“Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Doamnelor și domnilor miniștri,
Distinși invitați,
E un moment destul de special, pentru mine, cel puțin. Nu e, desigur, prima tentativă de învestire a unui Guvern. Cred că nu e prima oară, dimpotrivă, când vorbesc din postura de membru al Opoziției și, totuși, ceva nou, ceva special există.
Îl ascultam adineauri pe primul-ministru, același cu cel din decembrie 2012, invocând un program, același din 2012, spunându-ne aceleași vorbe frumoase, ispititoare, convingătoare la prima audiție, poate, din 2012.
Înțeleg că sunt oameni, parlamentari, partide, cetățeni tentați să le creadă. În orice caz, Partidul Național Liberal, în numele căruia vorbesc, și eu nu le mai putem crede. Nu le mai putem crede pentru că le-am crezut odată, le-am votat odată, le-am învestit cu toată încrederea și cu tot ceea ce, din punct de vedere politic, un partid prezent la guvernare și într-o majoritate politică era dator să dea. Nu putem astăzi, oricât am avea de-a face cu aceeași persoană, oricât ar fi de neschimbat un program de guvernare pe care și UDMR-ul îl găsește astăzi impecabil și oricât de frumoase ar fi cuvintele primului-ministru, să-l credem.
Partidul Național Liberal nu va da votul acestui Guvern reformulat. Va vota împotriva sa. Va vota împotriva sa din trei mari motive pe care încerc să le prezint pe scurt, dar sper clar.
În primul rând că, deși în opinia noastră nu se încalcă niciun articol al Constituției, și sub acest aspect, dacă Guvernul primește astăzi votul majorității Parlamentului, el va fi un Guvern legal și își va putea desfășura în termen și cu acoperire deplină constituțional activitatea, va fi un Guvern profund ilegitim din punct de vedere electoral și politic.
În decembrie 2012, electoratul României, marea parte a celor care s-au prezentat la vot, a făcut un lucru extraordinar și pentru prima dată din 1990 a dat unui actor politic, sub forma unei mari alianțe, mai multe mandate decât majoritatea necesară în Parlament. Pe acest program, pe acest vot luat de la cetățeni s-a întemeiat pretenția legitimă a domnului Victor Ponta și a noastră celor care îl susțineam atunci, de a impune și președintelui României în exercițiu, Traian Băsescu și opiniei publice românești desemnarea ca prim-ministru a lui Victor Ponta și constituirea cu susținerea unei asemenea majorități parlamentare a unui guvern deplin legitim care a fost guvernul social-liberal. Sigur că această bază a votului popular care venea dintr-un angajament electoral major, acela de a construi o coaliție suficient de puternică încât următorul Parlament al României, adică acesta, să nu mai aibă majorități și implicit guverne schimbătoare și constituite pe flagelul traseismului parlamentar. Acesta a fost un angajament în fața cetățenilor. Angajamentul în fața cetățenilor de a avea o majoritate și un program stabil pentru patru ani. Toate lucrurile acestea nu mai sunt astăzi valabile. De bună seamă că nu aici și nu acum, voi relua eu discuția despre cauzele din care această coaliție votată de atât de mulți români, s-a rupt. Este un lucru simplu, simbolic și după părerea mea acoperitor. S-a rupt pentru că domnul Victor Ponta, ca prim-ministru și Partidul Social Democrat nu au acceptat să respecte regulile acestei alianțe,nu au dorit să vină într-o astfel de ședință în Parlament cu domnul Klaus Iohannis vicepremier preferând să vină astăzi cu o formulă care nu mai are nimic comun cu votul electoratului, cu vicepremieri slavă Domnului, foarte mulți și cu o formulă complicată de legitimitate și chiar de legalitate în fața Constituției. Sigur, Partidul Social Democrat la începutul anului a anunțat un program politic destul de straniu în termeni practici pentru un partid aflat la guvernare și anume lupta împotriva regimului Traian Băsescu, un program de acțiune politică a unui principal partid de guvernare, comprimat pe înțelesul tuturor, Jos Băsescu, lupta împotriva regimului Băsescu. Constatăm azi că primul-ministru și PSD refuză intrarea pe deplin justificată și legitimă a lui Klaus Iohannis în Guvernul României, preferând să rupă această alianță, adică făcând în fond ceea ce a făcut Traian Băsescu în 2009 în fața unei majorități parlamentare și preferă să facă un guvern în care cu tot respectul și fără nici un reproș pentru UDMR, să avem vicepremieri din cabinetul Emil Boc, miniștri din cabinetul Emil Boc așa încât, dacă am fi malițioși am putea spune că e vorba de guvernul Ponta 3 sau Boc 7 sau de un guvern Ponta-Boc. Asta e lupta împotriva regimului Traian Băsescu și trebuie să recunosc că PSD-ul și domnul Ponta fac pași serioși înainte, nu știu dacă demantelând piatră cu piatră cum s-a spus, regimul Traian Băsescu sau împlinind lucruri pe care nici măcar domnul președinte nu le-a reușit.
Traseismul parlamentar și când spun asta nu exclud Partidul Național Liberal și nu uit faptul că și noi am primit parlamentari din alte partide, am livrat altor partide parlamentari de la noi, nu exclud, dar traseismul parlamentar redevine odată cu acest guvern și cu această probabilă nouă majoritate, redevine decisiv în a redesemna majorități și în a impune guverne împotriva votului dat de cetățeni și iată că încă un lucru foarte grav din așa-numitul regim Traian Băsescu este azi adus în actualitate, pus în practică din nou, de către Victor Ponta și PSD probabil în cadrul aceleiași lupte nemiloase împotriva regimului amintit. Consecințele momentului de azi sunt clare, încă patru ani până în 2016, totul va fi posibil aici să pot formula, reformula, descompune majorități fără ca nimeni să nu mai țină și să nu mai poată ține cont de sensul votului care s-a dat în 2012. Aceste lucruri se vor întâmpla, de aceste lucruri trebuie să fim conștienți și sper că domnul Ponta și principalul partid al noii coaliții își asumă responsabilitatea pentru acest lucru.
Cetățenii României nu au reușit nici de această dată, vor trebui să mai aștepte încă doi ani și ceva până în 2016, până când să poată spera din nou că votul lor va hotărî pentru patru ani cine are majoritate parlamentară, cine guvernează sau nu această țară. Al doilea motiv pentru care nu putem să votăm un Guvern condus de domnul Ponta în această componență este că deși ni se spune că programul a rămas același, noi cei din Partidul Național Liberal știm cam totul și despre intențiile și despre capacitatea domnului Ponta și a PSD-ului de a respecta acest program. Știm foarte bine pentru că în toată această perioadă în care ne-am aflat împreună la guvernare, Partidul Național Liberal s-a bătut pentru respectarea programului de guvernare, a oprit, atâta vreme cât a fost în interiorul Guvernului și în interiorul majorității, câteva acțiuni și inițiative ale primului-ministru și ale PSD-ului împotriva spiritului și chiar literei programului de guvernare. Am să dau câteva exemple.
Am împiedicat o mărire inacceptabilă de impozitare cu așa-zisa taxă de solidaritate. Am împiedicat adoptarea unei legi a amnistiei și grațierii care n-avea nimic comun cu declarațiile și cu intențiile asumate despre o justiție corectă, independentă și egală pentru toți. Am împiedicat trecerea pe sub mână a proiectului Roșia Montană, în formula cumpărată și dictată de Gold Corporation și condamnată sever în programul electoral și în campania electorală.
Am împiedicat, în formula descentralizării, ca măcar Poliția și marile porturi ale României să nu treacă acolo unde nu au ce căuta.
E foarte clar că, din punctul nostru de vedere și după această experiență, nu avem niciun temei să acordăm încredere nici intenției și nici capacității acestui nou Guvern, acestui vechi premier de a respecta spiritul și prevedereile programului de guvernare.
În fine, al treilea și ultimul lucru pentru care nu votăm un asemenea Guvern, stimați colegi, știm cu toți că acesta este un Guvern PSD, cu ajutorul necesar și oarecum tradițional al UDMR. Restul, cu tot respectul, sunt litere, sunt fantome, sunt depozite de traseiști. Partidul Social Democrat își asumă în acest moment, preluând acele experiențe din regimul Băsescu și aplicându-le, guvernarea României.
Foarte bine. Partidul Social Democrat e un partid mare, e cel mai mare partid, în termeni electorali, în termeni parlamentari, din România, dar, din punctul nostru de vedere, tendințele acestui partid de a vedea România de după Traian Băsescu nu înspre 2015 și 2020, ci înspre 2004 și 2000, sunt îngrijorătoare. Noi nu le putem cauționa, noi nu putem fi complici la ele și noi nu putem să facem opoziție acestor lucruri. Nu vreau să exagerez, pentru că nu e bine. Nu vreau să dramatizez, pentru că nu e corect. Nu suntem acolo, dar semnele în doi ani se văd, semnele s-au adunat și datoria noastră a fost întotdeauna și ne-am respectat-o întotdeauna de a ne opune tendințelor de refacere a unui partid stat pentru că, în fond, așa numita criză legată de Klaus Iohannis, pentru toată lumea, cred, a avut drept subiect controlul de un anumit tip asupra Ministerului de Interne.
În fine, închei spunând că, din punctul nostru de vedere, și cel puțin declarat și al programului pe care îl reambalează primul-ministru, România are nevoie acum, imediat și în următorii ani de câteva lucruri pe care le așteaptă demult, pe care le promitem toți demult: de o democrație autentică și de o democrație parlamentară.
Nu e corect să vorbim despre Parlamentul României și să cităm calitatea sa constituțional stabilită de organ suprem al poporului român doar când vrem să stăvilim imixtiunile și uneori agresiunile președintelui Traian Băsescu.
Aș vrea, domnule prim-ministru să vă aduceți aminte că Parlamentul este organul suprem al poporului român și în calitate de prim-ministru. Când dați ordonanțe pe care nici nu le mai puteți număra în fiecare ședință de guvern, când vă scandalizați de faptul că un amendament la un proiect inițiat de Guvern a trecut în Parlament sau când, dincolo de vorbele frumoase, continuați să considerați în bună tradiție, și a dumneavoastră și a altora, că Parlamentul este doar o secție a partidului majoritar, că deciziile se iau undeva la partid, după care sunt puse în practică de diverși slujbași de partid, cum ar fi președinții Camerelor sau șefii grupurilor parlamentare.
De asemenea, vorbim despre un stat de drept și despre independența Justiției și noi n-am înțeles niciodată prin asta nici negocierile pentru împărțirea procurorilor, nici legea amnistiei, pe care ați vrut și veți mai dori s-o dați și pesemne că veți reuși, pentru că acesta este frumosul secret al noii majorități și, de asemenea, nici măcar în ceea ce privește regimul de interpretare al imunității parlamentare.
Înțelegem cu toții că România are nevoie de schimbări economice rapide și masive și n-am încredere din ce ați făcut până acum că măsuri urgente, pentru care noi, atâta vreme cât am făcut parte din Guvern, ne-am bătut în fiecare săptămână, vor fi aplicate. N-am încredere că resursele naturale ale acestei țări vor fi gestionate la nivel guvernamental cu responsabilitate. N-am încredere că nu ne putem trezi, ca-n cazul Roșia Montană sau altele, cu resurse naționale scăpate pe sub mână în condiții în care primul-ministru se leapădă de orice responsabilitate și lasă majoritatea sa din Parlament să opereze.
În fine, avem nevoie de o politică externă asupra căreia, cel puțin aparent, toți ne aflăm în consens. Am nevoie ca parlamentar, fie și din Opoziție, domnule prim-ministru să știu foarte clar dacă aveți o poziție și care este aceea în legătură cu interesul și prezența americană în Europa. Dacă aveți și care este aceea o poziție legată de proiectul Parteneriatului comercial și industrial între Uniunea Europeană și Statele Unite? Dacă înțelegeți printr-un parteneriat strategic cu China același lucru ca parteneriatele strategice care sunt angajate în acest moment pentru România?
În încheiere, după ce am avut cinstea să vă asigur că vom vota împotriva acestui Guvern, permiteți-mi, domnule prim-ministru și permiteți-mi colegi parlamentari din PSD, mulțumindu-vă pentru colaborarea noastră din acești ani, n-aș spune chiar că e o plăcere să facem afaceri cu dumneavoastră, dar trebuie totuși să vă mulțumesc, dați-mi voie să vă rog un lucru:
Încetați cu lucruri care nu sunt demne de partide mari, de partide parlamentare, de oameni politici adevărați! Încetați să spuneți că așteptați să ne întoarcem! Încetați să spuneți că lăsați ușile deschise la Guvern! Aflați, acceptați și învățați că există și onoare și că există decizii politice care se respectă.
Mulțumesc!”
4 martie 2014
Departamentul de Analiză Politică și Comunicare








Va mai trece catva timp pana cand vor intelege multi un gest care astazi pare de „sinucidere” politica care, de fapt, rupe cercul vicios al compromisului inacceptabil.
Un astfel de gest ar fi trebuit sa faca Adrian Nastase care a afirmat ca a fost fortat sa privatizeze Petrom, ca urmare a unei obligatii asumate de statul roman, la originea acestei asumari fiind inclusiv Traian Basescu.
Un astfel de gest ar fi trebuit sa faca Basescu dupa referendumul din 2012.
Un astfel de gest ar fi trebuit sa faca Victor Ponta, mai degraba decat a ruga UDMR sa intre la guvernare (cu tot respectul pe care il am, personal, pentru Attila Korodi, un bun ministru al mediului).
Nu-i nimic, gestul a fost facut de dl. Antonescu desi azi, poate, multi nu-l inteleg.
ApreciazăApreciază