Asistăm, la acest început de an, la strădaniile actualilor noștri guvernanți de a ne convinge că o ducem bine cu toții. Chiar dacă lucrul acesta este contestat de răuvoitori, totuși, ne spun domniile lor, dacă o să avem puțintică răbdare în scurt timp o vom duce chiar mult mai bine decât până acum.
Nu pot crede că distinșii noștrii lideri de azi nu au acces la datele statistice reale. Cele care, cosmetizate, ne sunt livrate lunar, trimestrial, semestrual și anual sunt comunicate de un institut național de statistică din care colaboratorii mai tineri, neobișnuiți cu „realizărili” spectaculoase raportate până la Revoluție de colegii mai vârstnici, au început să plece. În ciuda analizelor externe, care identifică România drept una din puținele țări recent aderate la Uniunea Europeană care nu au avut creștere economică în anul 2011, domnul Boc ne informează, candid și liniștitor, că anul trecut economia a crescut, nu importă cu cât, iar anul 2012 va fi cu siguranță mai bun.
Nu numai negarea problemelor reale ale trecutului imediat și nici doar prezentarea viitorului apropiat ca paradisiac mă sperie. Cred că alunecarea executivului condus de domnul Boc pe panta minciunii este doar fața vizibilă a unui proces mai amplu care, începând chiar de la preluarea puterii, nu a făcut decât să se agraveze în timp. Cred că spectrul îngrozitor al pierderii puterii a cauzat atâta angoasă în rândurile democraților, încât aceștia au ajuns să accepte, pentru îndepărtarea pericolului, folosirea unor pârghii de care, în alte împrejurări, nu s-ar fi folosit niciodată.
Actuala criză economică este coșmarul de zi cu zi al guvernanților democrați, nu pentru că le-ar păsa cu adevărat de cetățeni, ci pentru că este principalul obstacol în păstrarea puterii, după alegerile locale și parlamentare care vor avea loc mai devreme sau mai târziu. Și asta dintr-un motiv simplu. Fondurile care ar fi părăsit bugetul pentru asigurarea banilor necesari în campaniile electorale, și care în condiții normale din punct de vedere economic ar fi fost suficiente, nu mai pot fi obținute în perioada actuală de criză. Iar măsurile de reduceri bugetare, care ar permite accesarea sumelor necesare campaniei electorale, ar avea efectul pervers a unei respingeri și mai mari a democraților de către votanți. De aceea revenirea pe plus a activității economice pe parcursul acestui an este vitală pentru guvernul Boc. Fără mai mulți bani la buget, sistemul democrat de finanțare a alegerilor nu va avea de unde să își procure sumele de bani absolut indispesabile.
Consilierii domnului Boc mizează, în analizele pe care i le pun la dispoziție, pe o reluare a creșterii economice începând cu cea de a doua jumătate a acestui an. Chiar și în acest caz creșterea economică nu și-ar putea însă face simțite efectele în veniturile populației și în încasările la buget mai devreme de jumătate de an. De aici discuțiile, din ce în ce mai vii, plecate din zona actualei puteri, care nu doar că vizează împingerea alegerile locale până în toamnă, când ar trebui să aibă loc și cele parlamentare, ci plasează alegerile comasate în luna martie a anului 2013.
Soluția, pentru actuala putere, ar fi ideală. În această ipoteză s-ar pute reveni la sfârșitul iernii viitoare, cu riscul admonestării cu jumătate de gură de către instituțiile financiare internaționale, la nivelul anterior al salariilor. Domnul Boc ar apărea la televizor precum cavalerul Bayard, fără teamă și fără prihană, anunțând pe supușii domniei sale că greul a trecut și revenim, iată, din nou la normalitate. Efectul de imagine ar fi extraordinar, și ar putea face diferența dintre dispariția sau rămânerea democraților în primul nivel al politicii românești.
Prea puțin contează, în aceste calcule, litera și spiritul legii. Sub presiunea intereselor, normele juridice se vor contorsiona, pentru a permite amânarea cu nouă luni a alegerilor locale, dincolo de orice normalitate a statului de drept.
Miza de tipul totul sau nimic, pusă pe prognozata creștere economică de la sfârșitul anului acesta, este însă mai mult decât riscantă, este sinucigașă.
Dorința disperată de a-și prezerva puterea și a se eterniza la conducerea României a liderilor democrați, înspăimântătoare în perseverența de a evita confruntarea cu votul cetățenesc, s-ar putea însă să ne ofere și o asemenea halucinantă opțiune. Dacă se va ajunge la astfel de derapaje, înseammnă că în România va fi fost deschisă cutia Pandorei, plină de toate nenorocirile.
Până acum, toate bune și frumoase. Ce se va întâmpla însă dacă economia nu-și va reveni în a doua jumătate a anului 2012? Ar însemna că alegerile, locale și parlamentare deopotrivă, să aibă loc imediat după o iarnă cu întrețineri mari, cu resursele populației epuizate și, deci, cu o nemulțumire crescută în electorat. Iar acesta va sancționa cu siguranță pe administratorii ineficienți. Astfel, însăși rațiunea amânării alegerilor, și anume câștigarea lor, s-ar dovedi până la urmă perdantă pentru democrați.
Pasul de la rătăcirea temporară la demența cu sistem este, în condiții de stres maxim și permanent, foarte mic. Foarte ușor mintea persoanelor excesiv centrate pe ele însele iese din făgaș și, încetând să mai se comporte normal, acceptă orice mijloace pentru a-și atinge scopurile. Dacă alegerile vor fi împinse până în primăvara anului 2013 și dacă economia nu își va reveni până atunci, posibilitatea deraierii de la normativitatea juridică a unor persoane cu capacitate reală de decizie aflate în și în afara guvernului democrat va avea șanse majore să devină probabilitate.
Cel mai periculos scenariu, dar care ar permite într-adevăr guvernului democrat să rămână sine die la putere, este acela al izbucnirii, cu puțin timp înaintea alegerilor din martie 2013, a conflictelor interetnice. Apărute în câteva zone ale Transilvaniei, bine regizate și promovate în mass-media, tulburările etnice ar constitui pretextul perfect pentru declararea stării de urgență sau de asediu.
Art. 93 din Constituția României, relativ la măsurile excepționale pe care le poate lua președintele, prevede:
1.) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
2.) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.
Știm cu toții cine este președintele României și ce partid deține majoritatea în Parlament…
Inutil să mai adaug ceva. Prețul rămânerii acestora la putere, în această ultimă variantă, va fi cel al democrației. Variantă cu consecințe incalculabile, la care aș fi preferat să nu mă gândesc, pentru că, pe mine personal, (și cred că și pe mulți alții), mă și îi sperie…
Discuțiile care s-ar putea purta în spatele ușilor închise, în întuneric, trebuie însă scoase la lumină, poate chiar înainte de a avea loc. Este cel mai bun lucru de făcut.
Să sperăm că variantele de viitor pe care le-am analizat mai sus, și mai ales ultima lor consecință, nu vor ajunge realitate. Trebuie însă să fim atenți. Bulgărele de zăpadă se poate ușor transforma, în condiții prielnice, într-o distrugătoare avalanșă.
Criza globală care afectează, azi, România, formează o parte importantă a acestor condiții prielnice. Este un element pe care nici noi, ca indivizi, nici România nu îl poate controla. Asupra celuilalt element, cel intern, avem totuși o putere. Dacă deopotrivă clasa politică și cea a alegătorilor, s vor manifesta responsabil, astfel de proiecte de viitor nu vor putea fi aduse la îndeplinire.
În timpul ultimului război mondial, în anul 1941, Bertolt Brecht a scris o piesă de teatru, meditație filozofică asupra caracterului evitabil al răului, indiferent cât de virulent Figura principală este Arturo Ui, gangster din Chicago, alter ego al dictatorilor, Adolf Hitler atunci, oricine alcineva în alte timpuri și conjucturi. Titlul ei, la care vă rog să vă gândiți și voi, este o speranță și un îndemn care rămâne valabil și astăzi: Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită!
sursa: Binele.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente