Nu sunt evenimente istorice importante de comemorat azi. Poate că este mai bine… Să lăsăm altor zile răutatea lor. În schimb, câteva zile de naștere mi-au atras atenția.
La noi, aniversăm (dacă nu vom fi uitat deja…) nașterea în 1880 a scriitorului Mihail Sadoveanu. Pe acesta îl sărbătorește inima mea, a celui care a dat aproape doi ani din viață pentru a citi toate scrierile artistului moldav. Adevărat, era în anii târzii ai gimanziului, iar poarta mea de intrare în lumea lui Sadoveanu nu a fost Baltagul (eh… bun și acela) ci mirifica Creangă de aur. În 1880 s-a născut omul, artistul, mare cât Ceahlăul. Mult mai târziu s-a născut, înlăuntrul aceluia, omul politic, slab și laș, supus tuturor vânturilor. Dar despre acela nu vreau să îmi aduc aminte, azi.
Prin cele străinătățuri, câțiva mari artiști născuți tot într-un 9 Noiembrie: Vivien Leigh (1913) – da, dar mie nu îmi place Pe aripile Vântului; rîmân deci să închin în cinstea unor Joe Dasin, Art Garfunkel și Bryan Adams, adică un trio de voci, suflete și talente care i-ar putea concura pe cei trei mușchetari.
Încep cu Joe Dasin, trubadurul, vocea de aur, care i-a încântat pe părinții mutora dintre prietenii mei mai tineri… dar și pe noi, cei cu tâmplele deja albe. Desigur, cu cel mai cunoscut cântec al său, care spune marele adevăr al tuturor îndrăgostiților: ”Et si tu n’existais pas, Je t’inventerai l’amour…”
Continui cu Bryan Adams, rockerul puternic și liniștit în cariera lui de solitar… și poate nu întâmplător, cunoscut mai ales prin cântecele sale de dragoste.
Și sfârșesc cu Art Garfunkel care nu a fost doar jumătatea unui celebru duo, ci un artist complet, capabil să stea de unul singur în istoria muzicii secolului XX. Clipul este bazat pe imagini predominant tomnatice, precum această zi de toamnă pe care am încercat să o luminez cu muzica dăruită din toată inima…
Radu Zlati 
Comentarii recente