Moartea e lungă
O petală de trandafir
care valsează și se oprește.
Un scarabeu fericit că e tăcere.
Un silex care primește un suspin vagabond.
O fântână cu trei melodii.
Un fruct care doarme-n mireasma-i ușoară.
Un cer coborât fără motiv pe-acoperișuri,
ca să primească cine știe ce mângâieri.
O amintire transformată de o legendă.
Un pârâu întors la izvor,
în semn de respect.
Un cuvânt pierdut care-și găsește un loc
într-o limbă ospitalieră.
Și nimeni, nimeni care să-mi spună
că viața mea e prea scurtă,
că moartea mea e prea lungă.
Traducere Maria Banuș
Când pătrunzi
Când pătrunzi
în adâncul tău,
orbită de sânge,
ca şi cum în ceaţă
ai strangula din greşeală un zeu,
nu descoperi nimic, nici carne nici suflet,
ci o nelinişte cu plumbul ei,
şi, prea aproape de inimă,
lipită de cuget,
tu supravieţuieşti, fie şi un sfert de clipită,
doar ca să te închipui un diftong
în miezul unui poem.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu