Ca tot românul, îmi doresc mai întâi de toate, sănătate. Nu numai mie ci și tuturor românilor, celor pe care îi iubesc și celor pe care nu-i iubesc, celor pe care îi admir și celor pe care îi disprețuiesc. Sănătate chiar și conducătorilor acestei țări pe care o conduc înspre batjocură… să aibă sănătate pentru a fi destul de lung timpul în care îi vom putea batjocori la rândul nostru!
Nu îmi doresc fericire, pentru că după fericire vine totdeauna altceva, iar acest altceva are mai totdeauna gust de cenușă. Dar, desigur, nici nu voi fugi dacă ea, fericirea, îmi va bate la ușa inimei mele, prea însetata…
Îmi doresc înțelepciunea de a căuta, găsi și înstăpâni clipele de bine. Și de a ști să le prelungesc atât cât omenește este posibil. Dar și înțelepciunea de a găsi calea de aur pentru a face binele și a nu produce răul, mie și celor din jurul meu. Știind prea bine că binele de azi poate fi dușmanul mai binelui de mâine, și că răul de azi poate și mai bun dar și mai rău, decât răul de mâine.
Liderilor mei politici (în calitate de penelist și de uslaș) le doresc tărie, pentru că anul ce vine este unul dintre acei ani care pot decide soarta unor comunități pentru decenii. Și pentru că pe umerii lor stă greutatea întreaga a unor decizii nu ușor de luat, și nu toate ușor de aplicat. Să nu fie aidoma pietrelor însă, căci tăria nu înseamnă împietrire; ci să fie asemeni apei – cu răbdarea ei, cu perseverența, blândețea, avântul, impetuozitatea, neîndurarea ei. Să nu uite niciodată că nu este, mai ales în anul care vine, vorba doar despre frustrările, dorințele, ambițiile, destinul lor politic – ci, mai presus de acestea, este vorba despre toți cei care cred în ei, și îi urmează… și de toți cei care (încă) nu cred în ei dar pe care vor ajunge să îi conducă!
Poporului român îi doresc înțelepciunea din 1996 și 2004, când a amendat conduceri abuzive și corupte și a dat credit unor alianțe care nu aveau, în sine, garanția succesului la guvernare, și care nici nu au îndreptățit toate speranțele puse în ele. Dar care, una peste alta, au fost o alternativă mai bună decât ceea ce au înlocuit. Viitorul românilor depinde în foarte mare măsură de felul în care aceștia vor acționa și reacționa în următoarele luni de zile și mai ales de felul în care vor vota. Să nu uite conaționalii mei că dacă nu toți suntem la fel atunci nici toți politicienii nu sunt la fel! Și că dacă noi creștem și ne înțelepțim în timp, atunci și partidele au și ele viața lor, astfel încât un partid nu mai este, nu mai poate fi același, în 1990, 2008 sau 2012. Și mai ales să nu uite cine le-a promis binele și în schimb le-a dat răul, din iarna lui 2008 încoace!
În sfârșit cititorilor constanți ai acestui blog galben le doresc ca la anul, pe vremea aceasta, să așteptăm urarea de Anul Nou a primului ministru Victor Ponta, și, poate, și a Președintelui României – Crin Antonescu. Cu unitate, cu credință, cu putere și dârzenie, cu înțelepciune și curaj, vom izbândi!
Radu Zlati 
Comentarii recente