(Cristian Isop – Ceva despre noi): Radu Zlati – Lectia de civism

Cine sunteţi, cine credeţi că puteţi să fiţi ? (inclusiv nişte date biografice sumare)

În fiecare dintre noi (nu eu am spus-o primul) dorm mai mulţi ”eu”: cel care suntem cu adevărat, cel care credem noi că suntem, cel care cred alţii că suntem, cel care credem noi că alţii cred că suntem… şi aşa mai departe. Astfel încât, dragă Cristi, îmi este extrem de greu să răspund la întrebarea ta, aşa cum este ea formulată. Desigur, sunt, ca persoană, mai multe lucruri odată: sunt şi mă simt român fără ca prin venele mele să curgă foarte mult sânge pur românesc (mama fiind săsoaică, iar tatăl el însuşi dintr-o familie multi-etnică); sunt şi întotdeauna mi-am dorit să fiu profesor de ştiinţe sociale, dar acum nu profesez o meserie care multă vreme a fost ”axis mundi” al existenţei mele. Sunt un soţ şi un părinte obligat deocamdată să fie departe de familie. Sunt un intelectual, adică fac din îndoială o categorie constitutivă existenţei mele, care încearcă să îşi spună din ce în ce mai des ”crede şi nu cerceta.” Şi alte asemenea caracteristici care mă definesc toate împreună, dar nici una descriindu-mă, singură, integral. Dar ca să dau un răspuns cât de cât consistent: sunt un ardelean (născut la Mediaş, judeţul Sibiu) născut în 1960, în zodia Gemenilor. Educat la Mediaş, Sibiu şi Bucureşti (unde am terminat Facultatea de Istorie-Filozofie). Ultimii mai bine de 30 de ani i-am dedicat învăţământului preuniversitar din ceea ce numim generic Maramureşul istoric.
Cine cred că pot să fiu? O să îţi ofer un citat dintr-un film drag mie, Domnului profesor, cu dragoste: ”un om bun pentru această societate şi destul de bun pentru oricare alta.”

De ce PNL, de ce dreapta?

Pentru un bun cunoscător al istoriei României din perioada ei de maximă afirmare europeană (adică perioada ante comunistă) şi care doreşte să intre în politică, Partidul Naţional Liberal este o opţiune aproape obligatorie. În mod particular, încă student fiind făcusem o pasiune din figurile emblematice ale familiei Brătianu: I.C. Brătianu şi I.I.C. Brătianu; iar ”Marea Neagră” a lui Ghe. I. Brătianu m-a influenţat profund în felul în care am conceput mai apoi istoria noastră naţională.
În ceea ce priveşte PNL şi ”dreapta”, aici aş face o remarcă: PNL a început prin a fi un partid de stânga, ”roşu”, şi a sfârşit prin a fi un partid de centru-dreapta, dar de dreapta propriu-zisă nu a fost niciodată. Şi deşi în acest moment exact al istoriei sunt convins că PNL are nevoie de o mai accentuată poziţionare înspre dreapta spectrului politic, nu i-aş dori partidului să fie un partid de dreapta în sensul strict al cuvântului. În ce mă priveşte, aş putea zice că sunt un liberal cu nostalgii conservatoare şi cu o acută conştiinţă a imperativelor sociale ale momentului.

Cum credeţi că puteţi fi de folos ţării din Parlamentul României?

Mi-aş dori să impun în Parlament o nouă direcţie, o nouă paradigmă. Aş dori ca personal să pot fi identificat ca fiind un parlamentar ardelean, mai presus decât un parlamentar maramureşean, clujean sau sibian. Cu alte cuvinte voi încerca, în măsura în care acest fapt va fi posibil, să fiu factorul coagulant al apariţiei unui grup de parlamentari (aparţinând PNL dar nu numai, români dar nu numai) care să se constituie într-un puternic grup de susţinere al proiectelor regionale, ardelene. Finalizarea Autostrăzii Transilvania ar fi un bun exemplu în acest sens. Intrarea UBB în topul 300 Shanghai ar fi un al doilea exemplu. Desigur, nu voi uita pe cei care mă vor trimite în Parlament prin voturile lor, şi mă voi zbate pentru a acoperi măcar o parte din nevoile şi aşteptările lor. Dar este momentul să gândim outside the box, şi să ne asumăm, noi ardelenii, o parte din ceea ce aş numi ”Proiectul România”. Iar dacă acesta nu există, să stimulăm apariţia acestuia.

Monarhie sau republică? Ca istoric ne puteţi face o scurtă paralelă între cele două sisteme?

Sunt român, sunt liberal, deci sunt monarhist. Cele trei elemente merg, după mine, minunat împreună. Nu voi face un excurs istoric, rămâne doar să precizez că o monarhie constituţională oferă dezvoltării instituţionale a statului român toate garanţiile stabilităţii şi echilibrului. Stabilitate şi echilibru care, istoria ultimilor 8 ani a arătat-o din plin, sistemul republicii semi-prezidenţiale adoptat de români nu le-a asigurat nici pe departe.

Aţi fost acuzat de mercenarism ( dacă-mi este îngăduită licenţa). Care este adevărul despre candidatura dumneavoastră?

În cadrul proiectului meu de dezvoltare personală, exista şi intenţia implicării mele în politică. În politica înaltă, vreau să spun, pentru că politică în cadrul PNL fac din 1990. Aveam sau puteam avea asigurată o candidatură în colegiul electoral Sighetu Marmaţiei, dar din motive personale am preferat să încerc o candidatură în judeţul Cluj. Nu sunt pe statul de plată al nici unei persoane sau grup de interese, deci în nici un caz nu mi se potriveşte termenul mercenar. Îl accept doar ca licenţă poetică şi în numele libertăţii de exprimare specific presei.

Unde vedeţi România peste, să zicem, 10 ani?

România peste 10 ani? Aş lua premiul Nobel dacă aş putea să văd cu exactitate locul ţării mele peste 10 ani… Dar mi-ar plăcea să o văd ca un membru al UE, o Uniune Europeană modificată în bine faţă de ceea ce ea este azi… Şi, dacă se poate, o Românie cu români prosperi din care tinerii să nu mai plece peste hotare decât pentru a-şi petrece concediile.

Unde vă vedeţi dumneavoastră peste 10 ani?

Dacă voi mai trăi, peste 10 ani (dacă nu peste 10, atunci peste 12!) sunt aproape sigur că îmi voi cultiva trandafirii în faţa unei case din lemn cu acoperiş din stuf, undeva în împrejurimile Clujului. Departe de politica activă.

Cum s-a văzut România din perspectiva consilierului prezidenţial Radu Zlati?

Precum o piesă de teatru antică, în care personajele se confruntă pe un fond plin de zgomot şi furie… asta până când se intervine cu aceeaşi, veche, soluţie deus ex machina. Concluzia? Am devenit euro-sceptic…

Ce l-ar întreba profesorul Radu Zlati pe politicianul Radu Zlati?

Dacă chiar este convins politicianul Zlati cum că popoarele sau comunităţile învaţă ceva din propriile greşeli, din experienţa socială a lor însele sau a altora…

Ce m-aţi intreba pe mine?

Nu îmi place să schimb rolurile… ajungă zilei supărarea ei.