JNl – Cristian Pârvulescu: „Cei mai energici lideri PDL vor încerca o distanţare de Traian Băsescu”

● Jurnalul Naţional: Rezultatele recentului sondaj realizat de CSCI, la comanda Fundaţiei Multimedia şi a Antenei 3, îi indică drept câştigători la viitoarele alegeri pe Crin Antonescu şi USL. Potrivit rezultatelor, Dan Diaconescu întruneşte 15% din opţiuni, secondându-l pe Antonescu, în lupta pentru fotoliul prezidenţial. Nu-s cam multe pentru DD?

● Cristian Părvulescu: În condiţiile în care PDL-ul se prăbuşeşte, pentru că vorbim despre o prăbuşire din cauza manifestaţiilor, atunci partidele antisistem – şi singurul la dispoziţie în momentul de faţă este cel al lui Dan Diaconescu -, recuperează. Şi recuperează mult mai multe din voturile din PDL decât PSD-ul,  deşi recuperează şi PSD-ul. Însă cel mai important lucru este să calculăm toate aceste date în funcţie de prezenţa la vot în favoarea unor partide sau a altora. Spre exemplu, pentru partidele antisistem cu o bază insuficient de puternică la nivel local va fi foarte greu să atingă scorurile din sondajele de opinie. Vă aduc aminte că, la vremea lor, APR-ul şi Noua Generaţie a lui Becali au avut scoruri foarte bune. De cele mai multe ori, partidele antisistem nu reuşesc să obţină voturile cu care sunt creditate în sondaje. Există o excepţie, România Mare, în 2000, care obţine o creştere foarte mare de la alegerile locale (6%), la cele parlamentare (22%)… Deci e foarte posibil ca acest sondaj să surprindă realitatea din acest moment, numai că e influenţată de mişcările numeroase din ţară şi de gradul mare de nemulţumire acumulat care se manifestă în momentul de faţă. Dar cea mai importantă schimbare care poate fi înregistrată în sondaje, de două săptămâni încoace, nu este neapărat cea referitoare la votul pentru USL şi PDL, cât mai ales convingerea din ce în ce mai numeroasă a românilor că USL-ul va câştiga alegerile. Acesta este un indicator mai important pentru predicţii decât intenţia de vot, pentru că intenţia de vot se schimbă în funcţie de realităţi. Dacă USL-ul nu face nici o greşeală importantă, are toate şansele să câştige alegerile, fără să confirme în mod necesar scorurile indicate de sondaje.

● Ce va face USL în Parlament? Va organiza un boicot?

● Au lăsat să se înţeleagă destul de clar că, începând cu reluarea sesiunii, cu 1 februarie, vor intra în grevă parlamentară fără ca să excludă nici posibilitatea unei demisii, dar doar în situaţia în care vor avea un sprijin important din partea sindicatelor sau a mişcărilor de stradă. Dacă mişcările de protest continuă, eventual, dacă se amplifică în momentul în care vremea se îmbunătăţeşte, s-ar putea ca strategia demisiei să fie pusă în aplicare. Totul depinde de reacţia socială la acest lucru. Dar, cu siguranţă, USL-ul nu va intra în Parlament pur şi simplu, cu atât mai mult cu cât există o dezbatere în interiorul UDMR. Pentru că UDMR încă nu s-a pronunţat în mod oficial. Aparent, am putea vorbi chiar de o mică tensiune la nivelul conducerii UDMR, între Kelemen Hunor şi conducerea mai veche, Laszlo Borbely şi Marko Bela, pentru că, în week-end, amândoi au vorbit despre posibilitatea alegerilor anticipate. S-ar putea însă ca situaţia de la baza UDMR-ului, pentru că am văzut declaraţii ale unor personaje mai puţin cunoscute, dar totuşi influente la bază, să nu fie în favoarea alegerilor anticipate. Şi mai e ceva: încă nu s-a rezolvat problema alegerilor comasate. Deşi în mod normal alegerile locale ar trebui să aibă loc la timp, în continuare coaliţia aşteaptă motivaţia Curţii Constituţionale şi gândeşte că ar fi posibilă o modificare a legii şi eventual promovarea unor alegeri comasate cu modificările cerute de Curtea Constituţională. În condiţiile astea, am putea vorbi de forţarea unei crize politice. În cazul în care coaliţia merge în continuare pe ipoteza comasării alegerilor, fără nici o discuţie cu opoziţia, o criză politică importantă riscă să apară în România şi ea poate să ducă la orice deznodământ, inclusiv la alegeri anticipate. Numai că, pentru alegeri anticipate, trebuie să existe un acord politic al principalelor partide, inclusiv al PDL-ului. Iar în momentul de faţă, PDL-ul, şi din motivele electorale subliniate de sondajele de opinie, nu este de acord cu alegerile anticipate. Cu siguranţă, alegerile anticipate ar defavoriza la acest moment PDL-ul şi UNPR-ul, iar necomasarea alegerilor defavorizează în mod evident UNPR-ul, pentru că întreaga strategie a UNPR-ului se baza pe forţa primarilor pe care i-au atras, în special dinspre PSD, care ar fi adus suficient de multe voturi pentru a obţine un scor peste pragul electoral. Sunt foarte multe necunoscute în momentul de faţă. Chiar viaţa politică românească a început într-un mod accelerat anul 2012 şi cu siguranţă va continua exact în aceeaşi direcţie. Şi cred că e pentru prima dată când Opoziţia a preluat iniţiativa, iar guvernul, PDL-ul, preşedintele Băsescu au fost puşi în defensivă. Cu siguranţă că PDL-ul şi Traian Băsescu nu vor dori ca situaţia să râmână aşa. Aşa trebuie înţeleasă şi intervenţia lui Traian Băsescu de joia trecută, şi cea de duminică.

● Ce a încercat Traian Băsescu cu cele două recente declaraţii de presă?

● Traian Băsescu încearcă să recupereze, dacă nu pierderea de încredere pe care a cunoscut-o la începutul lunii ianuarie, cel puţin poziţia de lider al României, de preşedinte, care era foarte contestată. Consider aceste apariţii şi intervenţii ca o parte a unui program de comunicare. Din punctul meu de vedere, Traian Băsescu nu aduce nimic nou, nu propune despărţirea de PDL pe care o văd unii. Nici n-ar avea cum s-o facă, deşi tactic probabil ea se va realiza la un moment dat.  Cu siguranţă este luată în discuţie şi de liderii PDL, ca strategie electorală. Dar distanţarea discursivă de Traian Băsescu nu înseamnă şi o distanţare politică de Traian Băsescu. E clar că, în momentul de faţă, asocierea lui Traian Băsescu de PDL este defavorabilă PDL-ului, şi atunci cei mai energici dintre lideri vor încerca să preia iniţiativa şi să creeze o distanţare, nu ştiu cât de reală, dar cu siguranţă mediatică. Declaraţia de miercuri a lui Traian Băsescu, aceea că ar fi condus altfel PDL-ul, nu poate fi considerată în nici un caz o despărţire de PDL. Şi este foarte simplu de ce nu se poate despărţi de PDL. Riscul unei victorii semnificative a Opoziţiei la alegeri înseamnă totodată şi o probabilă suspendare şi, în condiţiile unui referendum, chiar o posibilă demitere a preşedintelui. Ori singurul care poate împidica acest lucru este PDL-ul. Tocmai de aceea interesul lui Traian Băsescu este ca PDL-ul să se relanseze şi să recupereze o parte din voturile pierdute.

● Şi mai are vreo şansă se relanseze, pe fondul acestor nemulţumiri ale populaţiei?

● Evident că este greu de crezut, cu atât mai mult cu cât situaţia nu este nouă, ci doar accelerată de mişcările sociale şi politice de la începutul lui ianuarie. Tocmai de aceea speră să poată comasa alegerile, pentru că alegerile comasate realizau matematic, mecanic un plus de voturi pentru PDL. Ei speră de asemenea ca o serie de politici şi evoluţia campaniei electorale să le permită să se stabilizeze la un scor acceptabil, dar de aici şi până la o victorie distanţa este foarte mare. Cele 50 de procente între PDL şi USL reprezintă o diferenţă imensă. În general, sondajele au indicat, şi la alte institute de sondare, că a crescut foarte mult distanţa între USL şi PDL, în această perioadă.

● Măsurile din ultimele zile – discuţiile pentru mărirea pensiilor şi salariilor, amânarea liberalizării preţului la gaze, amânarea taxei auto – fac parte din acest plan de relansare?

● Da, dar acestea sunt improvizaţii. Şi ele riscă să afecteze echilibrele macro-economice de care vorbeau foarte mult Mugur Isărescu şi preşedintele Băsescu, când spuneau că într-un an electoral nu trebuie să se mai facă daruri electorale, pentru că ele afectează foarte grav dinamica economică. În momentul ăsta, PDL-ul nu prea are alternative. Pe de altă parte, nici publicul nu este atât de naiv. Exista mai degrabă un dezinteres mimat al publicului faţă de politică. Explozia ratingurilor pentru canalele de ştiri din ultimele trei săptămâni ne dovedeşte cât se poate de clar că acum există un mare interes pentru politică şi că oamenii înţeleg că viitorul lor depinde de tipul de politică. Pe de altă parte, responsabilitatea USL-ului este imensă. Nu e vorba de şansele lor de a câştiga sau nu, ci de tipul de program, de promisiunile pe care le fac şi pe care s-ar putea să nu le poată îndeplini, dacă ating cote populiste, în momentul în care ajung la guvernare. Atunci, riscurile prăbuşirii imaginii USL, la câteva luni de la preluarea guvernării, sunt foarte mari. De asemenea, este o oportunitate pentru USL să preia iniţiativa, dar şi o mare responsabilitate pentru modul în care va genera dezbaterea politică, pentru că pe de o parte va trebui să-şi conserve voturile, pe de alta, să se pregătească pentru guvernare. În momentul de faţă, nimeni nu-şi mai imaginează, cel puţin la cum se prezintă situaţia acum, că Traian Băsescu va refuza să propună un prim-ministru de la USL. Deja discuţiile din vara lui 2011 par depăşite de context.

● Vor continua protestele, cu toate improvizaţiile astea menite să le domolească?

● Foarte probabil că vor continua. Dar chiar dacă nu va fi aşa, ele au produs o asemenea schimbare în opinia publică românească încât nici o politică improvizată nu va putea schimba starea de spirit. Dar starea de spirit nu este una contrară doar PDL-ului sau guvernării actuale. Ei sunt doar primii care plătesc. Starea de nemulţumire este una generală faţă de politică, de modul în care se face politică şi asta nu e caracteristică doar românilor. O găsim în întreaga lume, este exprimată de mişcări care au loc nu doar în Europa sau în SUA, unde indignaţii sunt mai vizibili, ci pe toate continentele. Aceeaşi nemulţumire se manifestă în Kazahstan, împotriva realegerii lui Nazarbaiev, la Moscova unde, iată, mişcările de protest au reizbucnit. Este o stare de nemulţumire şi, de fapt, în asta constă responsabilitatea tuturor politicienilor, de a înţelege acest lucru şi de a se adapta nevoilor societăţii. Pentru că fac politică cu instrumente care sunt, în cel mai bun caz, de început de secol XX, şi care sunt cu mult depăşite de evoluţia societăţii. Societatea este foarte dinamică şi vedem asta în Piaţa Universităţii, unde, în continuare, vin acele sute de persoane care reprezintă cât se poate de clar diversitatea socială din România şi problemele care există. Oamenii aceia chiar sunt reprezentativi pentru categoriile lor. Ceea ce se întâmplă în Piaţa Universităţii este o expresie clară a societăţii civile neorganizate, iar această spontaneitate va influenţa societatea românească în continuare. Şi cu cât durează mai mult, cu atât influenţele vor fi mai mari.

● Consiliul Local al Municipiului Bucureşti a respins azi propunerea venită din partea Pro Democraţia de a transforma Piaţa Universităţii într-o zonă liberă pentru proteste.

● Au fost 24 de voturi pentru şi 23 de abţineri, ar fi fost necesare încă patru voturi pentru, pentru ca decizia să fie luată şi Piaţa Universităţii să se transforme într-o Agora civică. Nu pot decât să regret această situaţie şi să sper că o nouă variantă ne va aduce totuşi la un vot pozitiv. Nu înţeleg de ce s-au abţinut atât de mulţi consilieri locali de la această decizie, consilieri locali care aparţin de fapt actualei majorităţi. Era un proiect care nu avea absolut nici o semnificaţie politică şi care ar fi asigurat bucureştenilor şi românilor posibilitatea de a transmite mai repede nemulţumirile lor la adresa politicienilor. A fost acolo Septimius Pârvu, director adjunct al Pro Democraţia, cu care am ţinut legătura permanent şi care m-a anunţat instantaneu rezultatul votului. Cred că a fost o tactică politică, de asta n-au votat împotrivă, dar nici pentru, din câte înţeleg cei de la PDL nu au avut o poziţie clară din acest punct de vedere şi aşa s-a ajuns în această situaţie de impas…

● Există un scandal referitor la solicitarea societăţii civile de a primi finanţare de la stat…

● E o mare confuzie. Este vorba despre scrisori istorice ale organizaţiilor neguvernamentale şi cereri istorice care au fost făcute în decursul ultimilor 20 de ani, mai cu seamă în ultimii 10 ani, periodic. Ultima dată, în 2008, când s-a trimis către toate partidele politice o scrisoare în care se făceau nişte cereri… Nu e vorba despre o finanţare ocultă şi dubioasă. Societatea civilă nu primeşte bani din Cosmos. Îi primeşte pe proiecte. Riscul de a-i primi pe proiecte europene este acela de a se îndepărta, mai ales după un anume tip de organizaţii, de obiectivele lor. În toate ţările din lume – SUA, ţările occidentale -, finanţarea se realizează din nişte surse transparente. Ori ceea ce cereau în 2008 organizaţiile neguvernamentale era tocmai o finanţare transparentă pe proiecte, care să asigure acestor organizaţii posibilitatea de a-şi atinge obiectivele, care nu sunt meschine, ci sociale acceptabile. Şi dacă, pe baza unor criterii, ele pot fi finanţate, cu atât mai bine. Peste tot organizaţiile sunt finanţate de la autorităţile publice, din bugetele locale sau din cele centrale, problema este asigurarea transparenţei acestor finanţări. De aceea, prezentarea oarecum trunchiată a acestor cereri, cum că ar fi, pe de o parte, o cerere a societăţii civile de a fi cumpărată, pe de alta, o încercare a USL-ului de a cumpăra societatea civilă este evident o exagerare, o inexactitate. Şi ca să lămurim subiectul, Asociaţia Pro Democraţia nu este interesată să primească fonduri publice câtă vreme în România nu va exista o legislaţie care să asigure în mod clar şi indiscutabil independenţa organizaţiilor neguvernamentale şi finanţate de la buget, pentru că din experienţa noastră, organizaţiile care ajung să fie finanţate de la buget, în mod preponderent, riscă să devină anexe ale autorităţilor care le-au finanţat şi acesta este un risc pentru întreaga societate.  Pe de altă parte, dacă nu există surse de finanţare, nu mai există activităţi.

● Ce mişcări anticipaţi pe scena politică în perioada imediat următoare?

● E foarte greu de anticipat, pentru că depinde de reacţia societăţii. Nu cred că vor fi mişcări inovative. Preşedintele, după atâţia ani de carieră politică, este previzibil şi, cu siguranţă, va folosi aceeaşi strategie antiparlamentară, punând în discuţie problema reformei constituţionale, a reducerii numărului de Camere, a reducerii parlamentarilor, încercând să preia, dacă poate, mesajul protestatarilor la adresa politicii, în general. Pe de altă parte, partidele vor încerca să speculeze momentul, cele ale majorităţii într-un fel, cele ale opoziţiei în alt fel.

Etichete:, , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: