„Președinții României și Ucrainei au decis (…) să exploreze posibilitatea utilizării instalațiilor subterane de stocare a gazelor din Ucraina pentru stocarea gazelor provenite din Coridorul vertical de gaze, precum și a gazelor provenite din viitoarea producție din Marea Neagră în cadrul proiectului Neptun Deep, care va acoperi necesarul de gaze al Ucrainei și va asigura stocarea în condiții de siguranță a acestora”
Mă așteptam să apară detalii și explicații după acest comunicat. N-a apărut mare lucru, în afară de reacția lui Bolojan din care reiese că el habar n-avea și de vagi justificări că vezi-Doamne România are gaz iar Ucraina are depozite deci suntem cuplul ideal. Așa o fi, dar de ce trebuia să aflăm asta de la nivel de președinți?
Oricum, partea cu adevărat siderantă nici măcar nu-i asta, ci cea în care Neptun Deep „va acoperi necesarul de gaze al Ucrainei”. Măcar dacă limbajul ar fi sugerat explorarea unei oportunități economice, de a vinde atunci când este oportun în funcție de stocuri și de preți, dar nu; este formulat ca un soi de obligație strategică pe care România „explorează posibilitatea” să și-o asume.
În mod normal, astfel de propuneri pot să vină de jos în sus – de la operator spre minister, apoi guvern și eventual CSAT. De ce de data asta au venit de sus în jos? Mai concret, a cui a fost ideea și pe ce s-a bazat?
Deci iată trei întrebări care cer răspuns urgent:
1. Dacă a fost ideea părții române, cine i-a propus-o?
2. Dacă a fost ideea părții ucrainene, cum de am acceptat-o?
3. Dacă a fost ideea unei terțe părți, despre cine este vorba?
sursa; FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu