G. Șerban – De ce România nu se reformează

De ce România nu se reformează? Răspunsul stă într-un singur cuvânt batjocorit: Meritocrația.

Am fost întrebat recent de ce România nu se reformează, sau de ce, atunci când o face, se mișcă cu viteza unui melc obosit care urcă pe un deal de mămăligă.

Stând și analizând dezastrul din spitale, deficitul CNAS și foamea de bani a statului care îți vânează acum și sufrageria prin fideiusiune deoarece nu mai are bani sa platesca mai nimic am realizat că răspunsul nu e la Ministerul Finanțelor sau Bolojan care se lupta cu CCR,CSM ca un Don Quijote modern constient ca prin masurile luate isi sacrifica PNL-ul pe banda rulanta pentru binele tarii.

Răspunsul e în oglinda strâmbă a unei societăți care a ucis meritocrația.

În antichitate, grecii vorbeau despre arete (excelență) și kratos (putere).

Meritocrația, un termen care îmbină latinescul meritum (valoare, merit) cu grecescul kratos, înseamnă, pur și simplu, puterea celor capabili.

Este sistemul în care urci pentru că știi, nu pentru că „te știi” cu cine trebuie.

Este opusul absolut al sistemului de „pile, cunoștințe și relații” care ne-a îngropat viitorul.

Iar dacă vrei un manual viu, un monument al lipsei de meritocrație care să explice de ce suntem aici în 2026, nu trebuie să cauți prea departe.

E suficient să te uiți la cariera Vioricăi Dăncilă.

Cariera doamnei Dăncilă este o palmă peste fața oricărui român care a învățat pe rupte, care a dat concursuri pe bune și care acum plătește CASS la două joburi.

Cum ajunge un inginer de foraj sonde, fără nicio viziune economică, să conducă Guvernul României? Nu prin merit, ci prin supunere.

A fost „aleasa” lui Liviu Dragnea tocmai pentru că nu avea meritul necesar de a conduce singură.

A fost un premier sub tutelă, un personaj care citea de pe foile scrise de alții, demonstrând că în politica de la București, mediocritatea e cea mai mare calitate dacă ești loial „tătucului”.

După ce poporul a trimis-o acasă la prezidențiale, unde a eșuat lamentabil? S-a întors la foraj? S-a retras cu demnitate?

Nu. A apărut „consultant” la Banca Națională pe Energie Verde. Fără concurs.

În timp ce doctoranzi în economie din toată Europa visează la un post în BNR, doamna Viorica a intrat pe ușa din spate, printr-un interviu amical. Salariu de mii de euro, expertiză zero.

Iată cum se „recompensează” serviciile politice în România: pe banii noștri, în instituții care ar trebui să fie temple ale competenței.

Cireașa de pe tortul acestei cariere anti-meritocratice a venit recent, în septembrie 2025.

În timp ce România încearcă cu greu să pară un stat european serios, Dăncilă s-a afișat la Beijing, rânjind fericită la „summitul dictatorilor” alături de Putin și Xi Jinping.

Aceasta este „experiența internațională” cu care se lăuda BNR-ul? Să te așezi onorată lângă cel care a dat foc stabilității globale?

Este imaginea perfectă a politrucului care nu înțelege contextul, nu are busolă morală, dar are un tupeu nemărginit de a reprezenta – chiar și „privat” – o țară pe care a lăsat-o cu spitalele în prag de colaps.

Dacă Viorica Dăncilă este simptomul, atunci Mugur Isărescu este arhitectul acestui laborator de conservare a mediocrității.

În 2026, privim cu uimire la cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume, un om care a învățat să jongleze cu dobânzile în timpul programului și cu soiurile de vin „Casa Isărescu” după ora 17:00.

De ce a ajuns un inginer petrolist fără pic de gramatică economică în birourile de lux ale BNR?

Răspunsul este un troc politic de o vulgaritate rară, deghizat sub denumiri pompoase de „lobby european”.

În 2019, când Liviu Dragnea scotea tunurile pe BNR și voia să-l execute pe Isărescu, premierul de atunci, Viorica Dăncilă, a făcut gestul salvator.

L-a confirmat pe „Manole” pentru un nou mandat de guvernator, ignorând ordinele de la partid.

În 2021, datoria s-a întors. Isărescu, un domn rafinat care știe că „o mână spală pe alta și amândouă spală obrazul subțire al sistemului”, a angajat-o pe Viorica consultant.

Fără concurs, fără competențe, doar cu un dosar de „fost premier”.

Să spui că ai nevoie de Dăncilă ca să „deschizi uși la Bruxelles” e ca și cum ai spune că ai nevoie de un bătător de covoare ca să reglezi un ceas elvețian.

Când Isărescu a acceptat-o pe „madam lipsă gramatică” în templul banilor, a transmis un mesaj devastator întregii țări: „Nu contează ce știi, contează pe cine ai salvat.”

În 2026, deficitul României nu e doar de bani, e de caracter. Este deficitul creat de acești „nemuritori” care, între o degustare de Cabernet și o ședință de politică monetară, au transformat meritocrația într-o glumă de cafenea.

În septembrie 2025, Viorica Dăncilă (împreună cu Adrian Năstase) a participat la un eveniment comemorativ major la Beijing (80 de ani de la victoria Chinei în WWII împotriva Japoniei), unde a apărut în imagini alături de Xi Jinping, Vladimir Putin și Kim Jong Un. Evenimentul a fost numit în presă „summitul dictatorilor”.

În 2025–2026, Dăncilă este acum în PNCR (partid conservator nou, cu Cristian Terheș) și critică dur PSD-ul actual („se roagă să prindă un loc la masă”, „nu mai are direcție economică”).

Potrivit antropologiei politice acest binom (Isărescu-Dăncilă) este chintesența dualității românești:

Isărescu: „Bătrânul satului”, rafinat, care vorbește despre rigoare monetară în timp ce toarnă vin din podgoria personală – simbolul puterii care s-a privatizat sub ochii noștri.

Dăncilă: „Neofitul util”, cel care nu știe regulile jocului (gramatica, economia), dar știe regula de aur a supraviețuirii: obediența.

Când un sistem acceptă un element atât de străin de meritocrație, el transmite un semnal de castă: ‘Noi suntem mai presus de lege, de examene și de bun simț’.

Este o formă de sfidare antropologică la adresa celor 6 milioane de români care muncesc și care sunt acum hărțuiți cu fideiusiuni și taxe pe boală ,mostenirea PSD de 35 de ani si cu un Ciolacu care a devalizat fondul de rezerva al Romaniei si acum sta la BUZAU pe 4000 de euro sau vacanta in Vietnam.

România nu se reformează pentru că reformarea ar însemna extincția acestei caste.

Ca antropolog genul asta de creaturi sunt artefacte culturale. Ele ne spun povestea unei societăți care a înlocuit Meritocrația (puterea valorii) cu Clientelismul Dinastic (puterea legăturii de sânge sau de partid).

În antropologia politică, vorbim despre endogamie atunci când o castă se reproduce doar din interiorul ei. Cazul BNR este manualul perfect.

Când Mugur Isărescu – „Marele Preot” al monedei – o primește pe Viorica Dăncilă, el nu face un gest economic, ci unul liturgic. El validează apartenența la castă.

În acest univers, competența (gramatica, economia, forajul) este irelevantă.

Ceea ce contează este „capitalul de tăcere”. Dăncilă a fost angajată pentru că a demonstrat că poate ocupa cea mai înaltă funcție în stat fără să perturbe ierarhia reală de putere.

Într-o meritocrație, eșecul te elimină. În tribalismul românesc, eșecul te califică pentru „protecție”, deoarece un om eșuat este un om controlabil.

Isărescu funcționează după modelul antropologic al „Marelui Om” din societățile melaneziene.

Puterea lui nu vine doar din funcția de Guvernator, ci din capacitatea de a distribui resurse și protecție.

Vinul produs sub eticheta sa nu este doar o băutură; este un simbol al ospitalității de castă.

Când ea l-a reconfirmat pe el la cârma BNR (un dar politic imens), el a fost obligat prin „codul onoarei tribale” să îi întoarcă darul (postul de consultant).

În antropologie, acest schimb se numește reciprocitate negativă: ambii actori câștigă prin utilizarea resurselor publice pentru interese private de supraviețuire.

Mostenirea PSD.

Sursa: FB