Am citit (recunosc, în diagonală) și Anexele 1-2 și 4-10 ale Legii Bugetului de stat.
Nu am extras ceva important în plus. Față de articolul precedent am aflat niște cifre, niște procente. Și puține concluzii, dar toate în marja concluziilor din articolul de ieri:
Cheltuieli totale buget de stat 2026: ~527,4 miliarde lei
Total „Învățământ” (credite bugetare 2026): ~30–32 miliarde lei (ordine de mărime rezultată din agregarea pozițiilor din capitolul 65 al Anexei 2)
• Asta înseamnă: din bugetul de stat: ~6%; din PIB (estimativ, corelat cu dimensiunea bugetului): ~2,7–3%
• 70% din bani merg pe salarii (oricum micșorate ca venituri nete față de anii anteriori) – se evită explozia sistemului, dar nu este sigură operațiunea de evitare
• cheltuielile pentru bunuri și servicii — subfinanțare cronică. Bunurile și serviciile – adică funcționarea de zi cu zi a școlilor – rămân în zona subțire a bugetului.
• Investițiile reale (infrastructură, digitalizare, modernizare) NU sunt finanțate din bugetul național ci sunt „externalizate” la UE (programe FEN, PNRR). Oricum, investițiile reale sunt foarte mici în raport cu nevoile. Investițiile sunt, în continuare, marginale. Iar dezvoltarea reală este împinsă, elegant și convenabil, către fondurile europene. Modernizarea școlii românești depinde de noroc, nu de strategie. Statul finanțează prezentul minim. Uniunea Europeană, eventual, viitorul.
Pentru Cercetare — estimare realistă: ~0,2–0,3% din PIB
• Cercetarea nu are masă critică bugetară, este împrăștiată în programe, depinde de finanțări externe. Deci nu produce politică publică, nu produce inovare sistemică. Produce… rapoarte
Cam atât. De remarcat că dacă unii parlamentari s-au „bătut” pentru alocarea de sume suplimenatre la unele articole din buget, dinspre zona comisiei Educație, Tineret și Sport tăcerea este… de cimitir. Cum de cimitir începe să fie atmosfera și în învățământul românesc. Pute.
Radu Zlati 
Lasă un comentariu