Fără milă!

Crin Antonescu, 7 iunie 2012: Respectați legea, respectați democrația, dar luptați până la capăt, fără ipocrizie, fără milă. Afară cu Partidul Democrat Liberal! Afară cu cei care și-au permis să își bată joc de milioane de români, niciodată asta nu trebuie să se mai întâmple și ca să nu se mai întâmple niciodată, luptați-vă până la capăt, obțineți victoria până la capăt.

Într-o dezbatere electorală televizată invitam membrii PDL, dacă au bun simț, să iasă în afara hotarelor României pentru a se întoarce apoi cu fața la Poporul Român, și asumând toate erorile din perioada guvernării Băsescu-Boc, să ceară să fie reprimiți în țară. Opinând eu că românii, în marea lor generozitate, ar putea să își dea acceptul pentru această întoarcere, ba chiar să îi crediteze cu votul lor.

În fapt nu făceam decât să parafrazez cuvintele unui personaj al romanului ”Galeria cu viță sălbatică” scris de Constantin Țoiu. Adevărat, romanul povestea despre avatarurile unui inocent rătăcit într-o lume a comunismului uneori gregar, uneori ”de bine”. Tot atât de adevărat că, deseori, practicile pedeliste mi s-au părut demne de cea mai bună tradiție comunistă (vezi epurarea perfect în afara legii a tuturor funcționarilor publici cu rang înalt, presupus de filiație penelistă, în doar 48 de ore, în 2008).

Nu mă așteptam ca masa mare a pedeleilor să fie cunoscătoare de finețuri literare. M-a mirat totuși reacția unui lider local PDL, față de care aveam un anumit respect de pe vremea când amândoi eram membrii PNL, care m-a căutat telefonic pentru a-mi reproșa că eu dau PDL-ul afară din țară. Inutil să adaug că eu nu am ”dat pedeliștii afară din țară” – România nu este moșia mea, deși câteodată îmi place să o numesc, odată cu Nichita, acasa mea.

Ceaa ce vroiam să spun la respectiva emisiune și o spun acum, mai clar și mai apăsat, sunt următoarele:

PDL nu are nici o șansă, pe termen scurt sau mediu, la reîntoarcerea pe primul plan a politicii românești decât dacă: fie se reformează decisiv pe plan organizatoric, scăpând de mai toate figurile care au compromis partidul în ultimii 3-4 ani, fie își asumă, in corpore, toate greșelile guvernărilor Boc-MRU (în fapt – al guvernării Băsescu de după 2009).

PDL a ajuns, ca entitate colectivă, să fie urât de majoritatea românilor, și orice personalitate politică ce intră într-o relație de apartenență oarecare cu acest partid, se contaminează precum de o boală exotică mortală. Una dintre șansele lui MRU, câtă vreme a fost premier, a fost că nu era încă deplin identificat cu PDL. Dar se înșeală aceia care îl văd ca o soluție salvatoare pentru acest partid – în clipa în care MRU va putea fi identificat cu PDL, steaua lui politică deja a apus. Ți nu va exista pentru PDL salvare, atâta vreme câtă nu va exista și ispășire.

Căci PDL, la o judecată a istoriei, este vinovat de crimă în fața poporului român. Nu a fost zi lăsată de la Dumnezeu, după demararea acțiunii de modernizare a statului român, în care în România să nu se moară, la modul simplu și deplin omenesc, cu zile – din cauza acțiunilor sau non-acțiunilor guvernării portocalii. Alegerile locale nu reprezintă decât primul pas al PDL pe drumul ispășirii. Cu siguranță nu va rămâne ultimul – alegerile generale nu sunt nici ele departe.

Dar până când acel ceas al ispășirii nu va suna, atâta vreme cât PDL nu va plăti pe deplin și fără rest toate relele pe care le-a făcut țării, eu unul nu sunt dispus să am milă față de acest partid.  Și nici față de membrii săi care au participat în mod direct la acțiunile partidului sau doar au cauționat, prin tăcerea lor vinovată, la acțiunile criminale ale PDL.

Nu există pedeliști buni sau pedeliști răi, există numai pedeliști – în măsura în care poate exista o culpă colectivă. Așa încât eu spun acum, cu două zile înaintea alegerilor locale, alegeri care sper să fie pentru PDL un val care să îl șteargă de pe harta politicii în multe județe și localități ale țării: Nici o milă!