Nu, nu ne referim la posibilitatea ca PDL să ia un nou mandat, ori la ascensiunea partidelor extremiste, și nici la fărămițarea scenei politice după ce abia se reușise, în ultimii ani, polarizarea ei. Ci la un fapt mult mai grav, care are toate șansele să se producă fie și numai respectînd tradiția post-decembristă, anume scăderea participării la vot. De această dată, în premieră, pînă la cote de avarie.
Istoria post-decembristă a început cu un val de entuziasm în ce privește mersul la vot, dar a continuat, din păcate, cu un trend descendent, ba chiar puternic descendent, de la un ciclu la altul.
Motivul principal e destul de logic, aproape rațional, am spune: românii au constatat, cu durere, că partidele și liderii politici promit marea cu sarea fără a face, adesea, nici măcar 10% din ce anunță. Ba chiar, sunt situații în care politicienii aleși au acționat exact pe dos față de promisiuni, ca să nu mai vorbim de cazul spectaculos cînd, în 2004, fanii PD au votat pentru un partid de stînga și s-au trezit după alegeri cu unul de dreapta.
Oful alegătorilor e că, indiferent cum ar vota, cursul evenimentelor e același, mai ales într-o țară în care noțiunea de stînga și dreapta sunt golite de sens, iar minciuna și lipsa de demnitate sunt literă de lege. În plus, un rol important îl are și permanenta schimbare a sistemului de vot, a circumscripțiilor, a regulilor de bază, ceea ce zăpăcește electoratul. Tabloidizarea politicii, în ultimii ani, este, și ea, apreciată de sociologi drept un fenomen care îndepărtează alegătorii de urne; politica devine un spectacol care îi captivează, uneori, pe oameni, dar cu atît mai mult îi convinge să nu devină parte a lui.
Rezultatul e previzibil: dezamăgirea electoratului produsă de factorii de mai sus îl scoate tot mai greu la vot; de ce s-ar deranja, la urma-urmei? Românii nu mai participă nici la ședințele asociațiilor de locatari, darmite la alegerile naționale. Zilele trecute, alegerile pentru Colegiul Medicilor din București, spre exemplu, au mobilizat o zecime dintre votanți deși participarea era obligatorie, iar cei în cauză erau medici, conștiințe de vîrf ale societății. În aceeași notă se înscriu și absențele cvasi-totale de la sarabanda mitingurilor de protest organizate anul trecut în țară, din cauza măsurilor anti-criză ale guvernului.
În 1990, la primele alegeri, peste 86% dintre români s-au bulucit la vot, dintr-un total de cca.18 milioane de votanți. În 1992 (76,3%), cifra se subțiase cu 10 procente, menținîndu-se aproape intactă și în 1996 (76%), dar asta s-a dovedit o notabilă excepție de la regulă scăderii. În 2000 (65,3%), s-au mai pierdut 11 procente, iar la referendumul pentru votarea noii Constituții, în 2003 (55,7%), s-a luat decizia disperată de a se vota două zile, din cauza absenteismului devastator care se contura în sondaje. În 2004, s-au mai dus încă 7 procente.
Cea mai dramatică scădere a fost în 2008, la ultimele alegeri, cca.39% dintre români venind la vot, de la 58,5% la ultimele alegeri. O prăbușire incredibilă, cu peste 19% și o cotă de participare care pică, în premieră, sub pragul psihologic de 50%.
Ce va urma?
Dacă tradiția se respectă, anul viitor am putea avea o participare cu 10-15 procente mai scăzută, ceea ce ar însemna între 24 și 29%. (Dacă s-ar repeta căderea de la ultimele alegeri, am avea chiar 20% participare, adică o catastrofă, dar să nu batem pînă acolo cu gîndul). La un număr de alegători de cca.15,5-16 milioane, așa cum rezultă din datele ultimului recensămînt, ar însemna 4-5 milioane de votanți efectivi.
Noua guvernare a României poate fi decisă, așadar, cu doar două milioane și un pic de voturi.
Dintre acestea, prea puține ar fi voturi ale ”civililor”; grosul ar fi format din voturi ale membrilor de partid și ale familiilor acestora, singurii care ies disciplinat la vot întotdeauna, pentru că sunt direct interesați.
Din acest punct de vedere, avantajate din start ar fi formațiuni precum PSD și PDL, care au cel mai numeros nucleu electoral dur, la această oră, și, într-o oarecare măsură, UDMR, dacă nu își va vedea zestrea fărămițată de apariția a încă două formațiuni maghiare. Pe de altă parte, cu cît mai puțini votanți, cu atît mai bine pentru putere, care poate cumpăra voturile, după metoda deja brevetată în 2008, mult mai ieftin. În fine, un absenteism împins la asemenea cote ar arunca în derizoriu sondajele de opinie actuale, care se fac pe eșantioane reprezentative la nivelul întregii populații, nu la cel al activului de partid din România.
Oricum ar fi, e sigur că soarta țării ar urma să fie decisă de un grup nu minoritar, ci de-a dreptul minuscul. O situație care ar trebui să dea mult de gîndit, pentru că neexercitarea votului lovește direct în esența democrației, un capitol la care, oricum, România nu stă foarte bine. Mai înainte de a se întreba ce să le ofere votanților lor, politicienii români ar trebui să se preocupe serios de aducerea lor la urne, altfel totul e în zadar.
Radu Zlati 
Comentarii recente