Crin Antonescu la „Punctul de intalnire”, 4.03.2012

Radu Tudor: Am revenit la „Punctul de întâlnire”, invitat este co-preşedintele USL şi lider al PNL, Crin Antonescu. Bună seara, bine aţi venit!

Crin Antonescu: Bună seara, bine v-am regăsit!

Radu Tudor: Trebuie să încep cu o impoliteţe, trebuie să-l ascultăm împreună pe Emil Boc.

Crin Antonescu: Să-l ascultăm.

            Emil Boc: Am discutat, în esenţă, strategia pentru alegerile locale, dar şi probleme punctuale ale activităţii politice curente din ţară. În privinţa alegerilor locale, PDL a luat următoarele decizii: unu, PDL nu va încheia, la nivel naţional, niciun fel de alianţă electorală pentru alegerile locale. Doi: PDL lasă la latitudinea organizaţiilor judeţene ale partidului nostru să decidă dacă încheie, în vederea maximizării rezultatelor la locale, alianţe electorale judeţene sau locale, cu formaţiunile politice pe care le au în analiză şi în colaborare la nivel judeţean. Dacă vor decide, la nivel judeţean, că vor încheia alianţă electorală, această alianţă electorală va avea denumirea de Mişcarea Populară pentru judeţul respectiv, sigla – inima şi culoarea verde. Repet, în situaţia în care organizaţiile judeţene vor opta pentru încheierea unor alianţe electorale pentru a avea cele mai bune rezultate în obţinerea mai multor primari sau a preşedinţilor de consilii judeţene. Trei, PDL a decis, având în vedere relaţia privilegiată pe care o are cu UNPR-ul, să încheie un protocol de colaborare, de susţinere, repet, nu alianţă electorală, un protocol de susţinere cu UNPR-ul, fiind mandatată, conducerea partidului să finalizeze, împreună cu UNPR-ul, acest protocol de colaborare, având în vedere, aşa cum am spus, relaţia privilegiată pe care o avem în actul de guvernare, împreună cu partenerii de la UNPR. Acestea au fost cele mai importante concluzii pe care le-am decis, pe componenta alegerilor locale. De asemenea, PDL a adoptat o rezoluţie de susţinere a ratificării Tratatului fiscal de către România şi solicită tuturor forţelor politice să voteze pentru acest tratat, care conferă stabilitate economică României, credibilitate, în continuare, acestei ţări şi oferă perspectiva de a fi ferită, în viitor, de pericolele populismului sau ale falimentului economic. De asemenea, PDL a adoptat o rezoluţie de a susţine revizuirea Constituţiei, parlament unicameral şi 300 de parlamentari, fiind obiectivul politic fundamental al PDL-ului ca parte a reformei clasei politice. PDL-ul a fost promotorul celor opt reforme structurale pe care le-a implementat. Reforma politică trebuie implementată de către întreaga clasă politică, întrucât aici avem nevoie de două treimi din numărul parlamentarilor, deci şi de sprijinul USL-ului pentru a avea parlament unicameral şi 300 de parlamentari. PDL-ul, repet, a adoptat în unanimitate această rezoluţie.

            Reporter: Domnule preşedinte, care a fost motivul pentru care aţi decis să nu mai fiţi de acord, la nivel central, cu această Mişcare Populară?

            Emil Boc: Este…Alegerile sunt locale. Şi este o vorbă „all politics is local” şi dacă toată politica este locală la alegeri locale, este firesc să lăsăm, la nivel judeţean, opţiunea organizaţiilor noastre de a decide dacă e oportun sau nu să încheie o alianţă electorală, în funcţie de forţele politice pe care le au la nivel local şi de şansele cele mai bune pentru a obţine primari sau preşedinţi de consilii judeţene şi un număr cât mai mare de consilieri locali şi judeţeni…

            Reporter: După locale se mai pune problema de Mişcarea Populară, la nivel naţional?

            Emil Boc: E prematur să discutăm acum de alegerile parlamentare. Obiectivul nostru acum este alegerile locale şi, întotdeauna, cea mai importantă bătălie este cea care urmează

            Reporter: O singură întrebare mai am. Ce alte partide…

            Reporter: … oamenii, de exemplu, dacă cei din Braşov vor vota o altă siglă şi cei din Bucureşti o altă siglă, nu e un pic anapoda?

            Emil Boc: Dar alianţe electorale au fost şi până acum în politica românească. Alianţele electorale, la locale, se fac la nivel local. Dacă se vor constitui vom vedea şi nu reprezintă decât un lucru pe care legea îl permite.

            Reporter: Aţi candidat şi la alegerile trecute, de exemplu, în anumite judeţe cu o culoare verde.

            Emil Boc: Vă reamintesc, de exemplu, că în 2004 am candidat la Cluj sub sigla Alianţei D.A. şi am câştigat Primăria Clujului şi, de asemenea, … a candidat sub sigla Alianţei D.A. ca alianţă politică şi electorală. În restul ţării s-a candidat cu sigla PDL-ului, cu sigla PD-ului din acea vreme. Deci, e voie ca, la nivel local, să se facă cele mai bune analize în acest…

            Reporter: În afară de UNPR …

            Reporter: … aţi vorbit astăzi?

            Emil Boc: Poftiţi?

            Reporter: Despre situaţia lui Sorin Blejnar sau Lucian Duţă s-a discutat?

            Emil Boc: Vreau să fie foarte clar: evaluarea secretarilor de stat sau şefilor de agenţii aparţine primului ministru şi acest drept rămâne, în continuare, şi politic şi legal şi instituţional.

            Reporter: Credeţi că ar trebui schimbaţi?

            Emil Boc: Evaluarea, aşa cum am spus, aparţine primului ministru, aşa cum am spus şi atunci când eu eram premier, ultimul cuvânt în evaluarea acelora pe care îi are în subordine aparţine primului ministru şi acest lucru, repet, îl decide cel care conduce Executivul şi acesta este şi mandatul PDL-ului pentru a lăsa dreptul primului ministru de a face evaluările necesare cu privire la secretarii de stat şi şefii de agenţii pe care îi are în subordine.

            Reporter: În afară de UNPR, cu ce….

            Reporter: … protocolului cu UNPR va fi în fiecare organizaţie locală sau el va fi extins şi la nivel naţional?

            Emil Boc: Este un protocol de susţinere reciprocă la locale, în condiţiile pe care conducerea partidului le va discuta cu partenerii de la UNPR.

            Reporter: Dar la nivel naţional va fi protocolul?

            Reporter: Aţi vorbit şi despre candidaţi?

            Emil Boc: Nu, candidaţii vor fi în etapa următoare, pe care îi vom decide şi îi vom stabili.

            Reporter: În afară de UNPR, ce alte partide mai aveţi în vedere pentru alianţe locale?

            Reporter: Şi ce excludeţi? Ce alte partide mai sunt?

            Emil Boc: Deci, pentru aceasta va trebui să întrebăm fiecare organizaţie locală, în funcţie de judeţul în care discutăm şi acolo se vor da răspunsurile dacă se vor face alianţe cu X, Y sau Z, din acest punct de vedere.

            Reporter: Poate fi şi partidul popular, spre exemplu.

            Emil Boc: Care partid?

            Reporter: PP-DD.

            Emil Boc: Nu am avut în vedere o asemenea discuţie în Biroul Permanent Naţional şi în Colegiul Director Naţional, astăzi.

            Reporter: … va merge PDL-ul singur pe liste, ce culoare va avea sigla şi ce siglă va fi?

            Emil Boc: PDL-ul are sigla înregistrată la Registrul Partidelor Politice. Dumneavoastră nu ştiţi care este sigla PDL-ului?

            Reporter: Ştiu, dar întreb…

            Emil Boc: Bun. Mulţumesc!

            Reporter: Păi, spuneţi-ne dumneavoastră. Mergeţi pe varianta de portocaliu sau verde?

            Emil Boc: Deci, repet, este opţiunea organizaţiilor locale de a merge, aşa cum am spus, singuri sau de a încheia alianţe electorale. Vă mulţumesc! Vă doresc o seară bună!

             Radu Tudor: Declaraţii ale preşedintelui PDL, Emil Boc. Ca să rezumăm, PDL nu va încheia, la nivel naţional, alianţe pentru alegerile locale, cele care vor fi peste 90 de zile. Organizaţiile judeţene PDL vor decide alianţe locale, dacă este cazul. Dacă se vor face alianţe la nivel local, acestea vor avea numele de Mişcarea Populară, iar sigla va fi inima. PDL a decis să încheie un protocol de susţinere cu UNPR şi concluzionăm aceste afirmaţii ale lui Emil Boc: s-a ales praful de Mişcarea Populară înainte să se nască, domnule Crin Antonescu. Bună seara, bine aţi revenit la „Punctul de întâlnire”!

Crin Antonescu: Bună seara, din nou!

Radu Tudor: Cum comentăm acest haos incredibil, această ruptură internă din interiorul PDL? Oamenii aceştia vorbesc pe 20 de voci. Unii spun, e necesară Mişcarea Populară, alţii spun, m-am înscris eu, am pus-o eu pe fiica mea să înregistreze Mişcarea Populară…

Crin Antonescu: Alţii, care sunt preşedinţi ai ţării.

Radu Tudor: Alţii, care sunt preşedinţi şi care acţionează în mod direct asupra PDL. Alţii spun „Nici nu trebuie să vorbim despre Mişcarea Populară, iar acum Emil Boc vine şi spune „Îi împăcăm pe toţi, vor fi mişcări populare în teritoriu, ca să nu mai fie PDL, dar la nivel naţional, noi rămânem tot PDL”. E ceva de neînchipuit. Iar pentru o chestiune foarte, foarte gravă, extrem de gravă şi anume managementul şi mandatul domnului Lucian Duţă de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Emil Boc se spală pe mâini – deşi Duţă este omul PDL – şi spune „Este treaba primului ministru, nu ne întrebaţi pe noi. Noi, PDL, nu vrem schimbarea lui Lucian Duţă în calitate de aliat al cancerului împotriva celor bolnavi”. Eu, aici, la „Punctul de întâlnire”, cer oficial primului ministru, dacă are atribuţii în acest sens, să-l demită, să-l schimbe din funcţie pe Lucian Duţă. Ştiu că şi opoziţia a făcut acelaşi lucru. Cum aţi putea să descrieţi haosul acesta din interiorul celor care ne guvernează astăzi?

Crin Antonescu: Domnule Tudor, dumneavoastră, care sunteţi jurnalist, şi alţi colegi ai dumneavoastră, câţi au mai rămas cu această profesie, e normal să studiaţi, să descrieţi, să disecaţi acest fenomen. Pentru mine şi pentru ceilalţi colegi din opoziţie, pe zi ce trece, să ştiţi că subiectul sau preocuparea de a comenta şi de a analiza un asemenea subiect devin din ce în ce mai palide. Altă treabă avem noi, deja. Este limpede că, pentru noi, construcţia, alternativa, proiecţia asupra viitorului, pregătirea pentru ce avem de făcut sunt mult mai importante, mult mai presante. Tribulaţiile acestui partid aflat în descompunere, o spun de mai multă vreme, cu credibilitate tinzând către zero, cu şanse minime de a supravieţui politic, nu de a câştiga din nou alegerile, sunt mai puţin interesante. Din toată povestea asta pe care ne-a oferit-o acum domnul Boc, nu aş comenta absolut deloc ceva despre Mişcarea Populară. Există oameni care dansează de bună vreme cu o fantasmă, nici măcar frumoasă, şi nu au obosit. Este problema lor, la urma urmelor – domnul Lăzăroiu, alţii. Este, însă, semnificativ, apropo de cei doi demnitari din structura guvernamentală, dar numiţi, susţinuţi şi aparţinând unui partid, anume partidul condus de domnul Boc, şi anume domnii Blejnar şi Duţă, este semnificativ ceea ce deja dumneavoastră aţi punctat. Sigur, domnul Boc ne spune cine are, formal, atribuţia de a-i demite sau de a-i numi – primul ministru. Sigur că în sensul acesta, dânsul nu ştie dacă vor fi cumva schimbaţi sau nu, ca preşedinte al PD, căruia – repet – aceşti oameni îi aparţin. Nu are de unde să ştie; e o decizie pe care o ia Traian Băsescu şi o execută Mihai Răzvan Ungureanu. Domnul Boc nu mai e pe circuit. Dar ceea ce, într-adevăr, merită semnalat este PD şi liderul său nu găsesc nimic de remarcat în legătură cu activitatea acestor oameni, deşi scandalul public – şi în cazul unuia şi, mai ales, şi mai recent, în cazul celuilalt, al domnului Duţă – este enorm şi, deşi de data asta nu mai avem de-a face cu vreo polemică în raport cu opoziţia, nu mai avem de-a face cu lucruri care pot fi interpretate, nu mai avem de-a face cu vreo reformă, chipurile dureroasă, dar necesară, avem de-a face cu o neglijenţă criminală, cu nepăsare, cu batjocură şi avem de-a face cu suferinţa cruntă a multor mii sau zeci de mii chiar de compatrioţi de-ai noştri. Asta e, cred, de remarcat; încă o dată, nimic nou nici în această privinţă. Numai că, repet, cu fiecare zi, e clar că nu noi, cei din opoziţie, ci poate aceia dintre cetăţenii români care legau o oarecare speranţă de schimbările formale care au avut loc la nivelul guvernării, trebuie să renunţe la aceste speranţe. În aceste condiţii, ceea ce noi avem de făcut nu mai este să criticăm puterea, deşi asta este, să spunem aşa, principala responsabilitate a opoziţiei. În cazul nostru, nu, nu mai e nevoie. E nevoie să ne articulăm cât mai bine contraoferta şi e nevoie să pregătim lucrurile pe care din prima zi a guvernării, a preluării puterii va trebui să le facem în această ţară devastată.

Radu Tudor: Avem în imagine o transmisie directă de la Moscova. Bineînţeles, tabăra pro-Putin jubilează, sunt manifestări ale bucuriei că mult iubitul şi stimatul prim-ministru a fost reales şi în funcţia de preşedinte, pentru a treia oară. Urmează rocada puterii la Moscova. Din punctul meu de vedere, cu siguranţă, voi ţine cont de ceea ce a spus academicianul Dinu C. Giurescu: e un semn de stabilitate, e un semn bun pentru România şi pentru Europa, dar mă uit că această ţară, din ce în ce mai greu, poate accepta reperele minime ale democraţiei, aşa cum a fost ea definită acum câteva mii de ani. Moştenirea aceasta şi schimbarea asta „când eu prim-ministru, când tu preşedinte, după cinci ani – tu, preşedinte, eu, prim-ministru” este absolut fabuloasă, este ceva ce ţine de specificul acestei ţări, care nu reuşeşte sub nici o formă să devină o democraţie. În calitate de posibil viitor preşedinte al României, cum comentaţi, domnule Crin Antonescu, realegerea lui Vladimir Putin în funcţia de preşedinte şi cum ar trebui să fie relaţia dintre România şi Rusia sau cum va fi, în cazul în care Crin Antonescu ajunge preşedinte al României?

Crin Antonescu: Fără a intra, acum, în detalii, aş spune trei lucruri sau aş da trei răspunsuri de principiu, la această chestiune. Unu: că nu e o surpriză pentru nimeni, ce se întâmplă astăzi, astăzi, la propriu, în Rusia. Dincolo, sigur, de câteva procente, mai mult sau mai puţin, era o bătălie sau erau nişte alegeri cu rezultat aşteptat. Nu a existat analiză, nu a existat estimare care, să se îndoiască, în legătură cu asta, chiar dacă, în premieră, din 2000 încoace, în Rusia, în sfârşitul lui 2011 şi începutul acestui an, avuseseră loc manifestaţii impresionante, semnificative, ale unor oameni care refuză acest tip de administrare politică. Doi, – şi asta mi se pare foarte important de înţeles: ce se întâmplă în Rusia este problema ruşilor şi a Rusiei. Problema noastră nu e, că nici nu putem şi, repet, nu e cazul să facem ordine democratică în Rusia. Problema noastră este să facem în aşa fel ca în România, care este, totuşi, o ţară cu altă tradiţie, care este o ţară integrată în altă familie şi altă structură politică şi culturală, să nu se întâmple vreodată aşa ceva. Este un model care poate să servească Rusiei, care poate fi acceptat de către ruşi, trebuie să acceptăm lucrul ăsta, dar problema noastră este ca, în România, cineva să nu se joace de-a Rusia sau de-a Putin. Trei: relaţia României cu Rusia trebuie să fie o relaţie aşa cum trebuie să fie toate relaţiile internaţionale ale României, o relaţie pragmatică, o relaţie care să ţină cont şi de istorie, şi de emoţii, dar care să ţină cont, înainte de toate, de interese. Un om politic, un lider, un diplomat se califică, întotdeauna, prin gradul cu care atinge ceea ce este definit ca interes naţional, în raporturile cu terţii. Este greu de spus care sunt, căci trebuie să fie, elementele comune ale unei relaţii bilaterale cu Rusia. Trebuie să vedem care sunt interesele noastre sau să revedem mereu care sunt interesele noastre, trebuie să vedem şi să înţelegem care sunt interesele ruşilor, pentru că n-ai cum să nu ţii cont de celălalt, oricine ar fi, cu atât mai mult o mare putere. Trebuie să înţelegem foarte bine care-i viziunea şi care sunt interesele familiei şi alianţelor din care noi facem parte, că e vorba de Uniunea Europeană, poate cu o strategie mai puţin definită în această privinţă, că e vorba de NATO cu o strategie mai clară, suplă, pragmatică în această chestiune. Trebuie să înţelegem care e rolul nostru în cadrul acestor alianţe şi care e rolul pe care România şi-l poate asuma, pentru a-şi satisface maximal interesele. Ce pot spune e că toţi am constatat că relaţiile pe care le-am avut noi, de exemplu, cu Rusia, în ultimii ani, nu servesc interesele României. Evident că eu când spun acest lucru nu mă refer la o chestiune clară şi tranşată, slavă Domnului, de consens. De pildă, amplasarea scutului, vestita amplasare a scutului e obiect de consens. Nu am o problemă, aici, dacă Moscova se supără. Ea se supără. Obiectivul respectiv este unul asumat de către România şi este în interesul României. Mai departe, însă, a alterna afişarea unei slăbiciuni vădite cu momente de ţâfnă în relaţiile internaţionale şi, mai ales, în raport cu realităţi geopolitice cum e Rusia, mi se pare de rău augur.

Mi se pare că bilanţul nostru nu e bun. Mi se pare că şi pentru interesele noastre şi pentru interesele, repet, structurilor din care facem parte, România a jucat jos şi a jucat prea puţin. Sigur însă că aici şi cu asta deocamdată nu am de adăugat la subiect, e vorba de a avea nişte informaţii care în România, din păcate, nu sunt transparente şi ce vă pot spune eu că aş face sau ce cred că ar trebui să facă un preşedinte responsabil al României ar fi, evaluând toate aceste date, nu singur, ci cu cei care ştiu să le interpreteze, să-şi construiască un orizont de politică şi în această privinţă, pe care să-l asume public, pe care, de ce nu, să-l discute în parlament, pentru că relaţia cu un stat ca Rusia, după cum, în acelaşi registru, relaţia cu un stat ca Ucraina, cu care suntem şi mai aproape, astea sunt părţi ale interesului naţional şi ele trebuie să aibă şi o anumită continuitate peste succesiunea guvernelor. Deci dacă vrem să facem un lucru serios în raport cu Rusia, nu putem să nu avem o politică, nu putem să lăsăm ca această politică sa fie făcută de alţii sau să o facem noi la mâna a doua – trebuie să o facem la mâna întâi, trebuie să o asumăm şi să gândim o politică până în 2020, până în 2030, pe orizonturi largi. Asta înseamnă însă transparenţă, opţiune, asumare, suport politic şi, dacă se poate şi trebuie să se poată într-un asemenea subiect, consens politic în interiorul ţării, în raport cu aliaţii noştri strategici, în raport cu structurile din care, repet, din fericire, România face parte.

Radu Tudor: Domnule Antonescu, presa occidentală şi, în general, analiştii care privesc la modul în care noi facem aici politică internă, în care privesc modul cum este condusă această ţară, au făcut nu de puţin ori o paralelă între Vladimir Putin şi Traian Băsescu. Consideraţi că sunt elemente comune? Consideraţi că e nimerită această paralelă? Consideraţi că genul de autoritarism, indiscutabil, manifestat de Traian Băsescu, este de aceeaşi factură şi de aceeaşi natură cu modul în care Vladimir Putin îşi exercită puterea la Moscova?

Crin Antonescu: Noi am mai spus în aceste împrejurări, a trebuit să iau şi trebuie să iau apărarea lui Vladimir Putin în continuare – e o comparaţie pe care nu o merita, în sensul că Vladimir Putin lucrează pe un alt registru, lucrează afişat, adică…

Radu Tudor: Asumat.

Crin Antonescu: …asumat. Vladimir Putin nu minte, nu vine şi spune „eu sunt democrat, nu mă bag în jocul politic, eu o să veghez la separaţia puterilor în stat”. Nu. Vladimir Putin a venit şi a spus „Eu… Nu mai trebuie aleşi guvernatorii provinciilor, trebuie să-i numesc eu, ca preşedinte” – a făcut-o. Nicio comparaţie. Există însă un element foarte interesant şi îngrijorător pentru noi. E clar că modelul, aspiraţia mai mult sau mai puţin secretă a lui Traian Băsescu este să conducă România aşa cum conduce Putin Rusia, lăsând la o parte faptul că avem constituţii diferite, lăsând la o parte faptul că avem tradiţii diferite şi atunci ce constatăm? Constatăm că domnul Traian Băsescu nu suportă postura prescrisă de Constituţia României şi anume de mediator, de mediator între partide, între puterile statului şi de factor care să le conducă pe toate. De asemenea, vedem că, de pildă, în materie de politică externă, în materie de politică de securitate, în materie de conducere a structurilor de putere ale statului, dincolo de rolul firesc pe care Constituţia iarăşi îl stabileşte, doreşte pur şi simplu să le conducă în manieră kremliniană, putiniană, în speţă, în sensul unui monopol asupra acestor structuri si conducerii lor. Or, Constituţia României îi dă un rol executiv preşedintelui în această zonă, dar acest rol executiv trebuie să coexiste cu controlul parlamentar asupra acestor structuri, asupra bugetelor lor, asupra obiectivelor lor. Lucrurile astea domnul Băsescu le dă la o parte şi, sigur, asistăm cumva şi la – nu putem să i-o trecem deja în CV, oficial, pe asta domnului Traian Băsescu, dar s-a vorbit, se vorbeşte şi există nişte semne, s-a vorbit din ce în ce mai insistent despre intenţia lui Traian Băsescu de a găsi o soluţie în manieră Putin pentru propria sa succesiune, pentru a putea cumva să facă acest joc în doi – premier – prim-ministru – păstrând, de fapt, întreaga putere.  Deocamdată, nu aş vrea să facem un proces de intenţie, nu avem dovezi în sensul acesta, dar există nişte semne, care nu pot fi neglijate şi pe care, repet, noi avem datoria să le luăm în serios şi să le oprim, pentru că, încă o dată spun: ce-i în Rusia, e în Rusia, ce-i în România, trebuie să ne fie foarte clar tuturor şi depinde de noi. Nu cred că cea mai mare parte, covârşitoarea parte a cetăţenilor români vor un sistem ca în Rusia, vor un sistem, pentru care noi am optat, pe care noi l-am construit. Avem foarte mult până să-l transformăm într-o realitate trainică, dar măcar instituţional, el este construit şi el este compatibil cu Vestul, nu cu Estul, cu Uniunea Europeană, cu ţările din NATO, cu toate democraţiile occidentale.

Radu Tudor: Domnule preşedinte, înţeleg că politicianul Crin Antonescu pregăteşte „Proiectul pentru naţiune”. Recunosc că mă provocaţi cu titlul acesta foarte solid şi foarte generos şi abia aştept să văd ce am de criticat la el. Despre ce este vorba, domnule Antonescu? Ce este acest „Proiect pentru naţiune”, pe care îl pregătiţi şi despre care vorbiţi acum, în premieră, la „Punctul de întâlnire”?

Crin Antonescu: Păi, dacă doriţi să criticaţi, trebuie să aveţi puţină răbdare şi veţi avea toate oportunităţile, ca să spun aşa. Puţină răbdare, ca în câteva cuvinte, acum, să încerc să creionez direcţiile, pe care le am în vedere şi le avem în vedere şi, sigur, ceva mai multă răbdare până când, dacă se va întâmpla, acest proiect să devină o realitate, o realitate amplă, o realitate oficială.

Radu Tudor: Este corect ce am scris aici? Candidatul USL pentru funcţia de preşedinte al României lansează în premieră „Proiectul pentru naţiune”?

Crin Antonescu: Aproape corect, în sensul în care, deocamdată, nu se întâmplă acest lucru, el este în pregătire. Există câteva lucruri, la care mă gândesc eu, nu numai eu, încă o dată. Dacă vom ajunge la un asemenea proiect – eu sper să ajungem – evident că el nu va fi lansat doar de mine, că nimeni nu poate lansa de unul singur un proiect. Da, vorbim de alegeri prezidenţiale şi eu nu voi candida la alegerile prezidenţiale, decât dacă un asemenea proiect va fi asumat şi susţinut de câtre forţele politice, Uniunea Social Liberală, care mă susţine sau nu, numai în aceste condiţii, am spus-o întotdeauna, am lăsat întotdeauna rezerve în legătură cu această candidatură. Lumea nu trebuie să înţeleagă, aşa cum unii, în mod, mă rog, voit, o fac, acest tandem, această formulă despre care am discutat, Antonescu – candidat USL la prezidenţiale, Ponta – prim-ministru, dacă USL câştigă, în sensul unui partaj între doi oameni sau între două partide, doar două poziţii de forţă sau două candidaturi, două locuri, două pătrăţele, importante, ce-i drept, pe eşichierul politic. Nu.

Radu Tudor: Asta e platforma dumneavoastră pentru partenerii politici?

Crin Antonescu: Este vorba de nişte proiecte, pe care le asumăm, un proiect şi un program de guvernare, care va fi asumat şi ni-l vom asuma împreună cu domnul Ponta în frunte, ca premier, iar în ceea ce priveşte, repet, acest proiect naţional, eu am în vedere câteva lucruri care, repet, vor fi formulate – în sensul acesta mai trebuie să aşteptaţi puţin – formulate, propuse, susţinute sau nu, asumate sau nu. În vreme ce – şi aici o să vă rog să aveţi puţină răbdare, ca să aveţi ce critica sau măcar să începem cu asta – în vreme ce în privinţa guvernării, noi vorbim de un program de guvernare, elemente ale acestui program de guvernare, principii, direcţii, chiar lucruri mai concrete au fost publicate de către USL, de la regimul fiscalităţii, să spunem, impozitul pe profit şi pe salarii, impozitul pe CAS, până la chestiuni, care ţin de anumite formule exacte, cât mai concrete. Aici avem de-a face cu un program de guvernare, în care vorbeşti despre taxe, în care vorbeşti despre cum creezi locuri de muncă, în care vorbeşti despre lucruri administrative, în care vorbeşti despre ceea ce înseamnă guvernarea cu opţiunile ei de politici publice. Eu mă refer aici, în acest proiect naţional, la câteva lucruri care nu sunt de stânga, nu sunt de dreapta, care trebuie asumate, dacă vor fi asumate, cu o deschidere şi cu un consens suficient de puternic, pentru că ele reprezintă direcţii fundamentale de reaşezare a societăţii româneşti: unu – depolitizare, depolitizare despre care am vorbit foarte multă vreme şi care, atenţie, nu înseamnă, evident, renunţarea la politică, la mijloacele Dacă noi am ratat lucruri esenţiale, de 20 de ani încoace, şi dacă democraţia românească este în continuare atât de fragilă, este nu pentru că nu am reuşit sau nu numai pentru că nu am reuşit să dăm o lege a lustraţiei, de exemplu, în 1990, ci pentru că nu am scăpat până azi…, aproape toate partidele… sau toate partidele care au guvernat şi care joacă pe prima scenă a politicii româneşti, de o mentalitate care ne duce ca, de câte ori guvernăm, să avem, unii mai pronunţat, alţii mai puţin, tendinţa de a suprapune partidul de guvernare peste stat. Este o invazie a politicului în societate, nepermis de mare. Or, când vorbim de depolitizare, vorbim despre retragerea, despre retragerea politicii doar în teritoriul ei legitim.

Radu Tudor: Care este acesta, domnule Antonescu?

Crin Antonescu: Despre faptul, cu exemple concrete, despre faptul că justiţia, înainte de toate, trebuie scoasă de sub orice influenţă a factorului politic, formule concrete – mai vin partidele şi împart, cum spuneau italienii, cu lotizarea „lotizatione”: „ia tu şi pune tu trei judecători la Curtea Supremă, pun şi eu unul, pune şi ăla doi”. Nu mai facem, în acest domeniu, la toate instituţiile, de la Parchetul General, la tribunale, la curţi, la instanţe, retragerea factorului politic, retragerea factorului partizan din această zonă a justiţiei. Retragerea politicii şi partizanatului politic, deci a favorizării grupurilor clientelare din economie. O economie nu e cu adevărat liberă atâta vreme cât legi, hotărâri de guvern şi contracte se dau în funcţie de interesele unor grupuri, unor carteluri clientelare şi relaţiile lor cu partidul care le guvernează, şi nu după legile pieţei sau după orizonturi de politici economice, asumate la vedere, transparent.

Radu Tudor: Unii oameni politici vin la putere, domnule Antonescu, mizând pe acest lucru, că vor avea acces la resurse financiare.

Crin Antonescu: Retragerea…

Radu Tudor: … şi la banul public.

Crin Antonescu: …da, da. Retragerea criteriului partizan sau depolitizarea, inclusiv a administraţiei, da. Primarii, consilierii municipali, judeţeni candidează sub culorile unui partid politic. Candidează cu programul unui partid politic, dar eu când vorbesc de retragerea sau depolitizarea funcţionării administraţiei, vorbesc de sfârşitul obiceiului nenorocit şi care a ajuns să culmineze în vremurile noastre cu alocarea banilor publici la bugete locale, pe criterii strict partizane. Toate lucrurile astea se întâmplă în defavoarea cetăţeanului. Sigur – de ce nu? – depolitizarea mass-media, pentru că există, începând cu Televiziunea Română, televiziune, radio, tot ceea ce de la banul public se plăteşte, există tendinţa, repet, de a acapara clientelar, de a înfeuda astfel de instituţii media foarte importante, în fond, cu tot respectul pentru ceea ce face presa privată, să spun aşa, totuşi Televiziunea naţională ar trebui să rămână o instituţie standard, o instituţie după care să-ţi pui ceasul, care să dea ora exactă, în materie de informare faptică, măcar.

Radu Tudor: Veţi fi dumneavoastră primul preşedinte al României care va accepta să fie criticat de Televiziunea Publică, care trăieşte din bani publici?

Crin Antonescu: Dacă acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că va trebui să continuăm din locul în care ne-a adus Traian Băsescu. Atenţie! Toate lucrurile pe care le spun acum, fie le facem, aşa cum le propun, fie, dacă nu, vom merge înainte şi va fi din rău în mai rău, pentru că pe toate aceste lucruri există şi variantă rea. Sigur, noi acum spunem „domne, totul s-a politizat în aşa hal încât….” şi, sigur, nu mai dau exemplul clasic – „da, vin la putere, eu guvern, partidul cutare, îmi pun un ministru politic şi asum o anumită politică a educaţie sau a sănătăţii”. Asta nu înseamnă, pentru Dumnezeu, să dau afară directori de şcoală sau să numesc directori de şcoală, inspectori şcolari, chiar, directori de spital, manageri de spital, pe criteriul apartenenţei politice. Nu. Ei fac un management care este încadrat legislaţiei politicii publice, pe care eu, ca minister, atât cât e spaţiul meu de decizie, o impun, dar această veşnică epurare, reevaluare, transferare a oamenilor nu e decât sursă de clientelă. Sigur că cetăţeanul român, care simte corect, a ajuns să spună sau să evoce pericolul: „domne, dar toţi spun cam la fel”. De ce? Pentru că dacă noi, după alegerile din această toamnă sau când vor fi ele, vom pune capăt…

Radu Tudor: Păi cum adică, când vor fi ele… ?

Crin Antonescu: Nu mă refer acum şi la prezidenţiale, dar mă refer la cele din toamnă.

Dacă dăm la o parte clientela, tipul acesta de construcţie partizană şi de politizare PDL-istă şi continuăm aceste lucruri, să ştiţi că omului puţin îi pasă dacă toţi aceşti incompetenţi şi hoţi, până la urmă, sunt portocalii sau sunt de altă culoare. Esenţial pentru cetăţenii României şi esenţial pentru noi, dacă dorim să însănătoşim sistemul politic din România, este să punem capăt acestor proceduri şi nu să ne substituim să beneficiem şi noi. Ştiu, ştiu foarte bine, nu fac niciun secret, am spus-o în 2009, când am candidat la preşedinţia partidului, am spus-o în 2009, când am candidat la preşedinţia României, am spus-o în 2010, la un nou congres al partidului, am spus-o propriului meu partid, ştiu că între noi, în activul nostru politic există oameni care ar vrea doar atât: să-i dăm la o parte pe ăştia şi să venim sau să revenim noi, pentru a avea aceleaşi privilegii, de fapt, pentru a putea folosi aceleaşi mecanisme de putere şi îmbogăţire. Ei bine, eu spun foarte limpede că acest lucru nu poate să continue şi o să vedem, până la urmă, în ce măsură acest lucru poate fi susţinut sau nu. De ce fac acest lucru şi după aceea vă spun foarte repede şi celelalte puncte, cam cinci. Ar fi fost bine, domnule Radu Tudor, dacă societatea românească ar fi fost capabilă, ca în 1990, să poată oferi o alternativă la post-comunism, la FSN-ism, la tot ce a fost atunci. Nu s-a putut. Ar fi fost bine ca astăzi, în 2012, sau la alegerile următoare, o alternativă, un challenger politic credibil, vorbesc de partid, vorbesc de personalităţi, vorbesc de structuri, să poată intra în joc. Ne prindea bine tuturor. Ei bine, asta nu se poate. Cine vrea să încerce să facă ceva pentru însănătoşirea politicii din România, trebuie să încerce să aplice idei noi cu partide vechi, cu oameni vechi, cu voinţă nouă, cu lideri noi, şi de asta rolul liderilor este extraordinar de important, şi cu un sprijin popular. Eu spuneam, în preajma zilei de 1 Decembrie, într-un discurs la Cluj, în faţa colegilor noştri din USL, din toată ţara, făceam un apel la oamenii care s-au dezgustat de politică, la cetăţenii care au emigrat în sinea lor în propria lor ţară, să se preocupe de ce se întâmplă în politică, să pună presiune pe noi, pentru că dacă ei vor sta deoparte şi nu vor mai fi interesaţi şi vor rămâne dezgustaţi de ce este în politică, noi, noi cei care suntem alternativă şi vom câştiga alegerile, avem puţine şanse să fim mult mai buni.

Radu Tudor: Dumneavoastră, domnule Antonescu, practic promiteţi, într-un fel sau altul, sau propuneţi societăţii ca politica să nu mai fie atât de dezgustătoare.

Crin Antonescu: Eu propun…

Radu Tudor: Este un val, dacă… Cu siguranţă îl înţelegeţi, este un val uriaş de dezgust în momentul de faţă…

Crin Antonescu: Da. Şi este firesc.

Radu Tudor: … în raport cu politica.

Crin Antonescu: Da. Şi este firesc, numai că nu rezolvăm nimic doar cu dezgustul. Eu propun aceste lucruri, cred că aceste lucruri sunt necesare, le propun colegilor, partenerilor mei politici, dacă împreună le vom propune societăţii româneşti şi vom fi credibili, rămâne de văzut. Doi – este vorba de o debirocratizare care, de data asta, numai are de face direct cu partidele, indiferent de faptul că sunt colorate politic, în România există prea multe structuri birocratice. Şi nu întâmplător, reforma, austeritatea, aşa-zisele reforme, austeritate ale domnului Băsescu şi ale domnului Boc nu au fost crezute şi nu sunt acceptate în realitate de către cei mai mulţi români, ci pentru că în vreme ce li s-au tăiat celor de jos, ‘de jos’ în sens politic, venituri, oportunităţi, li s-a mărit TVA, vorbesc aici de sector bugetar şi de sector privat, deopotrivă, nu s-a economisit, nu s-a redus o curea nici cu o gaură sus. Dimpotrivă, cheltuielile birocratice au sporit. Cheltuielile birocratice şi reţelele birocratice generează, la rândul lor, corupţie, asta este limpede, şi este o problemă. Partidele din România niciunul, din păcate, nici partidul în numele căruia vorbesc şi care a făcut multe lucruri bune, niciunul dintre ele n-a luptat cu birocraţia. De ce? Pentru că există tentaţia de a folosi aceste locuri…

Radu Tudor: Şi de a mulţumi…

Crin Antonescu:… pentru oamenii…

Radu Tudor:… oamenii din propriul partid cu diferite funcţii.

Crin Antonescu:… pentru a obţine funcţii. Trebuie, este momentul să ne hotărâm, dacă vrem, pe cine vrem să mulţumim mai întâi? Pe oamenii din propriul nostru partid sau pe cetăţenii din ţara asta, cărora le cerem votul? Chestiunea este că şi dacă am face opţiunea mulţumirii oamenilor din propriul partid, lucrurile nu mai pot dura aşa. S-a ajuns prea jos, s-a ajuns prea departe. Ce vedem azi la regimul Băsescu nu este apărut din senin. Este dezvoltarea, ca în cazul unei boli, este dezvoltarea a ceea ce încet-încet noi am lăsat să crească în toţi aceşti 20 de ani, asta este foarte adevărat. În al treilea rând, descentralizarea autentică şi nu feudalizarea României. România trebuie să fie alcătuită din comunităţi autentice, şi nu din feude. România, astăzi, este, mai mult ca oricând, într-un fel de feudalism absolut inacceptabil pentru secolul şi pentru continentul pe care ne aflăm. Noi vorbim despre libertăţi, despre individ, despre cetăţean, despre alternative, despre societate civilă, vorbim aici, la Bucureşti, vorbesc câţiva oameni la Iaşi, la Cluj, la Constanţa, la Timişoara, dar în România profundă, în România îndepărtată este foarte greu, domnule Radu Tudor, să te ai rău cu prefectul, cu primarul, cu preşedintele consiliului judeţean – indiferent ce culoare politică au. Acolo s-au creat nişte adevărate piramide vasalice, nişte oameni care sunt în dependenţă, pachete de votanţi, sinceri, a căror soartă depinde de primarul mai mic, de preşedintele consiliului judeţean şi aşa mai departe.

Radu Tudor: Ce ar trebui să facă oamenii aceştia, care sunt foarte influenţi în teritoriu? Ce face Crin Antonescu, să zic, cu primarii importanţi din România?

Crin Antonescu: Cu atât mai mult cu cât partidele noastre… Iată, USL, de exemplu. PSD, cu precădere, dar şi PNL sunt partide în care, astăzi, aceşti câştigători politici, oameni care au merite politice, fără îndoială, aceşti deţinători de voturi – pentru că preşedintele unui consiliu judeţean, primarul unui municipiu…

Radu Tudor: Are o cotă de încredere, o intenţie de vot.

Crin Antonescu: Are … de încredere, aduce voturi. Eu, acum, în marea bătălie pe care o avem la alegerile locale cu aceşti oameni… eu, noi, în sensul acesta, mergem în faţă. Ei bine, trebuie, împreună cu ei – şi mizez pe înţelegerea multora dintre ei, pentru că sunt oameni luminaţi, sunt oameni care au umblat mult în Europa şi în lume, sunt oameni care, poate, asta este speranţa mea, şi ei ar dori altceva -, să ne îndreptăm împreună şi să folosim această autoritate, această credibilitate, această putere a lor, să ne îndreptăm către lideri puternici de comunităţi, şi nu către stăpâni de feude. Asta este obligatoriu, pentru o ţară care vrea să fie cu adevărat europeană. Altfel, vom continua să facem figuraţie la masa Europei, vom continua să ratăm miliarde şi miliarde în fonduri europene, şi vom continua să alimentăm sentimentul cetăţenilor români, aceia de-acolo, de pe feudă, că, de fapt, democraţia e o farsă, că democraţia este doar masca prin care, cu un cinism nemaiîntâlnit, cei puternici fac ce vor. Or, asta este încet-încet, moartea sau, în orice caz, boala democraţiei. În fine, dincolo de aceste trei lucruri…

Radu Tudor: Patru şi cinci. Am notat trei

Crin Antonescu: … încă două care, după părerea mea, pot fi făcute şi care au nevoie, la rândul lor, de forţă politică, de consens politic. Unu – o reformă, i-aş spune, a reprezentativităţii în politica românească şi în instituţiile româneşti – şi asta se face prin modificare de Constituţie, prin modificări legislative. Foarte repede, cu trei exemple: definirea clară, opţiunea clară şi definirea clară pentru distribuţia puterii la vârful statului. Preşedintele, cum e preşedintele? Vrem în continuare să votăm preşedinte – nu va accepta nimeni şi nu va dori nimeni un preşedinte decorativ. Preşedintele are însă, dacă vrea să fie jucător – cum spunea domnul Băsescu – sau activ, sau luptător, are unde să joace. Nu în interiorul partidelor, nu în jocul partizan, meschin, ci acolo unde…

Radu Tudor: În politica externă, în politica de apărare. Îi permite mandatul.

Crin Antonescu: Exact. Constituţia îi dă puteri şi îi dă obligaţii. El este un…

Radu Tudor: Dumneavoastră vreţi o delimitare mai clară a mandatelor pentru funcţiile importante.

Crin Antonescu: O precizare mai clară, pentru ca oamenii să ştie pentru ce votează, când votează la preşedinte, când votează la parlamentare, când votează în alte direcţii, şi atunci, preşedintele este reprezentant şi este responsabil principal de politica externă. Nu întâmplător, pentru că politica externă nu se face doar pentru un ciclu de guvernare. Nu întâmplător preşedintele are astfel de atribuţii, pentru că el e presupus ca fiind peste sau dincolo de interesele de partid. El poate construi lucruri pe care şi, după o eventuală schimbare de guvern, să le putem continua. De-asta e normal ca preşedintele să se ocupe de politică externă, dar este inacceptabil ca, în acelaşi timp, el să tragă sfori prin partide, pentru că atunci va subordona şi mize de politică externă acestui lucru. Preşedintele, v-o spun clar, nu poţi să impui asta în lege, dar nu mai are ce căuta, după ce a fost preşedinte, să revină în Senat, în Parlament, în partide. Să luăm exemplul american, măcar în privinţa asta, că nu ne costă bani. Nimeni nu poate să-şi imagineze un fost preşedinte al SUA redevenit congresman sau…

Radu Tudor: … ministru al economiei.

Crin Antonescu: … sau … Jolly Joker al partidelor respective.

Radu Tudor: I se asigură un statut decent, pentru ceea ce a îndeplinit în mandatul lui.

Crin Antonescu: După aceea, preşedintele, evident, este mediator între stat şi societate, şi acest nou contract – despre care vorbeam şi prin primele trei – între stat… Nou înţeles şi nou contract între stat şi cetăţean e o chestiune pe care preşedintele o poate, nu impune, nu aplica, pentru că nu are nici iniţiativă legislativă, dar o poate, în consens cu forţe politice, la putere sau în opoziţie, coordona. El poate duce acest proces şi, în fine…

Radu Tudor: Punctul cinci.

Crin Antonescu: Şi, în fine, punctul cinci, o chestiune de care sunt aproape obsedat. Domnule Tudor, în România deciziile politice şi guvernamentale se iau în două moduri: unu, din păcate mai frecvent, după interesele grupurilor, cartelurilor cu care este aliat structural sau conjunctural partidul care guvernează. Dăm hotărâre de guvern, legat de energie, pe chestiunea nu ştiu care, sau chiar facem o lege, pentru că avem nişte prieteni care trag folos de aici şi tragem şi noi. În cazul benign, dar nici el fericit, politicile se elaborează de către sau pornind de la expertiza, de la, mă rog, studiile pe care comisii de specialitate ale partidelor respective, cu oameni în multe cazuri competenţi le fac. Nu este de ajuns. În România există oameni şi pe lumea asta există oameni care sunt români, care sunt ultra calificaţi.

Radu Tudor: Cum definiţi acest al cincilea punct al proiectului?

Crin Antonescu: Există… Cum să vă spun…

Radu Tudor: Profesionalizare?

Crin Antonescu: În campania electorală, îi spuneam „mobilizarea elitelor”. Îi putem spune „asocierea elitelor”. Este vorba de faptul că guvernarea… Tu poţi avea opţiuni politice de dreapta, de stânga, d’asta eşti politician şi d’asta un economist sau un savant nu poate face treaba ta, dar tu, atunci când iei nişte decizii, trebuie să ai… Dacă nu îi asociezi la guvernare, ceea ce e mai greu, trebuie să ai un parteneriat, trebuie să ai un dialog, trebuie să ştii care e punctul de vedere al unor oameni care ştiu. Oamenii ăştia sunt organizaţi în think tank-uri. Pot fi organizaţi în grupuri de consultanţă. Pot fi pur şi simplu întrebaţi. sunt oameni care ştiu – care ştiu economie, care ştiu sisteme de educaţie, care ştiu ce se întâmplă pe lumea asta mai bine decât noi, în partidele noastre şi în comisiile noastre, sau cel puţin la fel de bine. Nu mai putem rămâne închişi în această zonă şi, atunci ,asocierea sau măcar dialogul, dialogul real, cu aceşti experţi, experţi de diferite vârste, de diferite opţiuni politice, experţi aflaţi în instituţii din România, în privat şi uneori chiar la stat, dar nu-s băgaţi în seamă. Experţi aflaţi în afara ţării, dar care sunt români şi care ar da, oricând, un sfat, o consultanţă, o mână de ajutor. Asta este o chestiune esenţială. Toate aceste lucruri, pe care le-am spus eu, necesită o forţă şi o voinţă politică uriaşă. Înseamnă o bătălie care se duce după căderea regimului Băsescu. Se duce, în fond, cu noi înşine, şi este un proiect de durată. El nu mai este un proiect pentru doi ani de guvernare, pentru patru ani de guvernare. Şansa, ca el să fie realizat, dacă vom avea… Dacă îl vom asuma şi vom avea atâta voinţă ţine de faptul că, în fond, domnule Tudor, USL va putea juca rolul unui guvern de uniune naţională. Ea este, reunind, practic, partidul mai mare şi de stânga, necontestat de stânga, din România, cu partidul autentic, de dreapta, din România, el poate sa joace rolul unui guvern pentru cel puţin patru ani a unui guvern de uniune naţională. Poate stabili obiective de succes, poate încheia un nou pact între clasa politică şi cetăţeni, şi în interiorul clasei politice, care să se poată prelungi după aceea, pentru că, exemplificând şi încheind cu asta, dacă eu, PNL, şi dumneavoastră, PSD, convenim să facem aceste lucruri, astăzi, chiar dacă peste patru ani ne vom despărţi, vom fi competitori politici. Că veţi câştiga dumneavoastră alegerile, că le voi câştiga eu, nu voi schimba acele lucruri esenţiale, pe care, împreună, le-am făcut şi, iată că, în felul acesta, există şansa. Sigur că nu e de ajuns. Sigur că ţine, aşa cum spuneam, foarte mult de lideri şi, când mă refer la lideri, nu luăm în vedere doar trei oameni – eu, Victor Ponta, Daniel Constantin – ci lideri în ceea ce înseamnă nişte partide cu adevărat democratice, dar, cred că, fără un asemenea proiect, şansele de a ne zbate în aceeaşi mocirlă sunt foarte-foarte mari.

Radu Tudor: Aţi ascultat „Proiectul pentru naţiune” a copreşedintelui USL Crin Antonescu. Va trebui ca USL să achieseze la aceste propuneri, zic eu, extrem de interesante, dar dificil de aplicat în România – cu cât e mai dificil, cu atât e mai interesant pentru noi, ca jurnalişti. Vă vom urmări. Am revenit la „Punctul de întâlnire”, cu preşedinte PNL, Crin Antonescu. O sinteză a intenţiilor de vot pe ultimele luni de la CSCI; evoluţie intenţie de vot USL – septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2011 – ianuarie, februarie, până în jumătatea lunii februarie 2012 – 57%, 55%, 56%, 55%, 59%, 58%, 58%. Şi apoi, intenţia de vot pentru PDL, pe aceeaşi perioadă, măsurată de CSCI – septembrie 2011, octombrie, noiembrie, decembrie 2011 – 16%, 17%, 19%, 18%, apoi o cădere dramatică, decembrie – ianuarie, pe perioada demonstraţiilor şi protestelor populare din România, până la 11%, şi o creştere de 4%, de la 11% la 15%, probabil incluzând şi schimbarea de guvern, eliminarea lui Emil Boc, a Elenei Udrea şi a altora din vârful politicii. Domnule Antonescu, scurt, care este angajamentul dumneavoastră pentru alegeri locale şi parlamentare, în calitate de co-preşedinte al USL?

Crin Antonescu: Nu avem niciun fel de dubiu că trebuie să câştigăm. Şi trebuie să câştigăm nu în sensul de a fi pe primul loc, ci de a obţine o cifră peste 50%, care să permită să ne asumăm singuri formarea guvernului, dacă vorbim de parlamentare. Bineînţeles, localele sunt intermediare, foarte importante psihologic şi nu numai, deci trebuie să obţinem şi acolo, ne batem pentru un rezultat peste 50%. Cum am spus într-un interviu recent, ceea ce a născut multe speranţe, ca să glumesc puţin, la adversarii…

Radu Tudor: Că demisionaţi, să plecaţi, că nu mai candidaţi la preşedinţie…

Crin Antonescu: Eu nu am vorbit nimic despre ce nu mai candidez. Am fost întrebat care e pariul meu politic, asumarea; am spus un lucru banal, efectiv banal, că dacă acest obiectiv pe care eu, care, alături de Victor Ponta, de toţi ceilalţi colegi ai noştri, am insistat atât de mult pentru formarea USL, nu este atins, evident că eu mi-aş da demisia într-o asemenea ipoteză…

Radu Tudor: Dacă USL nu câştigă alegerile, vă daţi demisia.

Crin Antonescu: Categoric. Dar asta este o chestiune care ar trebui să fie deja uzuală; în politică, în general, este; în politica românească, eu nu am de gând să continui tradiţia explicaţiilor pentru o înfrângere. Nu am, însă, niciun motiv să mă ocup eu cu scenarii pesimiste. Alţii, cred că mai pe portocaliu, aşa, ar trebui să-şi pună această problemă.

Radu Tudor: Şi foarte scurt vă rog să comentaţi această afirmaţie a lui Cristian Preda: „Ţelul nostru este să-i dăm o mână de ajutor lui Crin Antonescu, să plece de la şefia PNL”. Cei care conduc astăzi ţara au nişte preocupări cam ciudate, domnule Antonescu.

Crin Antonescu: Domnul Tudor, toate eforturile şi toate atacurile împotriva mea pe mine mă flatează, ca să spun aşa, şi în orice caz, îmi dau sentimentul că direcţia în care merg – vorba sondajelor – este una bună, pentru că dacă nu ar avea nicio problemă, ar fi mult mai prietenoşi. Chestiunea e alta însă: domnul Cristian Preda, un europarlamentar, probabil şi cu un IQ şi, oricum, cu o cantitate de informaţii în materie politică mai mare decât alţi colegi de-ai săi, vorbeşte despre dialog şi face politică în Europa. Domnule, treaba lor nu este să-l înlăture pe Antonescu, treaba lor este să dea morfină bolnavilor, treaba lor este să organizeze sistemul de învăţământ, ca să ştie părinţii când şi unde îşi duc copiii la şcoală, treaba lor e să revigoreze economia, ca să avem locuri de muncă, treaba lor e să facă în aşa fel încât în acest stat să existe democraţie. Or, ei se ocupă cu înlăturarea lui Antonescu, când şi dacă s-o putea.

Radu Tudor: Mulţumesc pentru participare şi pentru prezenţa de astăzi, interesantă!

Crin Antonescu: Cu mare plăcere!

Radu Tudor: Vladimir Putin se bucură. Probabil, peste 90 de zile, când vor fi alegeri în România, se vor bucura şi unii dintre români.

(Prin Monitoring Media: Antena 3, Punctul de întâlnire, Ora: 20:00)