I. Lecca (VoxPublica): De ce trebuie sa fie toata lumea fericita pentru “uninominalul pur si dur”

Cea mai mare critica adusa sistemului electoral ce tocmai a trecut si de Camera Deputatilor e ca batjocoreste ideea de reprezentativitate. E o spaima colectiva a societatii civile ca – vai! – ramane poporul nereprezentat in Parlament. Bizara concluzie, daca ne uitam putin si la realitate si nu ne multumim sa meditam in cerc inchis, ca si cum am purta dezbateri filosofice la un seminar de doctrine politice.

Da, evident ca exista si riscul de a fi si mai putin reprezentati. Insa marea problema e ca nici pana acum, cu niciunul dintre cele doua sisteme de vot incercate pana astazi (pe liste si mixt), romanii nu au fost si nici nu s-au simtit vreo clipa mai bine reprezentati. Ba dimpotriva! Si pana la urma, a presupune cum va decurge viitorul nu poate fi decat, in cel mai bun caz, o dovada de credinta, nicidecum un argument rational. Poate ca (n-avem de unde sti) speriati de posibilitatea de a vota doar manelistii si exilatii, o buna parte din cei 60-65% dintre romanii si mai scarbiti de politicieni, care la ultimele alegeri nu s-au prezentat la vot, vor lua cu asalt in toamna sectiile si vor vota stiind pe ce si pentru ce pun stampila.

Se poate spune ca asta nu rezolva cu nimic problema reprezentarii, si asa este. Si totusi. Daca ne reportam doar la voturile pierdute, putem transa foarte usor dilema existentiala cu – asta-i viata! – castigatorul ia intotdeauna totul, pierzatorul ramane (in cel mai bun caz) sa lupte in continuare.

Ce ma surprinde in cazul sistemului electoral majoritar e ca nu prea exista si opinii care sa sublinieze si partile lui bune. E o moda sa spui ca sistemul va conduce la dictatura USL si va nenoroci natiunea ramasa suspendata si aruncata la marginea cetatii. Problema e ca la noi societatea a ales sa se puna singura intre paranteze, dezgustata oarecum de ea insasi si de rezultatele alegerilor pe care le-a facut pana acum. Problema nereprezentativitatii ei se transforma astfel mai degraba in recunoasterea propriilor limite si pacate.

“De fapt, marea problema a acestui sistem, care devine un pericol pentru democraţia românească, este că asigură doar reprezentarea cetăţenilor care au votat cu învingătorul şi nu a celorlalţi. Împarte societatea românească în două: cei care au votat cu învingătorul şi care sunt reprezentaţi şi cei care nu au votat cu învingătorul şi, deci, nu sunt reprezentaţi”, spune Cristian Pirvulescu, unul dintre cei mai vehementi critici ai sistemului de vot majoritar dintr-un singur tur introdus de Ponta si Antonescu.

Sa luam chiar exemplul pe care domnul Pirvulescu il da in interviul din Criticatac. In sistemul uninominal pur cineva poate fi ales cu 20% dintre voturile exprimate, in timp ce restul de 80% vor fi votat “impotriva lui”, continua Cristian Pirvulescu. Ori in punctul asta se petrece mica glisare de sens, intentionat sau nu provocata de analist, care apoi se propaga de-a lungul intregului sau rationament. De ce e musai sa consideram ca restul de 80% va fi votat neaparat impotriva lui X, in loc sa banuim/imaginam ca a votat cu altcineva, in alb sau chiar deloc? Deci nu in mod necesar “impotriva” cat mai degraba “nu pentru castigator”. Ceea ce nu e deloc totuna.

Diferenta e importanta in masura in care chiar dorim sa analizam sistemul pana la consecintele sale ultime. Se stie ca in eventualitatea existentei celui de-al doilea tur al alegerilor, niciodata restul de 80% nu si-ar da votul in totalitate urmatorului clasat. Poate ca s-ar imparti la jumatate sau nici nu mai conteaza cum, din moment ce turul doi nu mai exista, iar alegatorii vor fi stiind asta dinainte de a pune stampila si judecand in consecinta.

Nu cred ca mai e necesar sa aducem si argumentul alegerilor pentru primari sau presedinte, unde la fel de nereprezentati raman tot atat de multi cetateni. Si nimeni nu a mai facut niciodata o tragedie ca edilii, presedintii de consilii judetene sau presedintele tarii (aici s-a facut, totusi, ceva galagie!) sunt alesi de doar 20% din totalul persoanelor cu drept de vot. Repet, cand in Romania prezenta la vot oscileaza intre 30 si 40% mi se pare absurd si ipocrit sa exersezi spaime intelectuale in fata nereprezentativitatii alesilor si/sau cetatenilor. Sa iasa din casa 90%, sa demonstreze ca le pasa si atunci sistemul, indiferent care ar fi, le va reprezenta mult mai fidel interesele si nevoile.

Pe de alta parte, inteleg foarte bine motivul care poate trezi greata cand vezi ca USL a votat cu doua maini un sistem despre care pana mai ieri, cand era propus de fosta putere pe val – PDL, spunea ca reprezinta instaurarea dictaturii lui Basescu. E adevarat, o astfel de contorsiune a facultatii de judecata provoaca sila. Si totusi! Din nou! Ce altceva este politica daca nu incercarea permanenta de maximizare a sanselor si a puterii de catre cei care o detin sau vor sa o cucereasca? Metoda se practica la fel peste tot, de cand e lumea, doar ca prin alte parti mijloacele sunt ceva mai evoluate, institutiile functioneaza ceva mai bine si actiunile lor nu ricoaseaza atat de urat in cetateni.

Nu e o scuza si cu atat mai putin un argument pro. Dar constatarea acestui fapt conduce catre probleme si mai grave, ascunse in spatele eternelor interese de moment ale celor care fac legea (in toate sensurile posibile). Instabilitatea legislativa si fragilitatea institutiilor statului care se lasa in permanenta modelate si rastalmacite odata cu fiecare schimbare politica – ar fi una. Haosul legislativ – eternele modificari, completari si reformari din marilor domenii ale societatii nu sunt decat rezultatul ingustimii viziunii celor care le pun in practica. Sau le adopta, dar le suspenda dupa – ar fi o alta.

In sfarsit, a spune ca sistemul de vot majoritar nu este bun pentru ca in loc sa reduca numarul de parlamentari il creste, nerespectand astfel rezultatul referendumului din 2009, e un sofism cu aere de ipocrizie. Pai cat de reprezentati ne simtim de rezultatul acelui referendum aruncat de Traian Basescu pe piata ca si cum ar fi intrebat poporul daca vrea sa nu mai plateasca impozite si taxe? Daca ne simtim reprezentati, atunci nu mai putem spune nimic impotriva “uninominalului pur si dur”. E la fel de corect ca si rezultatul acelui vot suplimentar de pe langa primul tur al prezidentialelor.

O ultima intrebare interesanta ar fi ce e de preferat sa avem: majoritati puternice, asa cum e de presupus ca va furniza sistemul majoritar proaspat adoptat, sau majoritati fragile si contextuale, cum au dat ultimele sistemele de vot? Intr-o tara cu o democratie fragila oricine ar fi tentat sa spuna ca un echilibru intre partide e de preferat oricand unei majoritati absolute. Insa eterna ciondaneala, permutarile si reevaluarile tot mai dese intre tabere au produs ceea ce avem azi in fata ochilor – o Putere fara putere si o Opozitie care nu mai este in opozitie.

Un haos din care nu se mai stie cine detine puterea, cine e in opozitie si care e adevarata schimbare. Pe langa dezordinea ideologica – stanga-dreapta de la putere care se reflecta perfect in dreapta-stanga din opozitie – avem si haosul reformelor care se bat cap in cap cu socialul si functiile de baza ale statului. Ce poate aduce o majoritate absoluta? Nimic bun in principiu, in Romania, dar avand in vedere ca vorbim de USL, cea mai ciudata dintre struto-camilele din politica romaneasca, putem sa ne imaginam ca raul va fi inca tinut sub control de diversitatea intereselor din cadrul grupului.

Totusi, sistemul majoritar am putea spera ca va aduce o raspundere mai mare a votului. CUI il dam si mai ales daca alegem sa NU il exersam. Fie si doar pentru ca ar pastra in afara Parlamentului un alde PP-DD, Gigi Becali sau Vadim si tot ar fi un castig. Sa ne imaginam, daca tot am ajuns la aspectele pozitive, ca responsabilizarea electoratului ar putea sa conduca automat si la maturizarea clasei politice, tot prin responsabilizarea ei. Mai rar si-ar permite poate partidele sa trimita in lupta candidati fara sanse sau care nu au confirmat cumva, undeva.

Si nu in ultimul rand, cunoscand riscurile, poate ca si politicienii vor avea interesul sa introduca mai multa stabilitate in activitatea lor. Si mai ales sa lase ceva in urma lor.