Crin Antonescu la ”Exces de putere” – Antena 3, 11.02.2012, ora 20.00

            Oana Stancu: „Exces de putere”, ora a doua, îl are invitat pe preşedintele PNL, copreşedinte al USL, domnul Crin Antonescu. Bună seara, domnule Antonescu.

            Crin Antonescu: Sărut mâinile, bună seara.

            Oana Stancu: I-am anunţat pe telespectatori că vom discuta despre „guvernul securist”, aşa cum i-a zis piaţa, vom discuta despre „guvernul clonelor”, aşa cum am descoperit cu toţii, că fiecare nou membru al cabinetului are câte un „jupân” mai vechi în spate. Am prezentat în prima parte a emisiunii poveştile unor miniştri noi din zona aceea de strategie de imagine. L-am dat pe domnul Mustea, cu casa din State, aducând şi proba banală, de pe „Yellow Pages”. „Pagini aurii”, Statele Unite, adresă, număr de telefon, domnul Răzvan Mustea însuşi. L-am prezentat pe domnul Baba, al cărui trecut în ascensiunea până la funcţia de ministru bănuiesc că îl ştiţi, pentru că Rectoratul de la „Babeş-Bolyai” a semnalat de multiple ori ce cerinţe la limita corupţiei sau chiar acte de corupţie, aşa au fost numite solicitările domnului Baba. Veţi vedea în această seară un caz de ministru cu o poveste absolut înspăimântătoare în spate, un raport ONU spune că una dintre firmele domniei sale ar fi pe lanţul unui „export masiv” – citez – „de armament în Angola”. O veţi vedea pe dna Udrea în splendoarea unei noi declaraţii de avere, de data aceasta verbală, da. Încep emisiunea prin a vă întreba, domnule Antonescu, ce s-a schimbat în strategia USL o dată cu noul guvern, condus de premierul Ungureanu, şef al SIE până mai deunăzi, şi cu actualii miniştri.

            Crin Antonescu: Nimic. Cel puţin aşa cum cunosc eu deciziile luate până acum ale Uniunii, aşa cum m-a asigurat încă o dată domnul Victor Ponta, pentru că a trebuit să îl întreb, după discursul respectiv, nu s-a schimbat nimic. Nu s-a schimbat nimic, pentru că Guvernul Ungureanu, în ciuda impresiei pe care a lăsat-o discursul pe care Victor Ponta l-a ţinut, spiritul acelui discurs şi, mă rog, anumite teme, pentru noi şi, cred, şi pentru cea mai mare parte a societăţii româneşti, Guvernul Ungureanu nu a răspuns, nu a fost o mişcare de deschidere a puterii. Pentru că, în fond, la toată mişcarea de protest, la toată nemulţumirea acumulată şi exprimată din ce în ce mai serios în sondaje, la toate solicitările noastre, ca opoziţie politică, la presiunea presei democratice, nearondate puterii, atâta cât a mai rămas ea, domnul Băsescu şi puterea nu au răspuns. Guvernul respectiv este – să reînviem o expresie celebră la începutul anilor ’90 – o emanaţie a aceleiaşi structuri de putere, nu este negociat sau măcar discutat cu nimeni din societate, din piaţă sau din pieţe, din opoziţia politică, de nicăieri şi sigur că în sensul acesta, nu avem nici noi de ce să ne schimbăm strategia. În fond, pentru că tot se discută zilele astea – după părerea mea, în termeni cu totul falşi – despre raţiune, echilibru, dialog, de o parte, adică, aici ar intra actuala putere şi discursul domnului Ponta şi aşa mai departe – sigur, mulţi comentatori încântaţi – şi de partea cealaltă, o atitudine radicală, excesivă, agresivă, etc. Dacă cineva este excesiv, radical, incapabil de dialog, acela este Traian Băsescu şi acela este sistemul său de putere. Pentru că, în fond, în ciuda protestelor, în ciuda tuturor discuţiilor din luna ianuarie, ce au spus ei? Nu, nu se poate nimic, nici un centimetru! A, îl dăm jos pe Boc, că s-ar putea să ne folosească şi nouă, îi tragem cu un pas în spate, adică din fotoliile de miniştri, pe nişte oameni, definitiv şi demult compromişi, dar noi facem cu cine vrem noi guvernul, fără nici un dialog cu nimeni, în aceeaşi lipsă de legitimitate, în aceeaşi lipsă de reprezentativitate. Noi, puterea, pe care hai să o cifrăm în cele mai optimiste sondaje, reprezintă 20%, să spun, cu UDMR cu tot, cu minorităţi cu tot, facem guvernul numai noi, cum ştim noi, împotriva a 80% din ţara asta.

            Oana Stancu: Domnule Antonescu, v-am urmărit…

            Crin Antonescu: Şi atunci nu văd de ce s-ar modifica la noi ceva în atitudine. Dar o atitudine care, iertaţi-mă, nu a fost nici o secundă şi nu este iresponsabilă, nu a fost nici o secundă şi nu este dezechilibrată. E o atitudine pragmatică, raţională şi intransigentă.

            Oana Stancu: V-am urmărit cu atenţie, nu am vrut să vă întrerup. Aţi spus totuşi un lucru interesant, că aţi ţinut să vă reasigure Victor Ponta că nimic nu s-a schimbat în strategia USL-ului şi atunci vă întreb altfel.

            Crin Antonescu: În strategia PSD-ului, ca să ne înţelegem bine. Şi, implicit, în strategia USL-ului.

            Oana Stancu: A existat această discuţie în interiorul USL-ului în legătură cu abordarea referirilor, să spun aşa, la actuala putere? Vi s-a reproşat că tonul dumneavoastră este taliban, aşa cum am citit în presă, în timp ce Victor Ponta a pledat în interiorul USL-ului pentru un ton echilibrat?

            Crin Antonescu: Doamnă, nu am avut niciodată o astfel de discuţie, pentru bunul motiv că poziţiile şi tonul meu au fost aproape identice, vreme de un an de zile, care s-a împlinit pe 5 februarie, apropo, de la constituirea USL, cu ale lui Victor Ponta şi cu al atâtor altor colegi de-ai noştri din PNL, din PSD sau din PC. Cred că am avut o unitate de abordare şi de exprimare – că unii vor să o catalogheze intransigentă, dură, radicală, să fie sănătoşi, eu nu cred că e aşa – dar ea a fost o atitudine comună. Foarte clar, cred că toată lumea a văzut că am fost pe aceleaşi poziţii şi în momentul acesta, în care am fost, să spun aşa, sfidaţi, nu numai noi, şi aici nu e vorba că… nu ne enervăm la moment, aşa, la sfidări, dar ceea ce a făcut Traian Băsescu – instinctul meu a fost bun, că am ezitat foarte mult să mergem sau nu la această închipuită consultare dinaintea formării guvernului. Dar până la urmă am spus: „Hai, să mai respectăm odată formalităţi şi instituţii, deşi ele nu ne respectă”. Pur şi simplu nu aveam, nu am avut niciun fel de dubiu, era foarte clar, greva parlamentară era declarată şi ea e în vigoare, vă reamintesc şi continuă, într-o contradicţie, trebuie să o admitem, cu discursul respectiv, dar discursul a trecut, greva rămâne. Asta e decizia USL, reconfirmată de Victor Ponta. Şi noi nici nu am fi dat pe acolo.

            Oana Stancu: Dar spuneţi aşa: nu era nevoie de o asemenea discuţie despre echilibru versus talibanism, câtă vreme am avut acelaşi discurs. Dar după ce nu aţi mai avut acelaşi discurs şi domnul Ponta a avut un discurs echilibrat, aplaudat de foarte mulţi, dur criticat de alţii, v-a explicat de ce e nevoie de echilibru? V-a cerut, Crin Antonescu, să renunţaţi la tonul radical?

            Crin Antonescu: Nu, cum era să îmi ceară una ca asta? Vă rog eu frumos, nu mai folosiţi termenul de taliban, talibanii sunt nişte monştri, talibanii omoară oameni, noi nu am omorât pe nimeni, omoară ăştia de la guvernare, noi nu. Nu, Victor Ponta a dat domnia sa nişte explicaţii, chiar în ziua respectivă a spus: domnule, dacă nu am fost bine înţeles, îmi pare rău, dar să vedeţi, că nu am vrut să spun asta. Deci nu avea ce socoteală să îmi ceară mie Victor Ponta, cu care am vorbit şi am acţionat întotdeauna ceea ce noi am hotărât în USL. De altfel, cred că este un episod, sau sper că este un episod închis şi tot ceea ce a urmat şi de care nu e deloc de vină Victor Ponta, cred, înseamnă doar comentariile şi jubilaţia pe care slugoii propagandistici ai lui Traian Băsescu încearcă să o transforme într-un soi de breşă. Din partea mea, nu au nicio şansă şi sunt convins că nici din partea lui Victor Ponta.

            Oana Stancu: Dar strategia puterii vedeţi că s-a schimbat, domnule Antonescu? Sunteţi într-un nou joc? Să nu folosesc termeni din ăştia – paradigmă. Sunteţi într-un nou joc al puterii?

            Crin Antonescu: Dacă discursul lui Victor Ponta ar fi însemnat sau ar însemna ‘nu e bine ce am făcut noi, opoziţia, până acuma… domnule, am tot încercat cu ăştia, nu vor, nu vor, nu cedează oamenii, ne dau o bucăţică, hai să luăm de la Băsescu’, aşa, pe scurt şi anecdotic, atunci sigur că ar fi o problemă foarte mare. Sunt convins că nu e vorba de asta, sunt convins că a fost, repet, un exerciţiu, mai mult sau mai puţin inspirat, nu are rost să mai discutăm, până la urmă. Sigur că dacă Victor Ponta nu îl făcea în numele USL, nu era niciun fel de problemă, dacă era un exerciţiu individual, nu ştiu, la un talk-show. Dar într-un asemenea moment politic, el a generat discuţii. Mie nu îmi trebuie discuţii multe, pentru mine este da sau nu, în situaţii din astea, nu încap foarte multe nuanţe. Sunt un om al nuanţelor, dar nu pe situaţia asta şi am toate asigurările că mergem mai departe, aşa cum ne-am înţeles acum un an, aşa cum un an am mers şi aşa cum un an am avut răspuns şi ecou de la oamenii care aşteaptă astfel de forţă politică. Pentru că, între noi fie vorba, dacă toţi cei care azi se bucură şi spun: domnule, aşa e mult mai bine, o să fie convinşi mai mulţi oameni. Eu vă întreb: dacă o formaţiune, pe un anumit discurs, pe o anumită atitudine, a convins 60% aproape, între 55-60%, făcând media tuturor sondajelor, a convins 55-60% dintre cetăţeni că este o organizaţie de încredere, care merită să fie aleasă drept alternativă, ce rost ar avea să schimbe macazul, discursul, stilul? Nici măcar din punctul ăsta de vedere, tehnic, să spunem, nu se justifică.

            Oana Stancu: V-am întrebat dacă simţiţi că şi-a schimbat cumva strategia chiar puterea, pentru că vom avea câteva exemple despre raportările puterii la cetăţean zilele acestea, începând cu membrii cabinetului. Domnul Răzvan Ungureanu, spuneaţi şi dumneavoastră, n-a simţit nevoia să explice, să lămurească acuzaţii extrem de grave care îi sunt aduse, inclusiv că ar fi agentul unei puteri străine.

            Crin Antonescu: Păi cui să le explice, doamna Stancu?

            Oana Stancu: Nu era obligat, domnule Antonescu, să dea o reacţie publică la o astfel de acuzaţie, care nu vine din partea unui ziarist, care nu vine din partea unui cetăţean obscur? Vine din partea unui fost purtător de cuvânt al SRI-ului.

            Crin Antonescu: Nu ştiu cum să mă fac eu mai bine înţeles. Eu nu doresc să fiu nici hipercritic de-a doua zi din mandatul unui om, deci nu discut aici mandatul de prim-ministru al lui Mihai Răzvan Ungureanu. Să discutăm, nu ştiu, măcar după o lună. Dar trebuie să vă spun din capul locului că trebuie să ştim despre ce e vorba. Mihai Răzvan Ungureanu, un om care este pesemne capabil de performanţe în diferite domenii, dacă discutăm în domeniul politic, e un om care niciodată nu a fost ales, ci totdeauna a fost pus. Nu fac un păcat din asta. Eu vorbesc despre anumite mentalităţi. Domnul Mihai Răzvan Ungureanu a fost pus. Ce a fost pus dânsul? Dacă mai adăugăm îndelungata experienţă pe instituţii ca Ministerul Afacerilor Externe, cu intense legături, şi în mare măsură necesare, cu servicii speciale, interludiile de pe la Viena, la fel, un serviciu secret însuşi, asta duce la o anumită mentalitate. Când eşti ales, când eşti un politician ales, că te chemi Băsescu, Antonescu sau Mircea Badea, ai, cât de cât, într-o măsură mai mare sau mai mică, un sentiment de recunoştinţă, de obligaţie, de datorie, dacă eşti, aşa, un suflet ales, totuşi, faţă de ce care te-au făcut ceea ce eşti – parlamentar, ministru, prim-ministru, preşedinte. Când eşti pus, ai acest sentiment, aceste obligaţii faţă de cei care te-au pus. Pe Mihai Răzvan Ungureanu, bun sau rău prim-ministru, asta vom vedea, nu l-au pus cetăţenii acestei ţări, nu l-a pus presa, nu l-a pus opoziţia, nu l-a pus nici PD-L-ul. Omul nu se socoteşte dator să le dea socoteală. De asta, replicile deja celebre pe care le-aţi văzut. Asta avem. Din acest motiv am spus că Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu nu este nicidecum rezultatul unei negocieri politice, unui dialog, unei luări de act de nemulţumirea din societatea românească. Nu. Cei care sunt radicali, repet, sunt cei la putere. Nu, domnilor! Staţi în stradă până oţi degera, în Piaţa Universităţii sau unde vreţi, faceţi voi scandal la Antena 3 sau pe unde se mai face în presa română, voi, din opoziţie, lătraţi cât vreţi, noi ne găsim o rezolvare. Uite aşa, pe asta, pe faţă, cu Serviciile! Domnul Ungureanu, avem voturi? N-avem voturi. Trimitem elicopterele, trimitem avioanele, nu contează… Vă rog să vă uitaţi!

            Oana Stancu: Ce înseamnă o rezolvare pe faţă cu Serviciile?

            Crin Antonescu: Păi pe faţă! În momentul când iei un om din fruntea unui serviciu secret, îl trimiţi, fără măcar să demisioneze, să-i convingă pe unii să-l voteze şi îl investeşti ca prim-ministru, omul ăla, care nu are nici un contract cu electoratul nicăieri, are un contract scris sau nescris cu domnul Băsescu. Şi îi va da socoteală domnului Băsescu, nu dumneavoastră, nu mie, nu cetăţenilor. E vorba de un guvern… Să nu uit, iertaţi-mă! E vorba de un guvern care s-a format în şase, şapte zile, în care în ţară se întâmplau aceste nenorociri şi de care nimeni din responsabilii României de la vârf, preşedinte, prim-ministru, demisionar sau interimar, nu s-au ocupat. Ei s-au ocupat să-şi predea ştafeta, să-şi strângă numărul, să investească Guvernul Ungureanu şi după aceea, bineînţeles, să discute despre închiderea unei crize. Criza e socotită închisă, domnul Băsescu se dă cu sania şi oamenii mor în casă. La propriu.

            Oana Stancu: Mai mult decât atât, a fost astăzi noul premier, probabil că l-aţi văzut…

            Crin Antonescu: L-am văzut.

            Oana Stancu: Să constate cum se pune în practică deszăpezirea şi a constatat că miniştrii sunt buni şi populaţia este rea, puturoasă şi nu e normal să dea armata cu lopata şi cetăţenii din spatele munţilor de zăpadă, nu.

            Crin Antonescu: Păi, asta este cred că în ora dinainte, am văzut puţin la început, chiar dumneavoastră remarcaţi, este contaminarea bruscă, fulgerătoare, cu mentalitatea şi discursul lui Traian Băsescu. Dar, după cum cred că dumneavoastră, nu mă înşel, remarcaţi, lui Traian Băsescu i-au trebuit nişte ani ca să ajungă în faza în care să-şi insulte propriul popor. Aici e mai simplu. Deci, cetăţenii sunt nişte leneşi, care sunt şi plătiţi de către stat, ca şi cum statul ar lua de undeva nişte bani şi i-ar da lui Badea Gheorghe, cei-i dă acolo amărâta aia de pensie, dacă i-o dă. Cetăţenii… ce să mai vorbim în cazul ăsta? Cetăţenii n-au ce face ei cu lopata. S-a discutat, se ştie. E vorba de o mentalitate a cuiva, nu numai a lui Mihai Răzvan Ungureanu, şi a celor care l-au pus – a cuiva care dispreţuieşte pur şi simplu aceşti oameni. Că unul îi face viermi, că Baconshi îi face cum i-a făcut, că Traian Băsescu când îi vine bine, îi face cum i-a făcut sau că Mihai Răzvan Ungureanu îi urechează zdravăn astăzi pe nişte oameni necăjiţi în halul ăsta, că sunt şi leneşi pe deasupra, sunt diverse forme de manifestare. Încă o concluzie după… Traian Băsescu ne-a spus şi la învestirea, la acel adio, cu elogiu, epitaful guvernului Boc, minunat, şi la învestirea guvernului Ungureanu şi ne-a spus-o şi Mihai Răzvan Ungureanu în discursul de învestire, în discursul său program, scurt, în comparaţie cu discursul domnului Ponta, ne-au spus că opera guvernului Boc e perfectă, că statul român s-a modernizat, cu sacrificiile românilor, dar s-a modernizat. Vedem şi la deszăpezirile astea sau la înzăpezirile astea cât de modern e statul român şi cât de funcţional. Oare e măcar la fel de funcţional ca acum 10 ani? Eu cred că nu.

            Oana Stancu: Aş putea să fac o nouă rubrică în emisiune, domnule Antonescu, în loc de „Exces de putere” să se numească „Exces de tupeu” şi o să vedeţi o declaraţie care se încadrează perfect în această categorie, a fostului ministru al transporturilor, doamna Boagiu. E o declaraţie de ieri, nu de astăzi, dar astăzi presa a descoperit următorul lucru: s-a făcut prin decembrie un normativ cu Ministerul Transporturilor şi Ministerul de Interne pentru intervenţiile în scopul deszăpezirii. Doamna Boagiu l-a semnat pe 17 decembrie, dacă nu mă înşeală memoria, domnul Igaş, undeva prin ianuarie – 22 decembrie doamna Boagiu şi 17 ianuarie, domnul Igaş. La Monitorul Oficial s-a publicat pe 2 februarie, când situaţia era deja critică în multe locuri. Când credeţi că se aplică? Peste 30 de zile. Prin martie, după 2 martie, domnule Antonescu, se pun în practică deciziile Ministerului Transporturilor şi Ministerului de Interne în legătură cu deszăpezirea din România şi vă dau doar un exemplu înainte de răspunsul dumneavoastră, ce prevedea bunăoară acest normativ, că pentru prevenirea înzăpezirii drumurilor soluţia este patrularea cu autoutilaje, permanent, în timpul ninsorile şi viscolelor slabe, cu utilaje prevăzute pentru această activitate. Din martie credeţi că vor patrula bine?

            Crin Antonescu: Doamne fereşte! Cu vremea nu te pui, s-ar putea să aibă şi de atunci de ce patrula. Dar eu ce să mai comentez? Doamna Boagiu a fost inclusiv din zona opoziţiei elogiată ca un ministru minunat. Toţi la predare-primire au vorbit despre faptul că a fost un guvern extraordinar de performant, fără cusur. Te şi mirai de ce pleacă un asemenea guvern şi exemplul ăsta al dumneavoastră ne arată foarte clar, de fapt, dacă e vorba de radicalism. Să ştiţi că în alte părţi, cu legislaţii mai severe, nişte oameni pot fi traşi la răspundere pentru asta, pentru că de asta au putere, ca să o folosească în sprijinul cetăţenilor. Deci, nu te apuci în decembrie, ianuarie să faci nişte normative pentru situaţii ipotetice clasice iernii: zăpadă, viscol, da? Nu sunt nişte catastrofe nemaiauzite.

            Oana Stancu: Anca Boagiu, excesul de tupeu la care făceam trimitere mai devreme.

            Anca Boagiu: Când trebuie să te lupţi cu nămeţii, care depăşesc patru metri în înălţime, este dificil să spui a cui e vina. Noi am solicitat în scris ANM să ne informeze din oră în oră care este evoluţia vremii, astfel încât să ştim ce facem cu mijloacele de transport, ce facem cu drumurile, ce se întâmplă. Din nefericire, nu am avut niciodată o astfel de informaţie, care este absolut necesară în situaţii de genul acesta. Şi îmi amintesc, zilele trecute vedeam pe toate televiziunile, ANM-ul, prin toţi reprezentanţii săi, spunând că este o iarnă normală.

            Oana Stancu: De două săptămâni cel puţin ninge mult în România, doamnelor şi domnilor şi nu au putut să intervină pentru face drumuri, pentru a se ajunge la poarta şi la uşa omului. Dacă din oră în oră informa ANM-ul, domnule Antonescu, credeţi că rezolvau situaţia?

            Crin Antonescu: Îţi vine să şi râzi, deşi situaţia asta chiar nu e de râs. În primul rând că oricât de abundent ar ninge într-o noapte şi într-o zi, nămeţii de patru metri nu se fac peste noapte. În al doilea rând, haideţi, că totuşi, foarte mulţi oameni din ţara asta, chiar dacă nu au stat neapărat să îşi petreacă vacanţele, au mai trecut prin Europa asta. Păi ce facem cu zone montane din Austria sau din Elveţia, unde totdeauna e atâta zăpadă şi unde în orice zi din an vin turişti, se schiază, se circulă, deci, ce au inventat oamenii ăia? E chiar aşa de complicat?

            Oana Stancu: Utilajul care topeşte zăpada, domnule Antonescu.

            Crin Antonescu: Utilajul care topeşte zăpada, cheltuind corect nişte bani. Deci statul român a alocat sau nu, pentru că probabil o să vină primăvara, o să ne luăm cu alte isprăvi de-ale guvernanţilor şi nu vom face ceea ce cred că trebuie făcut şi anume, o verificare publică, cumva, în legătură cu contractele – poate nu numai guvernul, poate şi autorităţile locale, că eu nu spun că numai guvernul e de vină, dar în orice caz, ştiu sigur cine nu e de vină de data asta. Simplii cetăţeni nu au cum rezolva ei, cu lopăţica lor, asemenea situaţii. Nemaivorbind că sunt bătrâni foarte mulţi sau că…

            Oana Stancu: Aşa s-au comportat vechii miniştri, cei din Cabinetul Boc. Am început în această seară seria dezvăluirilor despre actualii miniştri. Aminteam mai devreme cazul domnului Fuia, despre care, o să fiţi uimit, domnule Antonescu, a existat un dosar al Agenţiei Naţionale de Integritate, care a fost, culmea, şi trimis Parchetului. De fals în declaraţii era acuzat domnul deputat, la vremea respectivă, Fuia, pentru următoarea situaţie: în 2004, firma la care deţinea 50% din acţiuni, potrivit declaraţiei de avere a domnului Fuia, nu potrivit altcuiva, iar sora domnului Fuia era administrator, firma respectivă încheie cu staţiunea de cercetare Fundulea un contract de asociere în participaţiune prin care beneficiază de peste 260 de hectare de teren agricol. Închiriază această firmă, printre altele, laboratoarele de cercetare, cu 1 euro pe metru pătrat, platforme cu ateliere pentru 10 cenţi pe metru pătrat, după care, în 2005, domnul Fuia se instalează director al staţiunii, iar câteva luni mai târziu, sora domniei sale execută silit staţiunea, motivând nerespectarea contractului de asociere în participaţiune. Principalele imobile ale staţiunii, pavilionul în care funcţionau birourile, laboratoarele de cercetare, chiar şi blocul de locuinţe, au fost adjudecate la licitaţie de apropiaţi ai domnului Fuia, chiar angajaţi ai săi de la firmă sau lideri ai PD-L Călăraşi, organizaţie condusă de actualul ministru al agriculturii. Cazul a ajuns chiar şi la DNA. Nu e cunoscută o soluţie până astăzi, iar plângerea ANI a fost respinsă de Parchet, cu onor domnul Fuia astăzi, ministru al educaţiei. S-a schimbat ceva, domnule Antonescu?

            Crin Antonescu: Eu am sentimentul că dumneavoastră nu aveţi responsabilitate, nu aveţi echilibru şi nu aveţi putere de dialog. Asta e tot ce pot să vă spun.

            Oana Stancu: Sunt, într-adevăr. Eu să ştiţi că îmi asum. Eu sunt un om cu idei radicale faţă de o asemenea putere.

            Crin Antonescu: Pentru că, vedeţi dumneavoastră, ni se spune, şi mă rog, în plan politic – acum sunt duşmanul naţional, după toată împăcarea asta frumoasă – domnule, trebuie făcută o opoziţie pe un ton responsabil. Ca şi cum ceea ce spun eu sau ceea ce a spus Victor Ponta, un an de zile până acum, era iresponsabil. Ba era foarte responsabil. Cu echilibru. Cu hoţii, când intră hoţul peste mine în casă, eu procedez cu echilibru? Sau chem poliţia, încerc să mă apăr? Dar violatorul, când intră, procedez cu echilibru şi încep vreun dialog? Deci, haideţi să lămurim chestiunile astea. ANI, Parchet, Ambasada Americană şi aşa mai departe, Servicii… Că e o discuţie foarte serioasă şi un triunghi foarte simplu, doamnă. Preşedinte – Servicii de informaţii din ţara asta – corupţie. Totuşi, în momentul în care ni se oferă acest guvern – din punct de vedere politic, am văzut că e inacceptabil, dar începem să ne uităm şi la oameni. Păi, putem noi, aşa, să facem pe naivii, ca să nu zic altfel şi să spunem „Vai de mine, ce fecioare ne-aţi adus! Tineri, nou-nouţi, nişte băieţi buni”? Păi cum? Când vedem foarte bine ba că unii nu au fost în viaţa lor decât consilieri la un minister din România şi în timpul ăsta afacerile mergeau, ba că s-au întâmplat asemenea lucruri spectaculoase. Şi în condiţiile acestea, premierul cel nou şi cel foarte independent, în textul său, în programul său ne spune numai despre lucruri bune pe care le-a făcut fostul guvern, deci nu găseşte nimic de schimbat, nicio problemă, nu e corupţie, nu e clientelă, nu e nimic. Eu vin din partea ailaltă şi spun „Vai, ce frumos început, să vă ajute Dumnezeu, aşa să ne ajute Dumnezeu, domnule prim-ministru!”…. Nu, nu se poate!

            Oana Stancu: La cine faceţi trimitere acum? Cu toată sinceritatea, la cine faceţi trimitere?

            Crin Antonescu: Eu fac trimiterea la o bună parte din presa românească arondată puterii…

            Oana Stancu: Şi la Victor Ponta, domnule Antonescu… că se înţelegea din răspunsul dumneavoastră…

            Crin Antonescu: … şi care se autosatisface în aceste zile tare de tot şi la modul cum au putut percepe unii porţuni din discursul lui Victor Ponta. Dar asta am rezolvat, cu domnul Ponta, presa încă nu. Deci, care e într-un extaz, ca să nu zic şi mai altfel, pur şi simplu pentru că avem un guvern nou-nouţ, din spuma mării. Totuşi, vorbeam despre faptul următor: serviciile de informaţii din România trebuie la un moment dat întrebate… Şi eu cred că au răspuns. Dumneavoastră, din 2000… Hai să discutăm despre 2004 până acum, pe mandatele domnului Băsescu. Discutăm şi pe altele. Domnule, dumneavoastră aveţi habar de actele de corupţie directe, indirecte, de toate formele de clientelism, de risipa în batjocură a banului public într-o perioadă de austeritate pe care oameni cu poziţii de demnitate în stat le-au făcut sau le-au cauţionat, da sa nu? Aţi informat preşedintele României despre asta? Aţi informat Parchetul General despre asta? Aţi informat DNA despre asta? Şi atunci avem două răspunsuri: fie „nu” şi avem o problemă profesională, fie „da” şi atunci ne îndreptăm în altă parte şi îl întrebăm pe preşedintele României, când putem să îl întrebăm, „Domnule, dar ţi-a trimis SRI-ul asta, asta, asta… Cum ai putut dacă nu să-i dai direct pe mâna DNA-ului, cum ai putut să îi mai pui încă o dată miniştri? Cum ai putut să îi ţii miniştri? Cum ai putut să îi susţii direct tu, ca preşedinte, în poziţii de frunte la Congresul partidului lor?” Mergem şi la DNA, mergem şi în altă parte, mergem şi la Ambasada SUA, ambasadorul, dacă pleacă între timp, îl căutăm, „Domnule, ai ştiut, pe dumneata te-au informat?”, că ne dai lecţii despre cât de bun e Daniel Morar, despre cât de bine merge treaba în România mai ales dacă e condamnat Năstase, dacă nu, nu. Deci, hai să lămurim odată lucrurile astea, sa le privim în faţă şi nu să ne angajăm în tangouri din astea pe muzică de dialog, echilibru şi responsabilitate. Eu cred că suntem foarte responsabili punând problema aşa, nu altfel.

            Oana Stancu: De aceea v-am întrebat, şi poate că e momentul să revin acum, dacă dumneavoastră v-aţi schimbat strategia faţă de actuala putere sau dacă simţiţi că ei cumva şi-au schimbat politica faţă de noi?

            Crin Antonescu: Noi, şi când zic noi includ aici şi pe Victor Ponta fără niciun fel de ezitare, toată USL, nu ne-am schimbat niciun fel de strategie. Dânşii n-au schimbat decât în mai rău eventual, pentru că nu degeaba domnul Traian Băsescu, foarte atent la imagine, se dă cu nesimţire cu sania în faţa camerelor de luat vederi, în vreme ce oamenii mor, că sunt şaizeci şi ceva de morţi. Nu mor din cauza lui Băsescu sau a guvernului, dar mor, totuşi. E o ţară pe care o conduce. Se dă cu sania. De ce? Pentru că a închis, a rezolvat. Le-a dat cu tifla încă o dată tuturor celor 90% care nu mai vor să îl vadă în ochi, tuturor celor care stau şi îngheaţă în stradă, celor din opoziţie deja nici nu era greu şi a mai rămas Antena 3. E simplu, te dai cu sania. Deci, oamenii nu schimbă nicio strategie, se duc mai departe şi se concentrează în continuare foarte serios pe păstrarea puterii după alegeri, chiar după alegeri, când le-om face noi. Domnul Ungureanu a spus-o clar: „Eu nu am venit aici ca să plec”.

            Oana Stancu: Când credeţi că le-or face? Exact, la declaraţia aceasta a lui Mihai Răzvan Ungureanu făceam trimitere, plus că imediat ce l-au pus, ce a fost nominalizat, se vehicula primăvara lui 2013 pentru alegerile parlamentare.

            Crin Antonescu: Păi probabil în acest moment, şi din cauza condiţiilor meteo, şi din cauza faptului că au forţat această chestiune şi opoziţia cel puţin în acest moment pare un pic… pare dar nu este, un pic divizată atitudinal şi tactic, dânşii se gândesc că dacă nu mai au probleme cu strada i le vine bine să le amâne până în 2013, dacă reuşesc să dea telefoanele cuvenite şi FMI să le dea voie să mărească salariile, le vor demonstra bieţilor oameni că şi-au bătut doi ani de zile joc de ei, că se putea şi altfel. Dar mizează pe faptul că omul e mulţumit, ia uite, dom’ne, a venit Ungureanu, se rezolvă cu SIE, fără SIE, dar dacă ne cresc salariile, e bine şi se pot duce şi până în primăvară. Şi sigur că dacă noi o să spunem că nu-i normal şi o să protestăm, o să fim socotiţi iresponsabili, lipsiţi de echilibru şi de puterea negocierii.

            Oana Stancu: Dumneavoastră personal credeţi că vor mai fi? Mai e loc, să spun aşa, de alegeri anticipate sau vor fi la termen sau în termen, cum s-a exprimat domnul Ungureanu?

            Crin Antonescu: Pentru aceşti oameni, cu toţii, cu Băsescu, cu Ungureanu, cu toţi băieţii, este loc atât cât le laşi, adică îţi iau tot. Dacă la un moment dat nu le pui mâna în gât şi dacă poţi să le pui mâna în gât, dacă protestezi, dacă nu protestezi, dacă nu se întâmplă ce s-a întâmplat în stradă – şi, totuşi, l-a zguduit un pic şi a plecat Boc – îţi bagă mână în buzunar până la cot. Îţi iau tot.

            Oana Stancu: Mâna în gât ar fi însemnat demisia din Parlament a opoziţiei, domnule Antonescu?

            Crin Antonescu: E greu de spus. Noi, în PNL, am avut, cum am şi declarat foarte deschis, nu deloc isteric, cred, dar foarte deschis, că suntem gata şi predispuşi către o măsură radicală. Existau nişte argumente. Le-au adus şi unii liberali – le-am luat şi eu în considerare, le-au adus şi colegii din PSD – care să ne facă totuşi să recurgem la această formă limitată, adică să avem la dispoziţie aceste voturi la o adică, ceea ce am şi făcut. Şi această grevă parlamentară continuă. Senatul, cred că este chiar în imposibilitatea de a funcţiona şi dacă cumva domnul prim-ministru cel nou consideră că e nevoie ca Senatul să funcţioneze în ţara asta, va trebui să avem cumva o discuţie pe subiectul ăsta.

            Oana Stancu: Mă întorc la povestea domnului Fuia, pentru că elementul grav, abia… şi mai grav, să spun aşa, decât povestea cu… vine în momentul acesta. Domnul Fuia, actualul ministru al agriculturii, scapă următoarea informaţie: ar fi acţionar cu 50% la acea societate, Procera Agrochemicals, numai că scapă această declaraţie în mod oficial, în declaraţia de avere. La Registrul Comerţului, firma respectivă nu-l include ca acţionar pe domnul Fuia, surpriză, ci un off-shore din SUA, Procera LLC, care off-shore, la rândul lui, are acţionar alte două off-shore-uri cu adresă în Cipru, Intercon Nominees şi Unico Nominis. Surpriză, domnule Antonescu! Interconominis apare într-un raport special al ONU. Firma respectivă ar fi vinovată, potrivit acestui raport – repet, al ONU, nu al presei din România – de transport masiv de arme în Angola. Cum credeţi că, pe un astfel de fond, domnul Fuia poate să fie ministru?

            Crin Antonescu: Este un băiat deştept.

            Oana Stancu: În ce sens?

            Crin Antonescu: Păi în sensul în care l-a definit domnul Traian Băsescu, când îşi rupea hainele de pe domnia sa prin campanii electorale, ţipând cum ţara asta este, şi politicienii, fără ei, ai acestei ţări sunt manipulaţi, plătiţi de băieţii deştepţi, de moguli, de nu ştiu cine, şi de când se luptă dânsul cu băieţii deştepţi. El are acum un guvern… a avut şi înainte, acum are un guvern de băieţi foarte deştepţi. Singurul politician care în permanenţă a avut legături şi s-a înconjurat şi a promovat numai astfel de băieţi deştepţi, mai mari sau mai mici, a fost Traian Băsescu, nu a fost Antonescu sau Tăriceanu, şi avem ceea ce Traian Băsescu a denunţat întotdeauna. De ce credeţi totuşi că, oricât păcălită, oricât vrăjită, 90% din populaţia României, conform tuturor sondajelor, a ajuns nu să nu mai aibă încredere, să nu vrea să mai audă de Traian Băsescu? Pentru că i-a minţit în modul cel mai îngrozitor. Ăştia sunt băieţii deştepţi, nu sunt numai ăia trei de la Monte Carlo care iau energie electrică. Nu, sunt foarte mulţi băieţi deştepţi, e o ţară de băieţi deştepţi condusă de un guvern de băieţi deştepţi şi de un preşedinte băiat deştept. Triumful talentului, era o schiţă, cred, a lui Caragiale, „triumful talentului”. Asta este, „Triumful talentului”.

            Oana Stancu: Vom vedea şi o doamnă foarte deşteaptă, care a sărăcit însă, potrivit declaraţiilor verbale de avere. După publicitate, vă promiteam acest…

            Crin Antonescu: Ăsta e capitalismul.

            Oana Stancu: Ce este, domnule Antonescu?

            Crin Antonescu: Asta-i capitalismul. Te mai îmbogăţeşti, mai sărăceşti.

            Oana Stancu: Om vedea dacă e chiar vina capitalismului. Însă, până atunci, vă duc într-o zonă extrem de serioasă, aceea a încrengăturii, domnule Antonescu, între ceva ce poate să fie şi aici, nu spun, dar poate să fie, încrengătura dintre politic şi Servicii. S-a speculat atât de mult. Iată că am ajuns în România la momentul în care un şef de serviciu devine prim-ministru. Am văzut că vă preocupă această influenţă a serviciilor în tot, în partide, în instituţii, în presă. Vă preocupă chestiunea interceptărilor. În ce punct suntem, domnule Antonescu acum cu acest cabinet condus de Mihai Răzvan Ungureanu?

            Crin Antonescu: Doamna Stancu, nu mă preocupă în mod special cum poate vă preocupă pe dumneavoastră sau pe alţi colegi ca jurnalişti, şi foarte legitimi, cum îi preocupă pe unii autori de cărţi în domeniul ăsta. Pe mine nu mă preocupă în mod special. Vă spun sincer că mi-aş dori să nu am treabă, oamenii şi instituţiile astea să funcţioneze bine, cu discreţie şi eficienţă, să-şi facă datoria, dacă aş fi ca demnitar ministru sau altceva în situaţia să am nevoie de, pentru stat, de serviciile lor să mi le ofere şi cu asta basta. Nu are nimeni o fobie, o manie a conspiraţiei, am înţeles cu toţii şi ne-am dori din suflet ca aceste servicii să evolueze într-o paradigmă democratică şi probabil că într-o anumită măsură s-a şi întâmplat. Nu pot să-mi imaginez că oameni tineri, care de 20 de ani intră şi se formează şi lucrează în aceste instituţii, într-un concert NATO şi aşa mai departe, nu cred că sunt şi printre ei destui oameni, ba eu cred că sunt majoritatea care ar vrea să lucreze normal. Problema se pune că devine evident la un moment dat, într-o ţară ca România şi într-un regim ca al lui Băsescu, că oamenii ăştia fac şi altceva decât politică sau nu-şi fac cum s-ar cuveni treaba lor acolo, pentru că anumite informaţii care nu au de ce să iasă pe piaţă ies – vezi fragmente de discuţii private între persoane private, jurnalişti de exemplu. Nişte jurnalişti, nu ne plac nouă – pac, la război. Şi informaţii care ar trebui nu să iasă pe piaţă neapărat, dar aşa cum vă spuneam înainte, să meargă la factorii de decizie din stat şi la instanţele, instituţiile din stat, nu ajung sau sunt ignorate. În condiţiile acestea, nu-i vorba că mă pasionează sau nu, dau peste mine. Dau peste mine în sensul următor. Eu nu sunt nici romantic, nici naiv, eu ştiu foarte bine că, de unde vreţi, de la Washington la Pekin, indiferent de regimul politic, există întotdeauna şi ceva în plus în afară de opţiunea populară, că însăşi opţiunea populară, care se exprimă la vot, este şi ea rodul unor, mă rog, forme de convingere directe, indirecte. Pe mine mă interesează însă să existe un just raport şi să am într-o zi în ţara asta un prim-ministru pe care l-au pus cetăţenii, să am un preşedinte pe care l-au pus cetăţenii şi care guvernează împreună cu cetăţenii pentru cetăţeni, prin instituţii. Nu un om care să spună „bă, voi sunteţi leneşi. Nu mă interesează, mă, de voi, nu am ce să discut cu voi. Eu vin de la servicii şi serviciile mă ţin, serviciile mă scot.” Pe scurt, nu mă refer acum numai la domnul Ungureanu, sunt mai mulţi în situaţia asta. Domnul Băsescu însuşi, vedeţi cum îşi modifică expresia feţei de plăcere atunci când rosteşte formule de genul „am să vă spun numai cât vă pot spune”. Sigur, nu toate lucrurile se pot spune. Sau când spune, „Nu poţi să ceri poporului să înţeleagă”. Dumneavoastră l-aţi auzit în discursul de învestire? A afirmat, domnule: „Nu poţi să ceri poporului să înţeleagă când modernizezi statul şi faci reforme.” Dar cine să înţeleagă, domnule? Cine să înţeleagă? El cu George Maior, cu Ungureanu şi cu ambasadorul american, cine să înţeleagă? Reformele se fac în România, cu românii, pe spinarea românilor şi pentru români. Deci, trebuie să înţeleagă România. Dacă eşti un politician incapabil să explici românilor asta, pleci şi vine unul care face reforme adevărate şi le explică.

            Oana Stancu: Bun, am avut nenumărate exemple de implicare a serviciilor, domnule Antonescu. Celebrul bileţel al lui Codlea cu şantajul la judecătorii de la Curtea Constituţională, cazul Hayssam, manual să spun aşa, am avut declaraţia lui Emil Constantinescu în legătură cu felul în care l-au învins serviciile. Dumneavoastră vreţi să candidaţi la preşedinţie, bănuiesc că vă dă fiori cumva o astfel de amintire.

            Crin Antonescu: Nu mai candidez, că m-am speriat de domnul Ungureanu.

            Oana Stancu: Am înţeles. Sau de domnul Ponta, eu insist. Nu ştiu care dintre ei v-a speriat mai tare, văd că trimiterile dumneavoastră sunt tot către colegul de alianţă în legătură cu tonul radical. Am văzut influenţa STS-ului în alegerile din anii trecuţi. Acum, am văzut o chestiune absolut scandaloasă: STS-ul s-a implicat şi în a lua baza de date de la CREDIDAM, o asociaţie care se ocupă de banii artiştilor, ca să o dea la altă asociaţie a domnului Prigoană. Într-adevăr, cred că STS-ul a avut treabă multă acolo. Vă întreb, ajungeţi preşedintele României, să spunem, vine Antonescu…

            Crin Antonescu: Păi cum, doamna Stancu? Cum să ajungi, domnule, preşedintele României, în condiţiile astea?

            Oana Stancu: Vă rog, e o discuţie serioasă. Vă rog de data aceasta să fiţi serios.

            Crin Antonescu: Dar credeţi că eu vorbesc…

            Oana Stancu: Întrebarea este…

            Crin Antonescu: Ipoteza dumneavoastră e din ce în ce mai romantică. Vă rog!

            Oana Stancu: De mâine, dacă Antonescu… Uitaţi, ipoteza romantică a Oanei Stancu, şi radicală şi romantică: de mâine este Antonescu preşedinte…

            Crin Antonescu: Se hotărăsc serviciile să-l pună pe Antonescu. Haideţi, mai şi gumim puţin, că e iarna. Da, aşa.

            Oana Stancu: De mâine, gata?

            Crin Antonescu: Ce anume?

            Oana Stancu: Au înţeles domnii din servicii că interceptările trebuie să fie legale?

            Crin Antonescu: Deci, eu cred aşa. Dacă în chestiunea asta sunt naiv, păcatul meu. Eu cred că lucrurile date de la Dumnezeu sunt altele şi, poate, nu le putem schimba, sunt altele decât cele din alcătuirea politică, cel puţin în democraţie, câtă vreme avem şansa asta. Noi suntem nişte oameni – eu, cu siguranţă, dumneavoastră sunteţi mult mai tânără – am trăit şi în alte vremuri când n-am avut cât de cât şansa asta – uite, să discutăm chestiunile astea deschis, deci nu ne putem bate joc de această şansă. Şi eu cred că depinde foarte mult de voinţa unor oameni, cu cât mai sus situaţi în ierarhia de decizie, în ierarhia politică, în ierarhia instituţională, cu atât mai mult. Deci, eu cred că un preşedinte care are voinţa de a face şi de a pune la locul lor, conform Constituţiei, aceste instituţii şi aceste lucruri, poate să găsească, chiar în aceste servicii, repet, pe cei mai mulţi dintre oameni dispuşi, care, probabil, preferă să-şi facă meseria. Pentru că eu nu pot să-mi imaginez că în momentul în care un tânăr – care trebuie să aibă multe calităţi, deci nu e vorba aici de oameni lipsiţi de calităţi – se hotărăşte să facă o opţiune grea, cum ar fi aceea de a merge într-un serviciu – SRI, SIE, ce vreţi dumneavoastră, STS – opţiune grea, cu multe constrângeri, opţiune pe viaţă, într-un fel, omul ăla nu face asta gândindu-se cum o să tragă el sfori între politicienii din România, în favoarea unuia contra altuia, ci se gândeşte, simplu spus, cum să-şi servească ţara. Deci se poate, deci se poate.

            Oana Stancu: Domnule Antonescu, vă întrerup. Dincolo de acest optimism, în legătură cu cei curaţi din servicii – sunt convinsă şi eu că sunt, poate nu i-au pervertit pe toţi -, dar dincolo de optimismul ăsta, dumneavoastră, ca lider politic al opoziţiei, în momentul acesta, aveţi şi un plan, v-aţi gândit – le tăiaţi bugetul, le înăspriţi pedepsele -, v-aţi gândit pe cine să puneţi în fruntea serviciilor?

            Crin Antonescu: Chestiunea cu bugetul, nu vreau s-o dezvoltăm acum, chestiunea cu bugetul e următoarea: aceste instituţii au nevoie de bugete şi au nevoie de bugete importante şi trebuie să li se dea aceste bugete. Ele trebuie folosite corect şi nu se pot crea discrepanţe, absurdităţi, cum a făcut Traian Băsescu sau guvernele sale, atunci când, într-un buget de maximă austeritate – pentru şcoli, pentru spitale, pentru pensii, pentru salarii, pentru tot – au crescut bugetele acestor instituţii, dar bugete… Au nevoie de bugete în mod normal. Eu vreau să spun altceva, că oameni politici şi nu unul – îţi trebuie preşedinte, îţi trebuie prim-ministru, îţi trebuie şefi ai serviciilor care să vrea să facă asta, care să aibă voinţă – unu – şi să aibă libertatea s-o facă, pentru că dacă tu ajungi într-o poziţie foarte sus şi vrei să schimbi, să pui la locul lor aceste lucruri şi vine cineva şi-ţi spune, „Ştii ce, hai să-ţi aduc aminte de ceva sau hai să-ţi arăt ceva”, atunci nu mai poţi s-o faci.

            Oana Stancu: Ne oprim pentru publicitate, domnule Antonescu. La capitolul acesta, vă spuneam, ne oprim pentru o foarte scurtă pauză de publicitate. Mai sunt două exemple proaspete: domnul acesta Mustea pe care-l arătam în prima parte a emisiunii…

            Crin Antonescu: Prezentabil. Ca avere, vorbesc, şi ca…

            Oana Stancu: Are socru pe un membru al Marii Adunări Naţionale şi e însurat cu fata fostului adjunct al SRI, Johnny Popescu. Domnul Bogdan Drăgoi este băiatul generalului Dan Drăgoi. Pare că sunt acolo cumva tot ei, aşa cum spune românul: vin ai noştri, pleacă ai noştri, noi rămânem tot… În fine. Publicitate. Ne întoarcem cu ce vă spuneam – declaraţia de avere fabuloasă, la sfârşit de mandat, a doamnei Udrea. Suntem la finalul emisiunii, domnule Antonescu, despre ce s-a schimbat, cât s-a schimbat. Vedeţi în declaraţia doamnei Elena Udrea aseară, într-o emisiune televizată, şi-a făcut bilanţul, aşa, cu ce a intrat în politică şi cu ce a ieşit.

            Elena Udrea: Aveam un Mercedes şi aceea fiind maşina mea, cu aceea am venit eu în campanie. Eram într-un partid de dreapta, eram la PNL, care se presupune că îi susţine, ştiu eu, pe micii întreprinzători, oamenii de afaceri şi aşa mai departe. Domnul Ludovic Orban, care era candidatul, ca şi noi, la Consiliul General, mi-a dat atunci un sfat: „Nu veni în campanie – era în Bucureşti campania, nu era în vreo comună din ţara asta -, nu veni în campanie cu Mercedes. Uite, fă ca mine, vino cu o maşină mai ieftină”. Zic, „Bun, dar e maşina mea, o am de acasă”. Şi atunci am înţeles că există multă ipocrizie în politică pentru că oamenii ăştia, toţi îşi pot permite nu unul, 10 Mercedes-uri. Nu numai că şi le pot permite, le au în garaj. Dar în public ies cu Dacia, ies cu o maşină, ştiu eu, de când lumea, tocmai pentru a poza în oameni modeşti. Eu nu spun că nu trebuie modestie, mai ales în vremuri de criză economică, în vremuri grele pentru oameni când oamenii se uită la ce se întâmplă în jur, se uită la cei care îi conduc, sigur că trebuie o anumită modestie, însă nu trebuie să amestecăm asta cu ipocrizia şi eu niciodată n-am să fiu ipocrită în politică. Fac iarăşi o paranteză şi fac o glumă… Zilele trecute am fost la un alt post de televiziune, duminică. Aud după acea că două doamne, şi le dau şi numele, doamna Ecaterina Andronescu şi doamna de la PNL, doamna Câmpeanu, care aşteptau să intre în emisiunea viitoare – le-am salutat, le-am urat succes -, aud de la domnul Şova ulterior că au comentat ţinuta mea şi au spus, Elena Udrea era îmbrăcată în nu ştiu câte mii de euro. Îmi pare rău, n-am adus sacoul pentru că era sacoul de astăzi de pe mine şi s-a murdărit, am vrut să-l aduc în emisiune. Nu era sacou de mii de euro, era un sacou al unei creatoare din România, un sacou care… Agnes Toma se numeşte şi care a costat la acum vreo şase ani când mi l-am luat, vreo două milioane de lei vechi. Deci, ca să vedeţi până unde duce ipocrizia, minciuna…

            Oana Stancu: S-a schimbat, domnule Antonescu, aşa e?

            Crin Antonescu: Nu, eu împărtăşesc consideraţiile generale împotriva ipocriziei, nu agreez nici eu ipocrizia. Cred însă că dacă tot s-a apucat să ne povestească viaţa de la intrarea în politică, lipsesc multe, multe episoade, dar pentru cei pasionaţi de doamna Udrea, nu mă număr printre, dar… multe, multe episoade şi, mă rog, chiar şi discuţii financiare.

            Oana Stancu: Mercedes-ul acela, aţi văzut, venea de acasă. Asta mi-a plăcut cel mai mult din declaraţia doamnei Udrea. Cât despre sacoul şi rochia… a omis-o pe aceea de 17.000 de euro sau pe rochia Gucci de vreo 2.000 şi ceva de euro. După ce a fost scandalul cu rochia de 17.000, a înţeles să mai reducă un pic din preţ doamna Udrea… Vă mulţumesc că aţi fost la „Exces de putere” în această seară, domnule Antonescu.

            Crin Antonescu: Cu mare plăcere.

            Oana Stancu: Şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, că v-aţi uitat, pe săptămâna viitoare.

(Prin Monitoring Media: Antena 3 – Exces de putere II, Ora: 20:00)