Ați observat că ne certăm tot mai des cu oameni cu care, până mai ieri, eram de aceeași parte a baricadei? Există o explicație simplă, din științele politice. Se numesc „clivaje”, iar aceste clivaje care ne despart s-au înmulțit și s-au diversificat.
Trăim într-o nouă instabilitate ideologică și doctrinară, instalată după colapsul paradigmei clasice stânga–dreapta, care a definit a doua jumătate a secolului XX și începutul secolului XXI. Astăzi nu mai există o aliniere stabilă și o sortare anticipabilă a oamenilor și grupurilor în funcție de un ax sau clivaj principal unic.
Vedem asta chiar aici, pe Facebook: oameni care ieri erau aliați pe un anumit clivaj intră azi în coliziune frontală, iar mâine pot ajunge din nou de aceeași parte a baricadei pe alt subiect.
În locul unui mare clivaj dominant (stânga economică vs. dreapta liberal-conservatoare, progres vs. tradiție), avem acum zeci de clivaje care se intersectează, se combină și se recombină permanent: pro- și anti-Rusia, „woke” și „anti-woke”, pro- și anti-SUA, pro- și anti-UE, pro-Trump și cei loviți de „Trump Derangement Syndrome”, pro-China, pro-Iran, anti-Israel, pro-Israel etc.
Fiecare ax generează alianțe conjuncturale, uneori paradoxale, adesea contradictorii chiar în interiorul aceleiași persoane. Să ne obișnuim: pentru o bună perioadă acesta va fi „noul normal”.
Din această situație rezultă două priorități.
1. SĂ LĂSĂM LOC DE „BUNĂ ZIUA”.
Din trei motive:
a) pentru că normele minime de conviețuire civilizată încă există;
b) pentru că este foarte probabil ca adversarul de azi de pe Facebook pe tema X să fie mâine aliat pe tema Y;
c) pentru că va fi tot mai greu să găsim un principiu de coerență între nenumăratele clivaje care există și care vor mai apărea, iar noi înșine vom ajunge inevitabil în situații de contradicție, disonantă cognitivă sau inconsecvență.
Intelectualitatea publică românească, mass-media și „lumea bună” au oferit deja suficiente exemple penibile de gestionare infantilă a acestei realități elementare: lipsă de măsură, exces de zel, agresivitate inutilă. Poate ar fi înțelept ca noi ceilalți să învățăm măcar ceva din aceste erori ca să putem apoi spune ca au contribuit si ei cu ceva in bine la climatul de opinie al ultimilor ani (win-win).
2. EXISTĂ TOTUȘI UN CLIVAJ MAJOR. ȘI NU ESTE NICI GEOPOLITIC, NICI IDEOLOGIC. ESTE UNUL DE NIVEL SUPERIOR: LIBERTATEA DE EXPRESIE.
În acest moment, adevărata falie este între:
a. toți cei care, indiferent cât de divergente sau discutabile sunt opiniile lor, participă la disputa publică în interiorul unui cadru al libertății de expresie; și
b. cei care susțin sau participă la noua arhitectură de cenzură și control social care se insinuează în societățile libere.
Aceștia din urmă pretind că participă la dezbatere de pe o poziție egală cu ceilalți, în spiritul libertății de expresie, dar în realitate acționează ca agenți ai unui sistem insidios de propagandă, cenzură, dezinformare și inhibare a exprimării publice.
Oricâte lucruri ne-ar despărți, pe noi astia care ne contrazicem aici si aiurea, libertatea de expresie rămâne condiția de bază fără de care nimic nu mai contează si care NE UNESTE intre noi in ciuda divergentelor. Tot ea ne desparte de agentii de cenzură, monitorizare si dezinformare care pretind fie că sunt si ei „ca noi”, fie că ei sunt „neutri”. Nu sunt.
Dacă libertatea noastră de expresie este erodată, dacă este înlocuită cu mecanisme netransparente de filtrare, etichetare, penalizare și reducere a vizibilității opiniilor incomode, operate de potere de oengisti, amploiati ai statului si agenti ai regimului si statului paralel, atunci toate aceste dispute geopolitice și ideologice nu numai că devin secundare, dar sunt practic suprimate.
SA REPETAM:
Dacă entitățile și forțele care încearcă să impună, insidios și în pași mărunți, cu o masiva finantare interna si externa un sistem nou de cenzură vor reuși, atunci trebuie să înțelegem un lucru simplu: toate poziționările noastre — pro- sau anti-Rusia, „woke” sau „anti-woke”, pro- sau anti-SUA, pro- sau anti-UE, pro- sau anti-Trump, pro-China sau anti-China, pro-Israel sau pro-Iran — devin, în fond, irelevante. Pentru că fără libertate de exprimare dezbaterea devine decor. Iar atunci toate certurile noastre febrile devin, vorba aceea, „vax albina”.
Mai există însă o problemă gravă. Problema nu este că acest sistem ar putea produce efecte negative în viitor. Problema este că l-am văzut deja la lucru.
A fost un instrument major de influențare, manipulare și intimidare a opiniei publice in ultimii ani. A contribuit la deformarea dezbaterilor electorale, la distorsionarea agendei publice și la alimentarea tensiunilor sociale. L-am văzut stimulând polarizarea, agitând segmente ale populației unele împotriva altora, organizând sau alimentând campanii de linșaj mediatic împotriva unor mișcări politice, organizații sau indivizi.
IN CONCLUZIE
Oricât de multe dispute am avea — despre Iran, Israel, America, China, Rusia, Europa, Putin, Macron sau Trump — aceste conflicte între noi sunt, până la un punct, NORMALE. Clivajele există, iar mințile oamenilor sunt libere să se pozitioneze in jurul lor, să greșească, să se informeze, să se răzgândească sau chiar să se autoamăgească.
Ceea ce NU ESTE NORMAL, și devine patologic pentru o societate democratică, este ca o rețea de ONG-uri, operațiuni mediatice si platforme digitale sub acoperire, agenți statali sau parastatali și alte structuri informale de putere să organizeze, pe teritoriul României și în spațiul de limbă română, un sistem neconstituțional și ilegal care vizează libertatea de expresie a cetățenilor.
Mai grav, Consiliul Național al Audiovizualului pare, în unele situații, să tolereze sau să gireze tacit asemenea mecanisme, ca și cum ONG-uri obscure, agenți sub acoperire mediatică, operatori de „măsuri active” camuflate în activitate publicistică și propagandiști de profesie ar avea o funcție legală și constituțională pe care nimeni nu le-a conferit-o și pentru care nu au nici legitimitate, nici validare profesională.
SA REPETAM:
Dincolo de a fi problematic din punct de vedere constituțional și legal, acest sistem este dovedit toxic. Execută o linie precisă de propagandă și de „măsuri active” în favoarea unei direcții ideologice predeterminate. Aici nu este vorba de accidente statistice ci de înclinarea statistică clară a execuției unui program de măsuri într-o singură direcție unică și strict și pur ideologic propagandistică.
Consiliul Național al Audiovizualului nu se poate preface că nu observă că există o „bătaie” ideologică și propagandistică strict într-o anumită direcție decât într-o singură situație sau un singur scenariu – este atât de mult prins el insusi din punct de vedere ideologic și propagandistic în acel curent încât nu mai poate sesiza diferența între a fi un promotor activ al unei agende ideologice și propagandistice și a opera dintr-o poziție de neutralitate sau care încearcă măcar de ochii lumii neutralitatea.
SA REVENIM:
Este un sistem care și-a demonstrat deja toxicitatea. Aici nu vorbim despre speculații ci despre lucruri dovedite care au dus România în situația de a fi transformată în regim hibrid și propulsată într-o criză socială, politic-constituțională și economică, prin contribuția decisivă la deraierea dezbaterilor electorale, la deformarea agendei publice și la alimentarea unei atmosfere de tensiune, polarizare și agresivitate în spațiul mediatic și online.
PE SCURT: Într-o lume în care clivajele ideologice se multiplică și alianțele se schimbă de la o săptămână la alta, singurul lucru care nu poate deveni negociabil este cadrul în care are loc dezbaterea.
LIBERTATEA DE EXPRIMARE NU ESTE DOAR UN DREPT PRINTRE ALTELE; ESTE INFRASTRUCTURA ÎNTREGII VIEȚI PUBLICE.
Fără ea, pluralismul devine simulare, iar democrația — o formă fără fond. De aceea, înainte de a decide cine are dreptate în disputele zilei, trebuie să ne asigurăm că regulile care fac posibilă disputa însăși rămân intacte. Pentru că, dacă acele reguli cad, atunci toate taberele, toate ideologiile și toate disputele noastre mai mult sau mai putin naive nu mai contează. Si in acel moment am incetat sa mai vorbim cu totul despre „democratie” in Romania …
Radu Zlati 
Lasă un comentariu