“Bună ziua!
Cum spunea Înalt Preasfințitul la slujba săvârșită la Trei Ierarhi, suntem într-o zi mare, într-un loc special. Suntem de Ziua Unirii la Iași.
Cum evoca, pe de altă parte, și președintele Victor Ponta, acum un an eram aici, toți cinci, și vorbeam despre iminenta constituire a unei mari alianțe politice, care avea să fie și a fost, începând cu 5 februarie, Uniunea Social Liberală. Se împlinește, deci, aproape un an, se va împlini curând un an de când această construcție politică s-a așezat și a fost un an foarte greu pentru noi.
Știți foarte bine că, înainte de a o constitui, n-am apucat să fim foarte bine blagosloviți de toată artileria propagandei prezidențiale, pentru că am făcut-o foarte repede după ce am anunțat-o, la asta nu se așteptau. După aceea, însă, vreme de un an, am rezistat sub tirul acesta absurd. Am fost acuzat eu și Partidul Național Liberal că ne-am făcut socialiști. A fost acuzat Victor Ponta și Partidul Social Democrat că a trădat interesele clasei muncitoare. Am fost acuzați noi că am alunecat spre stânga și dânșii că au alunecat spre dreapta. A prorocit toată această armată de trompetiși că ne vom despărți, că ne vom certa, că va începe un scandal între noi în momentul în care primele negocieri vor avea loc ș.a.m.d. Și au și făcut tot ce au putut în această privință.
După un an de zile, suntem aici toți, suntem mai puternici și vom fi aici, toți, și la anul și vom fi împreună, toți, și în anii următori. Am spus-o de atâtea ori cu toții, misiunea noastră nu este doar de a schimba actuala putere, ci, mai greu, de a conduce România întru revenirea la normalitate și întru repararea foarte multor daune care au fost provocate în acești ani celor mai mulți dintre românii și acestei țări în ansamblu.
Mesajul meu de Ziua Unirii este un îndemn la unitate, dar și precizarea că această țară are nevoie de unirea tuturor pentru un proiect de viitor, pentru un proiect național. Cu precizarea că nu putem și nu vrem să încercăm să-i unim pe cei care batjocoresc cu cei batjocoriți, pe cei care mint, cu cei care sunt mințiți, pe cei care fură cu cei care sunt furați. E nevoie, deci, de unitatea forțelor, energiilor acestei țări pentru schimbare, pentru o schimbare în bine, pentru o schimbare care să însemne, în plan politic și nu numai, redresarea acestei țări. Pentru asta trebuie să lucrăm mulți și multă vreme. Ceea ce se distruge în ani, nu se repară într-o noapte sau într-o zi. Suntem foarte conștienți de asta. Nu mințim pe nimeni. Nu promitem marea cu sarea. Spun doar la capătul acestui an de viață al Uniunii Social Liberale că, pe cât ne-a stat în putință, ne-am făcut datoria. N-am cedat diversiunilor, n-am cedat amenințărilor, n-am cedat presiunilor. Am menținut în permanență unitatea construcției noastre, cu toate dificultățile care au existat, și le-am dat, cred, multora dintre compatrioții noștri convingerea că am făcut o construcție cinstită și durabilă. Și așa îmi doresc să fie și așa va fi, oricâte dificultăți de parcurs se vor mai ivi, până când în România, cetățenii României, prin vot democratic, vor schimba puterea și până când noua putere va reuși să-și atingă obiectivele.
Sunt absolut convins că, având oameni a căror calitate umană și politică am putut-o proba în acest an, vom putea împreună să ne ținem spatele unii altora și să ne luptăm în continuare cu un adversar care, în acest moment, deși se războiește în continuare doar cu noi, are, de fapt, împotriva sa cea mai mare parte a țării.
Mă uitam, ieri, surprins – am niște rezerve de uimire pentru acești pedeliști, mă uitam surprins cum domnul Oltean afirma că toată tevatura asta care e în țară este din cauză că USL-ul a scăzut grav în sondaje și a crescut PD-ul. De asta au ieșit oamenii în stradă, conform domnului Oltean. Cum doamna Udrea afirma din nou, cu nerușinare, în disprețul oricărui adevăr, că opoziția a generat aceste revolte și că incită la violență și că, nu știu, se comportă huliganic. Mă uitam din nou cum domnul Boc și-a regăsit încântarea și automulțumirea de sine și de reformă a sa. Toate lucrurile acestea ne arată că oamenii aceștia s-au desprins de realitate. Cred că pot să revină în realitate răfuindu-se cu Baconschi și, desigur, la nesfârșit cu Uniunea Social Liberală.
Faptul că Uniunea Social Liberală a fost vreme de un an de zile, și este și acum, ținta tuturor atacurilor, calomniilor, diversiunilor, înscenărilor îmi arată că am făcut ceea ce trebuia făcut acum un an și că pe mai departe această construcție trebuie apărată și să-și ducă misiunea la îndeplinere și și-o va duce.
În fine, aș transmite, încă o dată, un mesaj cu prilejul acestei zile și acestui moment, un mesaj de solidaritate tuturor celor care protestează în România, într-un fel sau altul, tuturor celor care sunt la rândul lor solidari cu protestele, tuturor celor care cred în continuare că au dreptul ca cetățeni ai acestei țări să ceară socoteală puterii, aceasta sau oricare alta.”
Întrebări mass-media
Jurnalist: Unii dintre liderii USL din Iași, din țară, precum domnul Fenechiu, se află în vizorul DNA, sunteți uniți?
Crin Antonescu: Nu există unii lideri din țară, precum Relu Fenechiu. Domnul Fenechiu este unic. Să ne înțelegem cu asta. (…) Fără să mă înștiințeze în vreun fel, nici n-am vorbit despre asta, v-o spun așa cu caracter anecdotic, pentru că problemele țării sunt altele. Nici n-am vorbit public despre asta. Fără să mă înștiințeze în vreun fel, ANI caută să vadă averea mea, care mă rog nu e deloc mare și a ajuns la niște absurdități, de un ridicol de nemăsurat. O să discutăm despre asta o dată, dar nu acum când sunt probleme chiar serioase.
(…) Stați puțin. Sigur, eu înțeleg plăcerea domnului Ponta de a fi controlat. E un cetățean cinstit. N-are nimeni nimic împotriva controlului. Ce plăcere mai mare să fie decât să fii controlat? Foarte bine. Dar controlul ăsta, pe de o parte, trebuie făcut în limitele legii, da?. Deci anunți omul, pentru că e vorba de un control transparent. Unu – eu nu am fonduri nu știu unde prin străinătate să mi le caute cu FBI-ul. Doi – să nu fii un mare dobitoc și să ajungi la lucruri care te descalifică. De pildă cum ar fi acela să cercetezi persoane care nu au existat niciodată, nu au trăit niciodată, confundând niște numere de buletin date de pe la poliție. De exemplu asta. Asta nu mai e atât de plăcut, cum ar fi controlul.
Controlul îl înțeleg. Dar în momentul în care vezi că o instituție cu trei filfizoni cheltuiește sume uriașe de bani ca să facă jocuri politice… Adică, nu îmi place Mircea Diaconu, hai la Mircea Diaconu – pentru că marea problemă a acestei țări era că soția lui Mircea Diaconu, o actriță de-o viață, a fost angajată într-un teatru din București. Nu îmi place Ponta, mă duc la Ponta. Da’ Ponta cu cine e aliat? Cu Antonescu, hai și pe acolo, cu niște absurdități, astea costă bani. În vreme ce în România se fac lucruri inacceptabile despre care presa vorbește în fiecare seară, în vreme ce fruntași politici din România încalcă legi cu nerușinare, nu pot justifica bunuri, numai alea la vedere. Despre asta vorbim atunci când vine vorba despre ANI și despre alte instituții.
Jurnalist: Cum comentați demiterea lui Baconschi?
Crin Antonescu: N-aș mai găsi nimic de comentat, decât că am ajuns și în situația în care să fi avut un ministru de Externe atât de nesemnificativ, încât zvârlirea lui pe scări, darea lui afară să fie un element secundar pe agenda zilei de ieri, asta din punctul meu de vedere. Sigur că suntem în plin penibil atunci când domnul Boc motivează destituirea ministrului pe faptul că a vorbit urât, că a scris lucruri nepotrivite pe blog, uitând că le-a scris acum o săptămână, că după ce a fost un scandal vreo două zile pentru ce a scris pe blog, domnia sa, domnul Boc, ca președinte al partidului, l-a desemnat pe autorul acelor scrieri urâte drept coordonator al discuțiilor, al dialogului cu tot felul de aste organizații, până la faptul că a fost destituit Baconschi în vreme ce se afla să zicem așa în misiune, în fruntea unei delegații în forul european. Domnul Teodor Baconschi a fost o slugă de mâna a doua și nu avem ce să comentăm.
Eu vă aduc aminte ca facem totuși niște comparații, ca să nu mai țipăm așa și să ne odihnim mintea, că toți suntem la fel, că toți au fost la fel. Că asta e ușor să spui, nu e nici un fel de problemă. Greu e să faci diferențe pentru că trebuie să-ți pui mintea la contribuție. Își mai aduce cineva pentru ce și-a dat demisia Cioroianu, ministru de Externe în guvernul liberal? Își mai aduce aminte cineva ce mare rău făcuse Cioroianu? Pentru că a fost un ministru de Externe, sigur n-a fost Titulescu, dar nu cred că a făcut România de râs.
Domnul acesta Baconschi niciodată nu s-a ocupat de ceva serios în materie de politică externă. A sărit la scandal la un moment dat într-un mod cu totul absurd și cu niște termeni cu totul absurzi, scurt așa la Franța și la alte puteri europene, când s-a supărat. În rest, s-a distins prin marele proiect de a aduce Partidului Democrat Liberal un milion de voturi, și cel mai prost ministru de Externe de pe lumea asta și de pe orice continent, păstrează niște aparențe. Adică, ministrul de Externe totuși, chiar dacă e membrul unui partid, chiar dacă e numit de un partid, Domnule nu se ocupă cu competiția electorală internă.
Baconschi a fost atât de prost, că există oameni pe care tăticii lor i-au dat la școli bune, dar ei rămân tot proști, a fost atât de prost și atât de slugarnic, încât a strigat acolo în fața întregii țări, în direct, vă aduc eu un milion de voturi din diaspora sau trei milioane. A făcut, de asemenea, câteva tumbe în fața doamnei Elena Udrea, de o slugărnicie care nici măcar pe vremea Elenei Ceaușescu nu se permiteau, că erau ceva mai austeri comuniștii în limbaj, și la un moment dat într-o întâmplare nefericită a fost zvârlit pe ușă afară. Ce e semnificativ din această perioadă din viața domnului Baconschi privește România, și anume că un asemenea om a putut să ajungă ministru de Externe al acestei țări.
Jurnalist: Unde și-au depus demisiile parlamentarii liberali?
Crin Antonescu: La mine. Doamnă haideți să clarificăm niște lucruri. Nimeni, nicio persoană, nici un parlamentar al Partidului Național Liberal nu a demisionat. Toți sunt în mandat.
Ieri a fost o discuție informală pe care eu împreună cu colegii parlamentari liberali, doar liberali, am purtat-o la sfârșitul ședinței Camerelor reunite, pentru că mulți dintre ei ridicaseră această problemă – care este reacția noastră în momentul în care vedem că sesiunea extraordinară ne-a arătat un Guvern Boc la fel de convins că trebuie să-și continue opera minunată, că președintele nu știm unde este, dacă mai este, ce se întâmplă – și despre Gaddafi s-a știut totuși cât de cât, știau americanii pe unde mișună, despre domnul Băsescu nu știm nimic, și sigur o majoritate parlamentară la fel de convinsă că trebuie să latre înainte la stele, că altfel nu pot să spun. Pentru că nu poți într-un moment ca ăsta, când ai niște oameni nemulțumiți în stradă și mulți mulți alții, ca să vii și să continui același scandal, ca și cum ei cu USL – ul ar avea niște probleme și nu cu oamenii care protestează peste tot.
În aceste condiții, am pornit o discuție cu colegii mei. Eu nu am dorit să comunic cu presa pe marginea acestei discuții informale, numai că o sumă de colegi de-ai dumneavoastră din media bucureșteană stăteau acolo la ușa ședinței noastre. La un moment dat a ieșit pe surse, or fi ascultat la ușă, nu știu, a ieșit pe surse faptul că domnul Ludovic Orban și doamna Adriana Săftoiu au demisionat. De fapt s-a întâmplat următorul lucru, s-a purtat acolo o discuție, al cărei rezultat l-am și comunicat după aceea și colegilor dumneavoastră, și anume că: s-a degajat o opțiune să examinăm foarte serios părăsirea Parlamentului, demisia din Parlament, toți precizând însă că așa ceva nu se poate lua în discuție decât dacă, după discuții și cu partenerii noștri din PSD și din PC, ajungem cu toții la această concluzie și facem o demisie în bloc.
Părerile au fost și acolo sigur împărțite. Domnul Orban și doamna Săftoiu în semn de mare încredere față de mine, pentru care le mulțumesc, au scris practic niște demisii pe care mi le-au înmânat, dându-mi libertatea ca președinte al partidului să le activez dacă va fi cazul. După aceea au mai făcut acest lucru câțiva colegi.
Demisiile nu sunt propriu-zis niște demisii pentru că nu sunt activate ca să spun așa, pentru că legea spune foarte limpede că un parlamentar demisionează în momentul în care a făcut o hârtie, o demisie oficială la secretariatul general al Camerei din care face parte și pe care la prima ședință în plen o confirmă prin viu grai și în carne și oase, la microfonul Camerei.
Deci nu avem în acest moment nici un demisionar. Discuția pe care o vom purta cu colegii noștri din USL, în foarte scurtă vreme, va arăta care este până la urmă hotărârea noastră, dar va fi o hotărâre comună.








Comentarii recente