„Romania nu are o problema legata de bani.” O asemenea afirmatie ar putea starni multe reactii de respingere. „Numai cine arunca cu banii in stanga si in dreapta!”
„Poate doar hotii si imbuibatii sa gandeasca asa! ” Da, reactii firesti. Insa, la fel de firesc este sa ne intrebam si care sunt cauzele lipsei de bani. Mai firesc este sa ne intrebam ce se poate face pentru ca lucrurile sa fie altfel?
De ce oamenii in unele tari traiesc mai bine decat in altele? Altfel spus, de ce standardul de viata difera intre tari? Economistii raspund relativ simplu: standardul de viata depinde de productivitate (de cantitatea de bunuri si servicii produse de un lucrator intr-o perioada de timp).
Mai departe, productivitatea depinde de investitii. Investitiile depind de acumularile de capital, iar acestea, la randul lor, depind de economisire. Cum economisirea la nivelul unei tari este ceea ce ramane dupa ce gospodariile isi acopera consumul plus diferenta dintre veniturile si cheltuielile sectorului public este usor de inteles de ce standardul de viata in Romania este nemultumitor in raport cu aspiratiile multora dintre noi.
Dar, ce se poate face ca de acum incolo sa ne fie mai bine si nu mai rau? Care sunt fundamentele cresterii economice pe termen lung pe care putem construi cu speranta ca intr-o zi va fi mai bine? Ca si alte tari care au prosperat si unde oamenii traiesc mai bine, Romania are aceste fundamente.
Atat doar ca noi le-am ignorat poate prea mult timp. in fond, ele sunt vizibile: deschiderea economiei (sau comertul), pozitia geografica si institutiile.
In ultimii ani si probabil si in anii care urmeaza, cresterea economica in Romania a fost explicata, si probabil va fi, in principal de exporturi. Chiar daca nu putem exclude faptul ca exporturile romanesti sunt expuse unui risc determinat de concentrarea intr-un singur spatiu economic (cel al Uniunii Europene), nimic nu impiedica intreprinzatorii romani sa exploreze posibilitatea gasirii si a altor piete in Estul sau in Sud-Estul Europei? Cu siguranta, in timp, in masura in care rentele (acum mari) asigurate de relatii privilegiate de afaceri cu statul vor scadea, stimulentele de a cauta profituri pe alte piete vor fi mai puternice.
Continuarea restructurarii, a privatizarii si reducerea costurilor pentru afaceri in mod nediscriminatoriu pentru intreprinzatorii autohtoni si cei straini vor impulsiona comertul. Este evident acum ca privatizarea fabricilor de autoturisme de la Pitesti si Craiova a generat amplificarea semnificativa a relatiilor comerciale in cadrul industriei auto (inclusiv componente si piese) si asigurarea posibilitatii pentru zeci de mii de lucratori de a avea locuri de munca si salarii. in aceasta industrie sunt prezenti si foarte multi intreprinzatori romani, nu doar mari companii multinationale.
Pozitia geografica nu ne dezavantajeaza. Chiar daca suntem la „granita de Est” a Uniunii Europene, guvernele pot decide o compozitie a cheltuielilor publice astfel incat sa genereze un minim de infrastructura critica.
Infrastructura finantata din bani publici nu inseamna neaparat doar coridorul IV sau coridorul IX european rutier sau feroviar, ci si sistemul juridic, sau sistemul de educatie sau sistemul de sanatate.
Nu se poate spune ca in orice conditii cheltuielile publice in sine sprijina cresterea economica pe termen lung (de exemplu, cheltuielile de tipul sapa santul-astupa santul). Dar, exista suficiente evidente care confirma faptul ca ceea ce conteaza este, in primul rand, compozitia cheltuielilor publice (stocul urias de cunostinte in acest sens acumulat de Banca Mondiala poate fi utilizat). Unele cheltuieli publice in infrastructura potenteaza activitati economice private si de aici apar castiguri de productivitate. Romania poate transforma dezavantajul infrastructurii precare in oportunitati de afaceri pentru investitorii romani si straini.
In ceea ce priveste al treilea fundament al cresterii economice pe termen lung – institutiile – Romania poate sa internalizeze una dintre „lectiile” ultimilor 60 de ani si anume, ca tarile care depasesc mai repede si cu costuri mai mici perioadele de recesiune au institutii flexibile (preturi, contracte in special pe piata muncii, etc.).
Pentru Romania este esential sa continue sa intareasca pc, care nu se refera doar la proprietatile nationalizate si sa continue modernizarea sistemului administratiei publice. Rezolvarea acestui din urma aspect poate, pe de o parte, sa reduca incertitudinea in mediul de afaceri si sa reduca semnificativ costurile desfasurarii afacerilor iar, pe de alta parte, poate sa permita cetatenilor sa beneficieze de servicii publice de calitate.
Valorificarea acestor fundamente ale cresterii economice pe termen lung presupune o schimbare semnificativa in exercitarea administrarii tarii de catre guvern. Aproape totul depinde de decizii politice – a accepta cresterea gradului de deschidere a tarii sau a tergiversa, or de compozitia cheltuielilor publice.
Optiunea finantarii cheltuielilor publice prin indatorare este sever limitata de insasi dimensiunea deficitului bugetar. De ce? Cu cat deficitul ar fi mai mare, cu atat ratele dobanzii pentru imprumuturi ar fi mai mari. In aceasta situatie, pentru ca investitiile publice sa se justifice, ele ar trebui sa produca randamente mai mari decat rata dobanzii imprumutului. Solutia este totusi la indemana. Ea presupune concentrarea atentiei spre valorificarea celor trei fundamente pe care deja le avem.
In plus, o asemenea optiune ar muta multe din energiile risipite atat de mult timp spre identificarea raului in simptome de genul „nu avem bani” spre solutionarea cauzelor care ne fac sa nu avem bani.
Radu Zlati 
Comentarii recente