aproape nimic pentru nevoile pe care le are o companie aeriană de dezvoltare, aşa încât aşteptăm un răspuns din partea ministerului: Ce modele a luat pentru vânzarea acestor 20% din acțiuni şi ce strategie pe termen lung are pentru TAROM de face această chestie?
Acum aș vrea să trecem la o situație pe care o considerăm mult mai gravă și care este, să spunem așa, reversul medaliei. Dacă la TAROM suntem de acord cu privatizarea și suntem convinşi că trebuie vândut un pachet majoritar pentru a avea un operator puternic, dacă modelul transporturilor aeriene este cel privat în toată Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte CFR Marfă, am făcut şi aici o analiză și n-o să vă vină să credeți dar, peste tot în Europa, companiile de transport marfă feroviare aparţin statului.
În Austria operează statul. În Franţa, compania de transport călători și marfă, SNCF-ul, aparţine în totalitate statului. În Germania, Deutsche Bahn a fost listată la bursă, a fost listat un pachet minoritar, dar în majoritate aparține statului. În Serbia, companiile de transport marfă sunt în totalitate ale statului. În Italia sunt companii regionale, sunt parteneriate public-private, dar controlate de stat. În Austria, pachetul majoritar al Rail Cargo Austria este deţinut de stat.
Singura ţară în care am identificat că este privatizată această companie este Ungaria. Cine a cumpărat pachetul majoritar al MAV CARGO? Compania de stat austriacă Rail Cargo. Dacă doriți, vă dau o declarație pentru că de aici începe, după părerea mea, pericolul care ne paște. Deci Rail Cargo a declarat atunci când a cumpărat compania ungară că această preluare s-a datorat unei nevoie strategice evidente. Vă mai dau o informație. Pe vremea doamnei Margaret Thatcher, compania de transport feroviar a Marii Britanii a fost vândută. Acum, s-a început procesul de răscumpărare.
CSAT-ul, într-o ședință de la începutul lunii noiembrie, a avertizat guvernul că CFR Marfă este considerată o instituție de interes strategic și ar trebui să analizeze foarte bine vânzarea unui pachet, chiar și minoritar, din această companie. Paradoxal, dar în situația de astăzi nu este nimic curios, după doar câteva săptămâni, CSAT-ul reia această ședință și propune, cu nonșalanță, vânzarea unui pachet majoritar, adică 51% din companie, fără să mai pomenească nimic de interese strategice, discutând eventual de transporturile militare, care ar putea să rămână în controlul statului.
Eu vreau să vă spun că Compania de Transport Feroviar de Marfă a avut cea mai multă activitate datorată exploatărilor miniere din România. Ştim cu toţii, relansarea producţiei miniere e o chestiune de timp în Europa, costurile energetice mari de astăzi făcându-ne să regândim politica exploatărilor miniere, exploatări miniere care pot redeveni performante. Vom ajunge în situaţia în care vom redeschide minele şi nu vom avea propriul nostru transport al cărbunelui, trezindu-ne din nou în situația în care suntem astăzi, cu producție de gaz din rezerve proprii, dar care nu ne aparțin și al căror preț este dictat de alții, cu bănci puternice, dar care nu pot da credite la români pentru că politica lor este dictată de alţii și s-ar putea să ne trezim și cu un cost uriaș pe transportul cărbunelui pe liniile ferate din România pentru că acest cost este dictat de alţii.
De asemenea, am aici Carta albă a Uniunii Europene privind o foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor. Multe lucrurile interesante sunt în această Cartă, angajamente ale Uniunii Europene, dar vreau să fac trimitere către un pasaj care spune că, până în anul 2050, se propune transferul a peste 50% din transportul rutier de mărfuri, pe distanțe de peste 300 de kilometri, să fie preluat pe calea ferată.
Deci, nu există niciun fel de viziune a statului român în momentul în care îşi propune să vândă CFR Marfă. Dacă în situația companiei de transport aerian, nu avem o flotă performantă, o flotă care să ne poziționeze ca un transportator de interes european sau măcar regional, în ceea ce privește materialul rulant pe care îl deține Compania Feroviară de Transport, acesta este și performant și în de ajuns de mult ca să poată permite transporturi aducătoare de profit. De asemenea, dacă TAROM-ul este o instituție care a avut mari pierderi în 2010, știm foarte bine că CFR Marfă a avut și el pierderi datorate doar faptului că anumite interese au băgat în faliment această societate. Vă dau doar un exemplu, la o mare licitație la Regia Autonomă a Huilei s-a prezentat CFR marfă, deci Regia Autonomă a Huilei e întreprindere de stat, CFR Marfă e întreprindere de stat, și un alt competitor privat, CFR Marfă a licitat prețul cel mai mic și a fost paradoxal descalificat pentru că nu avea datoriile plătite către stat. Acest tip de abordare este, după părerea mea, felul în care se poate falimenta o companie de stat, și acest lucru este datorat unor interese pe care ar trebui să le descoperim. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Nu întâmplător se dorește vânzarea companiei CFR Marfă. Interesele sunt majore şi de viitor, ele sunt coroborate cu dorința de redeschidere a minelor, care e o dorinţă corectă, dar, cu siguranţă, e cineva care ştie că cineva ştie, ca să îl parafrazez pe un clasic în viață, iar redeschiderea minelor va fi o mină de aur pentru transportul de mărfuri pe calea ferată.
Așadar, poziția noastră a Partidului Național Liberal este că dorim să privatizăm, considerăm că trebuie să privatizăm TAROM-ul în condiţii de performanţă prin vânzarea unui pachet majoritar, pentru ca acesta să fie atractiv pentru o mare companie, pentru un mare operator, care să facă din TAROM un operator de importanţă cel puţin regională, dacă nu europeană. Dacă nu se reușește acest lucru, nu credem că trebuie să-l privatizăm.
Iar în ceea ce privește CFR Marfă, suntem de acord cu vânzarea unui pachet minoritar de acțiuni, până la 20%, pe bursă, pentru a se putea acoperi o parte din datorii și pentru a se putea moderniza o parte din materialul rulant, dar considerăm că Societatea de Transport Feroviar de Marfă este o companie strategică, care poate aduce mari venituri României în următoarea perioadă și la fel ca toate modelele europene considerăm că statul trebuie să dețină în continuare controlul.
Vă mulțumesc. Aștept întrebări.
Jurnalist: Spuneați că sunt interese majore pentru care se dorește privatizarea CFR Marfă, dar care credeți că sunt interesele pentru care nu se vinde un pachet majoritar din TAROM?
Relu Fenechiu: Și pentru mine este o curiozitate și este cu atât mai mare curiozitatea cu cât noi vorbim permanent despre modele şi vorbim permanent despre deciziile Comisiei Europene, spunând de mule ori, aud în Parlament, ”Domne’ trebuie să votăm această lege, că e decizia Comisiei Europene”. Dacă discutăm despre modele, dacă nu există un astfel de model în toată Uniunea Europeană aş întreba şi eu care este logica. Deci credeți-mă că îmi pun și eu această întrebare și nu o înțeleg. N-aș vrea să îi acuz pe toți de prostie, aştept un alt răspuns deştept.
Jurnalist: Dacă USL va prelua guvernarea veţi face demersurile necesare să privatizați Taromului și naţionalizați CFR Marfă, dacă acesta se va vinde?
Relu Fenechiu: Cel puțin noi, Partidul Național Liberal, cred că putem vorbi cu greu despre naționalizare. Noi suntem cei care considerăm că permanent managementul privat este mai bun decât managementul de stat. Cred că la CFR Marfă putem să vorbim de un management privat, iar vânzarea unui pachet minoritar de acțiuni poate fi însoțită de un management privat care să fie asigurat, de ce nu, chiar de acţionarul minoritar, în condiţiile în care acesta este o companie cu tradiție în transportul de mărfuri. Eu v-am spus care este poziţia mea, discutată cu liderii politici ai USL-ului, și cred că aceasta este poziția corectă. Sper din toată inima să nu fim nevoiți să ajungem la naționalizare, sper din toată inima să nu se facă această greşeală acum și sper din toată inima să se lanseze o dezbatere public, şi să vedem care sunt argumentele, pentru că nevoia României este de multe miliarde de euro.
La un moment dat am făcut o socoteală și la AVAS sunt 300 de milioane de metri pătrați de pământuri care pot fi vândute, sunt 600.000 de metri pătrați de pământuri în cote individividă sub diverse clădiri, care pot fi vândute. E vorba de vreo 10 miliarde de euro în estimările mele. Chiar ne interesează câteva sute de milioane care se pot lua pe cadravrul actual al CFR Marfă? E altceva la mijloc.
De asemenea, dumneavoastră poate știți sau poate nu știți, dar CFR Marfă în ultima perioadă a fost devalizat într-un stil barbar. Diverse companii concurente au câștigat în instanță active ale CFR Marfă, din cauza datoriilor pe care le-a avut Compania Feroviară. Adică să fie executat statul roman de către companii private care sunt în competiție cu cele pe care le execută mi se pare hilar şi, paradoxal, nimeni nu plătește, sau plătiți dumneavoastră
Jurnalist: Îmi permiteți o întrebare care nu are legătură cu subiectul conferinței? Ştiu că firma dumneavostră avea de recuperat o sumă de bani de la PNL din campania electorală. S-a rezolvat această problemă, despre ce sumă era vorba și cum s-a rezolvat?
Relu Fenechiu: Da. S-a făcut un document de reeşalonare a plăților. Acest subiect s-a născut datorită unei transparențe totale a campaniei electorale a PNL și eu sunt bucuros că la ora aceea am putut să fiu de folos PNL-ului. În momentul în care se va recupera acest debit, se va intra într-o normalitate totală. Oricum și acum suntem tot într-o normalitate, iar acel document a fost făcut pentru că aşa cere legea, şi nu din alte motive. Dacă în trei ani de zile nu se recuperează un debit și nu există o acțiune pentru recuperarea debitului, acel debit se prescrie și, mai mult decât atât, instituțiile fiscale pot să acuze compania inclusiv de spălare de bani pentru că nu a făcut totul pentru recuperarea debitului. De aceea, noi n-am făcut decât să respectăm legea, bineînţeles într-o discuţie mai mult decât amiabilă cu administraţia PNL.
Jurnalist: Ce sumă trebuie să recuperați?
Relu Fenechiu: E publică suma. Nu știu exact.
Jurnalist: Până când se face reeșalonarea?
Relu Fenechiu: Doi ani. Chiar nu știu suma.
Radu Zlati 
Comentarii recente