Un război regional în desfășurare, o săptămână de bombardamente masive și un sistem internațional care încearcă să pară surprins. Iată un rezumat strategic al perioadei 22.02 – 8.03.2026, structurat clar, fără ceața propagandistică în care toate părțile se scaldă cu o sinceritate aproape poetică.
1. Operațiuni militare (22.02 – 8.03)
■ Escaladarea și începutul războiului
• După mobilizări și amenințări în a doua jumătate a lui februarie, SUA și Israel au lansat pe 28 februarie 2026 o ofensivă aeriană masivă împotriva Iranului.
• În primele 12 ore s-au executat aprox. 900 de lovituri aeriene, iar Israelul a folosit peste 200 de avioane.
• Obiectivele principale: conducerea militară și politică iraniană, infrastructura nucleară, sistemele balistice, apărarea antiaeriană
• Atacul a inclus și operațiuni cibernetice masive, care au afectat rețeaua energetică și comunicațiile Iranului.
■ Operațiunile SUA–Israel
Principalele direcții ale campaniei:
1. Dominarea aeriană: distrugerea radarului și bateriilor S-300 / Bavar, lovituri asupra bazelor aeriene iraniene
2. Neutralizarea capacității balistice: atacuri asupra rampelor de lansare. depozitelor de rachete, infrastructurii subterane.
3. Decapitarea conducerii: lovituri asupra comandamentelor IRGC, eliminarea unor comandanți de rang înalt (ayatolahul Khamenei, ministrul Apărării, șeful IRCG, alți generali iranieni, câteva zeci!)
4. Extinderea teatrului de război: atacuri asupra pozițiilor Hezbollah în Liban, lovituri în Siria și Irak asupra milițiilor pro-iraniene.
Contra-atacurile Iranului
Iranul nu poate egala capacitatea aeriană, dar a folosit răspunsul asimetric:
1. Rachete balistice și drone: atacuri asupra Israelului (a fost lovit inclusiv Tel Aviv), lovituri asupra bazelor americane din Golf (Bahrain, Kuweit etc.; au fost neutralizate câteva stații THAAD și radare/stații Patriot).
2. Atacuri regionale indirecte: activarea milițiilor din Irak și Siria, lovituri asupra infrastructurii energetice regionale, atacuri asupra unor state din Golf.
3. Frontul Hezbollah: intensificarea bombardamentelor asupra nordului Israelului, evacuări masive în Liban (peste 500.000 persoane).
2. Efectele conflictului
■ Efecte militare
• SUA și Israel au obținut superioritate aeriană regională. Dar războiul nu poate fi câștigat doar cu asta (aici)
• Iranul își pierde treptat capacitatea de lansare coordonată a rachetelor.
• conflictul s-a regionalizat, implicând peste 10 state indirect.
Totuși:
• Iranul păstrează capabilități de lovire cu rachete și drone
• războiul poate deveni de uzură.
■ Efecte economice. Principalele consecințe:
• creșterea prețului petrolului. Deășirea pragului de 100$ barilul ar putea avea efecte catastrofale
• perturbarea transportului aerian și maritim
• riscuri pentru exporturile energetice din Golf.
Piețele au reacționat nervos pentru că Strâmtoarea Hormuz rămâne vulnerabilă.
■ Efecte politice
• apar discuții la Washington și Tel Aviv despre schimbarea regimului iranian.
• conflictul a creat diviziuni majore în Europa privind legalitatea atacurilor.
• legitimitatea ordinii internaționale bazate pe reguli este pusă sub semnul întrebării.
3. Poziționarea actorilor internaționali
■ UE rămâne divizată
• unele state susțin Israelul
• altele condamnă atacurile.
• Germania, Spania și alții au pus sub semnul întrebării legalitatea loviturilor.
UE încearcă să joace rol diplomatic, dar influența reală este modestă. Nu de ieri, de alaltăieri…
■ Marea Britanie
• sprijin politic pentru SUA și Israel
• participare indirectă (inteligență, logistică); pare că SUA vor mai mult decât atât…
■ Pakistan
• condamnă atacurile asupra Iranului
• cere oprirea escaladării.
Pakistanul se teme de destabilizarea regiunii (un Iran haotic sau divizat) și de destabilizare internă, rămânând divizat între dorința de a ajuta Iranul și dependența sa de SUA
■ Turcia are o poziție ambivalentă:
• critică Israelul
• evită ruptura totală cu NATO.
• Ankara încearcă să se prezinte drept mediator regional dar acceptând ca guvernul Irakian să trimită trupe la granița cu Iranul, blochează de fapt implicarea (dorită de SUA) kurzilor irakieni în conflictul cu Iranul
■ Rusia
• condamnă atacurile SUA-Israel
• sprijină diplomatic Iranul
• exploatează conflictul pentru a slăbi influența americană.
• Iranul a refuzat extinderea ajutorului dat de către Rusia. Oficial. Neoficial, se pare că RUSIA ajută cu inteligence armata iraniană lucru care îi irită pe americani
■ China
• condamnă atacurile, cere încetarea focului și negocieri.
• în fapt, China ajută Iran cu informații militare (satelitare, dar de azi și prin navă specială de spionaj ajunsă în zona Golfului)
Motivul real: China depinde masiv de petrolul din Golf.
4. Posibile evoluții
■ Pe termen scurt (1–2 luni)
• Cele mai probabile: continuarea bombardamentelor asupra Iranului, atacuri iraniene asupra bazelor SUA, escaladare în Liban și Siria
• Risc: extinderea războiului la nivel regional.
■ Pe termen mediu (6–12 luni):
Trei scenarii:
1. Campanie de uzură: Iranul rezistă, conflict prelungit. Șah etern — războiul încetează dar efectelor vor persista, în zonă și pe plan internațional. Posibilă criză economică mondială.
2. Colaps intern al regimului iranian, dacă loviturile decapitează conducerea ân continuare iar Iranul fie își va epuiza stocul de rachete/drone, fie nu va putea să le expedieze contra țintelor din zonă.
3. Armistițiu negociat: presiuni din partea Chinei și UE. SUA pare interesată de un armistițiu, Iranul deocamdată refuză ideea. Totul depinde de capacitatea ambelor părți de a administra lovituri inamicului.
■ Pe termen lung
Impactul structural poate fi enorm:
• militarizarea accelerată a Orientului Mijlociu
• posibilă cursă nucleară regională, cu Iranul și posibil Arabia Saudită în prim plan
• slăbirea sistemului internațional bazat pe reguli (deja fragilizat enorm prin intervenția Rusiei în Ucraina și a SUA în Venezuela)
• consolidarea unui sistem multipolar.
• marele pierzător: SUA
Concluzie
• În mai puțin de două săptămâni, conflictul Iran vs Israel & SUA a trecut de la o confruntare latentă la cel mai mare război din Orientul Mijlociu din ultimele decenii.
• Coaliția SUA-Israel domină militar aerul și loviturile de precizie. Iranul compensează prin rachete, proxy și destabilizare regională.
• Dacă va continua conflictul încă câteva săptămâni, efectele s-ar putea dovedi dramatice și cu potențial de a schimba lumea așa cum o știm azi.
Rezultatul imediat nu este victoria cuiva, ci o spirală de escaladare care poate redesena echilibrul geopolitic global. Istoria are un simț al ironiei: toată lumea vorbește despre stabilitate exact în momentul în care stabilitatea pleacă pe ușă, cu valiza.
NOTĂ: articol realizat cu ajutorul lui Gipi. Cum el a lecturat exclusiv articole din main-stream-ul occidental, conținutul este cam balansat. Am intervenit pe ici-colo, pe unde am găsit de cuviință.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu