Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.
Wang Wei – ***.***
Silvia Plath – Sunt verticală
Comparativ cu mine, un copac este nemuritor,
iar o floare, deși nu-i atât de naltă, e mai suprinzătoare,
așa că mi-aș dori trăinicia unuia și cutezanța celeilalte.
Léo Ferré – Avec le Temps/Cu timpul
Cu timpul, totul se estompează
Cea în care Am crezut, pentru o răceală, pentru nimic
Celălalt, căruia i-am dat promisiuni și bijuterii deșarte
Pentru care ne-am fi vândut sufletul pentru câțiva bănuți
În fața căruia ne-am târât ca niște câini
Cu trecerea timpului, totul este bine
Odisseas Elytis – Cartea semnelor
Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.
Alain Bosquet – Moartea e lungă
Și nimeni, nimeni care să-mi spună
că viața mea e prea scurtă,
că moartea mea e prea lungă.
Stephen Crane – ***.***
Dragostea a mers singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele frumoase,
Iar mărăcinii i-au rupt membrele delicate.
A venit un partener pentru ea,
Dar, din păcate, nu a fost de ajutor,
Pentru că numele lui era durerea inimii. . .
Bob Dylan – Poate mâine
Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt…
Cesare Pavese – Va veni moartea şi va avea ochii tăi
Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd.
Charles Bukowski – Pierdut
Odată ce-ai fost în iad și te-ai întors,
nu mai întorci capul când scârțâie podelele
Charles Bukowski – Pasărea albastră
există o pasăre albastră în sufletul meu care
vrea să iasă
dar eu sunt prea dur pentru ea
Eugenio Montale – Armonia
Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.
Fernando Pessoa – Ultimul poem
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.
Fernando Pessoa – Mă gândesc la tine în liniştea nopţii
Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea
Francis Jammes – Te iubesc
Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.
Francois Villon – Balada doamnelor de odinioară
Nu-mi face, Prințe, întrebare
Unde sunt ele, e în van
Să dau răspuns, ci unde-s oare
Zăpezile de-acum un an?
Iannis Ritsos – Iluzoriu
Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.
José Saramago – În insula uneori locuită
Să liberăm încet pământul. Să-i liberăm încet minunile:
apa, piatra, rădăcinile.
Viaţa e deocamdată fiecare dintre noi.
Asta e suficient.
José Emilio Pacheco – Liniștea
Liniște în această pădure, în această casă
din adâncul pădurii.
Oare se va fi terminat lumea?
Julio Cortázar – Rezumatul toamnei
Uneori este surprinzător faptul că
fervoarea timpului se întoarce,
fără a se întoarce un trup
și fără nici un motiv revine;
că frumusețea,
atât de scurtă în iubirea ei violentă,
păstrează un ecou în coborârea nopții.
Lina de Feria – E singurul lucru
totuși există ceva viu în toate
și cred că nu voi înceta niciodată de-a cuprinde viața
sau această noapte splendidă pentru-a muri.
Michelangelo Buonarroti – ***.***
Mai lesne mor decat sa ma ucida
de mii de ori pe ora o femeie
ce moartea-n schimb iubirii vrea sa-mi deie!
Omar Khayyam – ***.***
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
Georg Trackl – Apus
În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,Împliniți de visări, de liniște și vin. Neputința lor se închide în stafii meschin.Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,Privește cum groaznic se risipesc deplin. Siluete batjocoritoare fără formă-ngenuncheazăȘi […]
Saint-John Perse – Exil VI
Străinule, pe orişice ţărm al acestei lumi, lipsit de audienţă ori martor, ridică la urechea Asfinţitului un ghioc fără memorie
Ryōkan Taigu – ***.***
Dacă vreţi să ştiţi
cum am renunţat la dorinţe,
vă spun că sub cer
când ploaia cade, cade,
când suflă vântul, suflă.
Robert Desnos – Ultimul poem
Nu-mi rămâne decât să fiu umbră printre umbre,
să fiu de o sută de ori mai umbră decât umbra,
să fiu umbra care va veni și reveni
în viața ta însorită.
Robert Desnos – Mâine
Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.








Comentarii recente