Fiind cam stătut şi nevorbit în ultima vreme, Traian Băsescu s-a dezlănţuit într-un recital de politologie neaoşă în faţa unui auditoriu românesc de la Chicago, selecţionat cu grijă şi pregătit cu atenţie.
Printre mirosuri de sarmale şi bucăţi prăjite de cârnăciori olteneşti tăiaţi în patru la capete, Traian Băsescu şi-a expus concepţia sa revoluţionară despre lume şi viaţă. Esenţa acesteia o reprezintă lupta permanentă cu fantoma comunismului.
Găselniţa pe care o tot foloseşte de la o vreme, ca o pildă universală, este că statul român „nu poate funcţiona cu legi capitaliste aşezate peste instituţii comuniste“. Expresia reprezintă quintesenţa înţelepciunii sale politice. „Asta am înţeles eu şi este cel mai bun lucru pe care îl las gratis preşedintelui care va veni după mine“, a spus Băsescu la Chicago, pe un ton senioral. Din păcate, el va lăsa moştenire cu totul alte lucruri, mult mai grave, pe care viitorul preşedinte va trebui să le înlăture din practica politică a ţării.
Dacă actualul preşedinte crede că succesorul său va fi bântuit tot de fantoma comunismului, apoi chiar că n-a înţeles nimic din cele două mandate. Nemaiavând ce spune oamenilor, Băsescu rămâne încremenit în obsesiile sale anti-comuniste. Şi nu pentru că ar crede în aşa ceva – ar râde ciob de oală spartă – ci pentru că anticomunismul său dă satisfacţie la un anumit lumpen de lux, ieşit de prin tomberoanele tranziţiei şi pentru care anticomunismul nu este decât o îndeletnicire profitabilă, aducătoare de sinecuri plătite gras, gustări fine prin saloane simandicoase şi călătorii la business class. Lipsit de orice susţinere în societatea românească, Băsescu rămâne în braţe cu patapievicii, tismănenii şi mărieşii care-i îngână pe la urechi balade ameţite despre cum se poate intra în istorie luptând cu fantoma comunistă.
Dizertând mereu despre „instituţiile comuniste“ Băsescu vorbeşte doar despre prefecturi şi judeţe. Impostura este totală. Aceste denumiri n-au fost create de comunişti, ci sunt proprii administraţiei româneşti din perioada interbelică. Ele au fost reinventate în perioada lui Ceauşescu, ca o delimitare simbolică de fostele raioane şi regiuni de inspiraţie sovietică. După declaraţiile pe care le face, Băsescu ar dori, de fapt, reînfiinţarea acestora din urmă. Aşa cum şi din parlament vrea să facă o nouă Mare Adunare Naţională.
Fixaţia pe care Băsescu o are pentru desfiinţarea judeţelor şi consiliilor judeţene se bazează pe o argumentaţie ridicolă, pe care o repetă într-una: că drumul judeţean dorit de unii nu se pupă cu direcţia drumului judeţean dorit de vecini!
Poate o fi existând câte-un drum realizat de vreun judeţ care să nu fi fost continuat în judeţul vecin din lipsă de fonduri – Băsescu n-a putut să dea niciodată un exemplu concret – dar astfel de situaţii izolate nu justifică răsturnarea unei întregi administraţii naţionale.
Este mult de lucru, fără îndoială, până când instituţiile publice vor răspunde aşteptărilor cetăţenilor, dar soluţia nu este schimbarea firmelor de la intrare. Sau a paturilor. Băsescu a desfiinţat şcoli, îndepărtându-le de copii, a desfiinţat spitale, îndepărtându-le de bolnavi. Acum vrea să desfiinţeze judeţele, ca să pună şi mai abitir oamenii pe drumuri, până la „regiune“.
În rest, ce instituţii comuniste o fi văzând Băsescu? Toată arhitectura instituţională a României a fost realizată cu viză şi ştampilă din străinătate, în cadrul a tot felul de procese de preaderare. Altfel nu eram primiţi nici în NATO, nici în UE. Armata şi serviciile secrete au fost croite după voinţa NATO şi a serviciilor partenere. Agenţiile şi autorităţile guvernamentale au fost aprobate de tot felul de raportori, mai întâi de la Consiliul Europei şi, apoi, de la Comisia Europeană. Administraţia locală a fost înfiinţată după modele importate de la UE.
Cum de s-or fi strecurat atâtea „instituţii comuniste“ prin această plasă deasă, de trebuie dl.Băsescu să se lupte, săracul, tot timpul cu ele?
Radu Zlati 
Comentarii recente