G. Șerban – Eroarea genetică a PNL: Rareș Bogdan

Eroarea Genetică a PNL: Între Rolex-ul de 30.000€ al lui Rareș Bogdan și Șantierul de 24h al lui Bolojan.

Dacă Partidul Național Liberal a comis o greșeală istorică, una care riscă să îi corodeze identitatea mai mult decât orice alianță contra naturii, aceea este primirea în rândurile sale a unui personaj care confundă doctrina cu garderoba.

Vorbim despre un individ sosit în politică nu din pasiune pentru binele public, ci dintr-o ambiție devorantă de a-și expune opulența, un „băiat de tată” cu rădăcini adânci în vechea nomenclatură (cu un tată mufat la structurile PSD-iste), dar care a reușit să se strecoare prin fisurile liberalismului printr-o eroare majoră de judecată a conducerii de atunci.

În timp ce Ilie Bolojan trage după el „cadavrele politice” ale ultimilor 35 de ani pentru a moderniza România, Rareș Bogdan pare ocupat cu o singură misiune: să ne demonstreze că poți fi „liberal” doar dacă porți la încheietură prețul unui apartament din provincie.

Imaginea de la piață din 2023, unde Rareș Bogdan etala un Rolex de 30.000 de euro lângă Nicolae Ciucă, nu a fost doar o gafă de PR; a fost o declarație de război împotriva decenței.

Într-o țară care se luptă cu inflația și unde Bolojan mărește vârsta de pensionare pentru militari pentru a salva bugetul, replica lui Bogdan a rămas în istorie ca un monument de aroganță:

„Vreți să mă îmbrac ca Mao Zedong? Să-mi pun ceas Pobeda să fie fericiți socialiștii lui Ciolacu? Am ceasuri de 200.000 de euro, îmi permit!”

Aceasta nu este retorică liberală. Este snobism de tranziție. Liberalismul autentic înseamnă acumulare prin merit și discreție în succes, nu sfidarea cetățeanului care se uită cu groază la prețul kilogramului de roșii în timp ce tu îi fluturi prin față o bijuterie elvețiană.

Rareș Bogdan a ajuns în PNL printr-o eroare de sistem, o „eroare liberală majoră” care a confundat ratingul TV cu competența politică.

În timp ce Ciolacu și Grindeanu rămân frânele sistemice din exterior, personaje precum Bogdan sunt frânele din interior, care transformă liberalismul într-o caricatură a luxului ostentativ.

Proveniența averii și ascensiunea lui Rareș Bogdan rămân subiecte care provoacă ridicări de sprâncene în rândul antropologilor politici. Traseul său, similar cu cel al Gabrielei Firea sau al lui Anca Alexandrescu — jurnaliști care și-au folosit ecranul ca trambulină politică — este marcat de patronaje chestionabile.

Bogdan a crescut sub umbra lui Cozmin Gușă și, ulterior, a lui Maricel Păcuraru, într-o perioadă în care Realitatea TV era scena unor scandaluri imense legate de finanțări netransparente și influență politică toxică.

Rareș Bogdan nu a apărut din spuma liberalismului autentic, ci din eșecul de discernământ al unei conduceri care a confundat ratingul TV cu competența politică.

Un individ „sărac” în viziune, dar cu ambiții faraonice, mufat genetic la vechea structură (printr-un tată ancorat în rețelele PSD-iste), Bogdan a devenit chintesența erorii liberale.

Să privim adevărul în față: ce competențe reale aduce Rareș Bogdan în fața unui electorat care așteaptă autostrăzi și spitale? Este absolvent de Drept, la fel ca milioane de alți români, însă fără o carieră juridică sau administrativă care să-l recomande.

Singura sa „expertiză” este cea de jurnalist transformat în tribun, un parcurs similar cu cel al Gabrielei Firea,Luis Lazarus,Anca Alexandrescu ,Ciutacu,Gadea transformat din preot in moderator etc.

Propulsat ca europarlamentar pe un salariu de peste 8.000 de euro (fără a pune la socoteală diurnele și deconturile care urcă veniturile spre 20.000 de euro lunar), acest individ care spunea inconstient atragand dupa el tot partidul ca taie pensiile speciale in 30 zile reprezintă un dezastru de imagine pentru un partid care cere populației sacrificii.

Această retorică nu este despre libertate, ci despre o barieră de clasă construită pe banii făcuți în televiziuni intrate în faliment cu datorii imense la stat.

Este strigător la cer ca un individ care etalează asemenea averi sub patronajul unor figuri controversate să atace acum „lipsa de comunicare” a lui Bolojan.

Este un paradox antropologic: cum poate un partid care vrea să modernizeze țara să-și mențină în primele rânduri un personaj care reprezintă tot ce este mai toxic în tranziția românească?

Menținerea lui Rareș Bogdan în conducere este o invitație la dezastru.

Într-o Românie care se pregătește de 2026 cu un „buget al investițiilor”, nu e loc de costume de mii de euro și ceasuri de lux etalate printre tarabe.

Sursa: FB