Un om cu un CV puternic în domeniul învățământului și al educației, deputatul Radu Zlati a acceptat invitația StudentVoice.ro și ne-a vorbit despre ce pregătește Parlamentul privind Legea Educație. Deputatul PNL din Cluj este recunoscut pentru ascensiunea sa recenta în spațiul public, venind cu forță în Capitală pentru a-și pune amprenta pe viitorul învățământului românesc. Din CV-ul acestuia subliniem câteva dintre cele mai importante puncte din domeniile de Comunicare și Învățământ: Zlati a fost profesor de istorie-științe sociale la Liceul „Regele Ferdinand” din Sighetu Marmației, între 1997-1999 a colaborat la redactarea Programelor Naţionale de Istorie pentru clasele IV-XII, în 2012 a fost consilier prezidenţial la Departamentul pentru Relaţia cu Autorităţile Publice şi Societatea Civilă al președintelui interimar al României, Crin Antonescu, iar, tot în 2012, după plecarea de la Cotroceni a fost consilier la Ministerul Educației.
- Reporter: Care sunt principalele modificări pe care le vom vedea la Legea Educatiei si ce schimbari ati dori dvs. sa faceti la aceasta lege fundamentala?
Radu Zlati: În primul rând, să menționez faptul că eu nu doresc să avem modificări la Legea Educației, ci o nouă Lege, care să propună cu adevărat societății românești o viziune pentru următorii 10-15 ani, dar una care să poată fi aplicată în România și de către români. Deocamdată, ceea ce doresc eu pare irealizabil, așa încât mă mulțumesc cu mult mai puțin. În cadrul Comisiei parlamentare am început deja amendarea Legii Educației – atât la inițiativa MEC cât și la aceea a diferiților colegi parlamentari.
Ce modificări mi-aș dori? Unele au fost deja realizate prin amendamente, ca de exemplu revenirea clasei a IX-a la ciclul liceal, odată cu revenirea învățământului obligatoriu la nivelul claselor 0-X. Dar mi-aș dori câteva modificări… de exemplu pentru învățământul preuniversitar dispariția clasei 0, introducerea Bacului diferențiat, controlul unităților de învățământ de către comunitățile locale, reducerea la minimum a atribuțiilor inspectoratelor școlare județene, creșterea ponderii orelor din CDS la minim 50% din totalul orelor alocate săptămânal, bugete alocate (inclusive partea salarială) diferențiat în funcție de calitatea învățământului din unitățile de învățământ, generalizarea instituției claselor speciale, adresate elevilor performanți… La nivelul universitar mi-aș dori ca prin lege să fie favorizate financiar acele instituții universitare care aduc o plus-valoare în plan științific, inclusiv în acela al științelor aplicative. Și tot prin măsuri legale să îndrumăm în mai mare măsură cadrele universitare înspre cercetare. Desigur, este profitabil în plan financiar personal ca un profesor universitar să țină în spate 2-3 catedre și să îndrume 10-15 lucrări de doctorat; dar nu este profitabil pe planul care ar trebui să ne intereseze pe noi legislatorii, și anume progresul calității actului de învățământ și cercetare. De asemenea mi-ar plăcea să alocăm fonduri mai mari per student, prin lege, facultăților care privilegiază examenul propriu-zis pentru admitere, iar nu pe cel de dosare; este convingerea mea că examenul de admitere în învățământul superior pe bază de dosar a viciat profund mecanismele învățământului preuniversitar, în special pe cele ale bacalaureatului.
- Reporter: În afară avem o concurență acerbă între institutiile de învățământ private și cele de stat. Pe când credeti că vom vedea și în România așa ceva?
Radu Zlati: Respectiva concurență va apare în momentul în care la angajare va conta mai mult calitatea diplomei obținute, iar nu diploma în sine – realizarea clasificării universităților și facultăților este un prim pas înspre aceasta. De asemeni, o reală concurență va apare în momentul în care sume consistente de bani vor veni din afara sistemului de învățământ, înspre echipele și laboratoarele de cercetare. În clipa în care calitatea învățământului, a cadrelor didactice și a studenților, va începe să fie remuneratorie, iar managerii universitari vor simți prin creșterea fondurilor avute la dispoziție că este rentabil să mărești calitatea învățământului universitar.
- Reporter: Cum putem delimita autonomia universitară astfel încât studenții si profesorii să nu fie afectați de măsuri abuzive din partea conducerii?
Radu Zlati: Dacă vă referiți la minister când vă referiți la ”conducere”, Legea Funeriu limita oarecum autonomia universitară – sper că o vom restabili și chiar extinde. Dacă prin conducere vă referiți la decanate și rectorate, atunci răspunsul este mai dificil de dat, tocmai datorită instituției autonomiei universitare. Dar comunitatea cadrelor didactice, sau aceea a studenților, pot găsi instrumente și metode de apărare și de protest împotriva unor abuzuri. La urma urmei, este de presupus că aceste două comunități sunt cele mai ”luminate” dintre categoriile sociale, așa încât trebuie numai conștientizarea puterii loc ca și comunitate, coerență, activism, organizare și curaj.
- Reporter: Articolul 289 (alin.1) din Legea educației prevedea pensionarea personalului didactic şi de cercetare la împlinirea vârstei de 65 de ani. Ulterior, printr-un Ordin Ministerial s-a adăugat excepția prin care aceștia pot rămâne în învățământ, datorita faptului că locurile de munca la stat sunt blocate. Credeți că este necesar ca profesorii să rămână titulari chiar și peste 65 de ani sau ar trebui să existe o ciclicitate prin care și profesorii tineri să vină în prim-plan?
Radu Zlati: Personal nu văd nimic anormal ca unui cadru didactic valoros să i se prelungească perioada de activitate și dincolo de vârsta de pensionare. Pe de altă parte, această continuitate se poate asigura nu numai prin evitarea pensionării. Legislația românească fiind deocamdată cea care este, Ordinul MEC nu făcea decât să realizeze un compromis. Poate că nu cel mai reușit, dar este un ordin, nu o lege – deci mai ușor de modificat sau de renunțat la el. Sper ca în curând să se renunțe la înghețarea locurilor destinate personalului didactic, condiție în care respectivul ordin devine caduc.
- Reporter: Care este părerea dvs. despre asociațiile studentești? Sunt ele vizibile?
Radu Zlati: După știința mea, nu suficient de vizibile. Drept care aș putea să adaug că nu sunt entuziasmat de prestația liderilor acestor asociații studențești. Dar poate că nu sunt eu în legătură destul de strânsă cu viața acestor asociații. Din păcate, atât cât am avut eu un contact informațional cu aceste organizații, mi s-a părut că sunt orientate înspre a solicita îndeplinirea unor condiționalități mai degrabă de ordin ”sindical” (burse, locuri în cămine, etc.) decât în a cere cu putere și fermitate creșterea calității actului de învățământ în mediul universitar.
- Reporter: Dvs. ați fost student la Facultatea de Istorie si Filosofie la Universitatea din Bucuresti. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți din acea perioadă?
Radu Zlati: Mărturisesc că cele mai frumoase amintiri din acea perioadă nu sunt din sălile de curs și de seminar, ci din acele locuri și clipe în care am descoperit și gustat miracolul îmbătător al prieteniei și al dragostei; așa fiind, păstrez acele amintiri pentru mine. Dar sper să nu uit nici orele dedicate studiului, în special fermecătoarele ore, adevărat regal intelectual, petrecute în compania doamnei Zoe Petre, care m-a învățat cum să gândesc și să ”citesc” nu numai textele Greciei antice, ci și acelea contemporane mie.
sursa: Studentvoice.ro
Radu Zlati 
Comentarii recente