Recentul sondaj Avangarde ne arată o fotografie a momentului în mare congruentă cu alte sondaje Avangarde din ultima jumătate de an. Un spectru politic românesc dominat de AUR, cu un PSD, PNL și USR în derivă. Un guvern născut obosit care nu se bucură de încrederea populației condus de un premier în creștere de… nepopularitate.
Exte sondajul Avangarde credibil? Dacă nu, de ce? Dacă da, care sunt cauzele ce au dus la aceste cifre? George Șerban âncearcă să ofere unele răspunsuri. Redau parțial articolul său postat pe FB.
Înainte de a plonja în marea de procente, o scurtă reverență în fața maestrului Pieleanu. Să nu uităm glorioasa precizie de la alegerile pentru Primăria Capitalei, unde sondajele domniei sale aveau o marjă de eroare atât de mare încât puteai să mai bagi un oraș întreg în ea. Dacă Pieleanu zice că plouă, e indicat să-ți scoți ochelarii de soare. Dar, de dragul comediei naționale, să luăm aceste cifre drept ceea ce sunt: o fantezie statistică servită la micul dejun.
Sondajul ne spune că AUR ar mătura pe jos cu 35%, în timp ce PSD gâfâie la 22% și PNL abia mai suflă la 14%. Este o coincidență absolut fascinantă, aproape mistică, faptul că scorul celor care vor să „schimbe tot” (fără să știe cu ce) se suprapune perfect pe procentul de analfabetism funcțional din România.
Vorbim despre un popor care citește instrucțiunile de pe cutia de paracetamol și înțelege că trebuie să voteze cu cine strigă mai tare în microfon. Lipsa de cultură politică a devenit sport național: românul e supărat pe direcția greșită a țării (79%), dar dacă îl întrebi care e soluția, îți va indica exact partidul care promite că va „bate” legile economiei până când 1+1 vor face 5, „pentru popor”.
Sondajul Avangarde ne pictează un Ilie Bolojan mai urât decât o amendă de parcare. 80% dintre români sunt nemulțumiți de modul în care gestionează țara. De ce? Probabil pentru că Bolojan a venit cu „erezia” de a cere eficiență, în timp ce poporul visa la sfeșnice aprinse și pomeni eterne. 48% sunt dezamăgiți de Guvernul Bolojan, deși 36% spun că oricum nu aveau așteptări. Adică, un sfert din populație este dezamăgită de ceva de la care nu se aștepta la nimic.
Este dovada supremă a logicii mioritice: „Sunt supărat pe tine, deși nu știu cine ești și ce faci, dar așa am auzit eu la televizor, între două reclame la decontarea medicamentelor pentru magistrați.
Cine este acel 1% care se declară „foarte mulțumit”? Probabil este chiar Ilie Bolojan, într-un moment de auto-ironie, sau vreun primar din Bihor care a scăpat de reorganizarea administrativă pentru că a fugit în munți.
Restul? 79% consideră că direcția e greșită. Sigur că e greșită! Când ai o „castă de hiene” care decontează miliarde, un PSD care rânjește la 22% (în visele lui Pieleanu si a altor institute de sondaje care toaca banii degeaba) și un popor care crede că AUR e soluția la inflație, direcția nu e doar greșită, e direct spre prăpastie, dar cu viteză de croazieră și muzică populară în boxe.
Acest sondaj este oglinda perfectă a unei națiuni care nu știe să citească un buget, dar știe să urle la lună.
Poporul e „năucit”, analfabetismul politic e la cote de avarie, iar Pieleanu si alte institute de 2 lei ne vand castraveți statistici murați în oțet politic. Aceasta este cauzalitatea pură. Când un popor cu 40% analfabetism funcțional votează cu stomacul gol, dar cu inima plină de sloganuri, primește exact ce merită: un regim care îi fură viitorul în timp ce îi cântă imnul.
Cifra de 40-50% analfabetism funcțional nu este doar o statistică educațională, ci o barieră de securitate pentru sistem:
Un cetățean care nu poate descifra un mecanism cauză-efect (ex: „dacă mărim salariile fără producție, crește inflația”) va vota întotdeauna Sfeșnicul care promite lumină gratis, chiar dacă sfeșnicul îi arde casa.
Într-o societate unde gândirea critică este minimă, politrucul devine „tăticul” care împarte pachete.
Procentul AUR-PSD de 57% reflectă nevoia antropologică de autoritarism protectiv în fața complexității lumii moderne (reprezentată de Bolojan sau de tehnocrația europeană).
Statul român a devenit un sistem de extracție a rentei.
Cei de la putere nu creează valoare, ci extrag valoare din taxele celor care încă mai muncesc în mediul privat.
Când companiile mari fug din țară, sistemul nu se reformează, ci mărește presiunea pe restul.
Este un mecanism parazitar care, antropologic, duce la moartea gazdei.
De aceea, somajul și exodul sunt reacții naturale ale organismului social care încearcă să scape dintr-un mediu toxic.
România suferă de o disonanță cognitivă instituțională. Avem pretenții de UE (PNNR, Schengen), dar funcționăm pe o structură de tip bizantin-fanariot.
Grindeanu este ultimul „administrator al falimentului” care încearcă să mențină o aparență de echilibru pentru că luminează exact instinctele primare: lăcomia castei și frica maselor neinformate.
Iată radiografia scurtă a celor două motoare care țin „sfeșnicul” aprins:
Alegătorul PSD: „Supraviețuitorul Captiv”. Este clientul fidel al statului tătuc. Pentru el, politica e un troc: votul contra liniștii de a nu fi reformat. Profil: Rural/orașe mici, 50+, dependent de pensie sau de o sinecură la primărie. Miza: Stabilitatea mizeriei. Îl preferă pe „hoțul care mai dă ceva” (Grindeanu) în locul „nebunului care taie în carne vie” (Bolojan). Logica: „Să nu ne atingă privilegiul, chiar dacă țara arde.” El e cel care validează tăcerea în fața măririlor de 12.000 lei ale magistraților, sperând că va pica și la el o firimitură.
Alegătorul AUR: „Revoltatul Analfabet”. Este produsul furiei fără busolă. El nu vrea construcție, vrea răzbunare pe „elite”, deși nu înțelege cum funcționează un robinet de buget. Profil: 30-50 ani, diaspora sau periferia industrială, victimă a analfabetismului funcțional. Miza: Emoția pură. Nu citește PNRR, dar vibrează la „suveranitate”. Logica: „Să dăm foc la tot!” Este convins că dacă dărâmă sistemul, aurul va curge de la sine, ignorând că fără profesioniști, sfeșnicul lui se va stinge în primul viscol economic.
PSD-istul oferă infrastructura hoției, AUR-istul oferă legitimitatea furiei. Împreună, formează blocul de 57% care transformă România într-o „feudă a specialilor”.
Unul vrea să mănânce din mila statului, celălalt vrea să bată statul, dar amândoi ajung să plătească, fără să știe, caviarul magistraților și subvențiile partidelor.
Este victoria analfabetismului politic asupra logicii de supraviețuire.
Sondajele lui nu sunt instrumente de informare, ci de manipulare clinică. Când scoate un sondaj în care Bolojan e „desființat” și AUR/PSD bubuie în preferințe, el nu face decât să livreze muniție politrucilor care l-au protejat atâția ani. Este plata simbolică pentru liniștea lui: „Eu vă dau cifrele care vă convin, voi îmi dați liniștea de a nu fi deranjat de procurori pentru ce am făcut în biroul de la SNSPA.”
Tragedia este că mulți români (cei 40% de care vorbeam) văd cifrele pe ecran și nu se întreabă cine le-a scris. Ei nu văd prădătorul sexual din spatele graficelor colorate, ci văd doar „confirmarea” propriilor frustrări.
Dacă am avea o cultură politică minimă, în momentul în care apare sigla Avangarde pe ecran, toată țara ar trebui să schimbe canalul, nu pentru că cifrele sunt false (deși adesea sunt), ci pentru că mâna care le-a desenat are restanțe grave în fața bunului simț și a codului penal.
Sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu