PD Aligică – Reinventarea României

Altfel spus, aici nu este vorba de priorități obișnuite, ci de insasi supraviețuirea istorică a acestui stat-națiune și popor. Ori își reinventează lumea și se reinventează pentru secolul XXI, ori probabilitatea de a se stinge și disipa în istorie, în mai puțin de trei generații, devine scenariul cel mai plauzibil.

România însă are o istorie foarte specială, pentru că România, ca proiect modern, s-a aflat — folosind terminologia de mai sus a lui Cowen — într-o continuă campanie de reconstrucție a propriei lumi, în toti acesti ultimi 200 de ani.

Fie că a fost vorba de pașoptiști, de România Regatului antebelic, de România Mare, de România comunistă, de România tranziției și a cuplării la civilizația transatlantică, România are o experiență formidabilă în a se reinventa și a-și reinventa lumea.

Privită din această perspectivă, impresia pe care mi-am format-o personal cu privire la acest proiect național și istoric și la acest popor contrastează radical cu linia ideologică și propagandistică ce lucrează sistematic, de decenii bune, la subminarea conștiinței de sine, a încrederii de sine și a identității acestui proiect și a acestei societăți.

Admirația și respectul meu față de România și românitate derivă dintr-o perspectivă critică și analitică, profesională, asupra modului în care acest popor și elitele sale au știut, de fiecare dată, să-și reinventeze lumea și să se reașeze în noile circumstanțe ale veacului și ale momentului istoric respectiv.

Și iată de ce, privind comparativ cu ceea ce se întâmplă în acest moment la nivel global și comparativ cu generațiile anterioare care au creat, au consolidat și au dus România modernă până în acest punct, reacția mea personală este una de profundă îngrijorare.

MOTIVELE INGRIJORARII:

Niciodată în istoria ei România nu a avut o clasă conducătoare mai impotentă, mai limitată intelectual, mai incompetentă și mai iresponsabilă. Niciodată, în istoria tuturor acestor invenții și reconstrucții, clasa intelectuală publica românească nu a fost mai defazată, mai depășită, mai incompetentă și mai iresponsabilă.

Resursele și oamenii există în România atât în ceea ce privește capacitatea de lidership și de management cât și în ceea ce privește capacitățile și competențele intelectuale. Selecția adversă însă a ridicat la suprafață până la un nivel în care a devenit absolut sufocant și paralizant ceea ce vedem cu toții cu ochiul liber.

Exact în momentul în care era nevoie de competență, profesionalism, rigoare și imaginație intelectuală, știință de carte, informare și multă judecată, bun-simț și echilibru, toate acestea lipsesc la apel, în momentul în care clasa diriguitoare și clasa intelectuală românească sunt chemate să-și ocupe locul și să înceapă să-și facă treaba, răspunzând la imensa provocare a vremurilor.

Pentru noi, întrebarea este simplă: mai avem, ca popor, ca națiune, ca sistem politic organizat în jurul unui stat național, capacitatea de a ne reinventa lumea noastră românească? Sau este ceva care ne depășește și, prin urmare, externalizăm către alții și alte centre de decizie, organizate pe alte principii decât cele ale societății și statului național român, această sarcină?

Acestea nu sunt întrebări retorice, ci sunt întrebările cele mai importante ale momentului.

Ele ar fi existat indiferent de evoluțiile tehnologice accelerate la care face referință Tyler Cowen în citatul de deschidere. Dar aceste evoluții tehnologice accelerate fac acum ca presiunea să crească enorm, pentru că timpul nu mai are răbdare.

Deci trebuie să ne punem întrebarea concret: avem sau nu avem capacitatea de a ne reinventa lumea? Iar dacă am hotărât că încă o mai avem, ar trebui să ne suflecăm mânecile și să ne punem pe treabă. Timpul nu mai are răbdare…

sursa: FB