arhivă | Literatura Flux RSS pentru această arhivă

Stephen Crane – ***.***


Dragostea a mers singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele frumoase,
Iar mărăcinii i-au rupt membrele delicate.
A venit un partener pentru ea,
Dar, din păcate, nu a fost de ajutor,
Pentru că numele lui era durerea inimii. . .

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Haiku pe temă dată


puntea scârțâie
apa nu promite nimic
lumina tace

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Bob Dylan – Poate mâine


Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt…

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Cesare Pavese – Va veni moartea şi va avea ochii tăi


Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pierdut


Odată ce-ai fost în iad și te-ai întors,
nu mai întorci capul când scârțâie podelele

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pasărea albastră


există o pasăre albastră în sufletul meu care
vrea să iasă
dar eu sunt prea dur pentru ea

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Eugenio Montale – Armonia


Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Mă gândesc la tine în liniştea nopţii


Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Francis Jammes – Te iubesc


Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Francois Villon – Balada doamnelor de odinioară


Nu-mi face, Prințe, întrebare
Unde sunt ele, e în van
Să dau răspuns, ci unde-s oare
Zăpezile de-acum un an?

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Iannis Ritsos – Iluzoriu


Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – ***.***


Balustradă de briză
ca să-mi sprijin în seara asta
melancolia

Scrie un comentariu Continuă citirea →

José Saramago – În insula uneori locuită


Să liberăm încet pământul. Să-i liberăm încet minunile:
apa, piatra, rădăcinile.
Viaţa e deocamdată fiecare dintre noi.
Asta e suficient.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

José Emilio Pacheco – Liniștea


Liniște în această pădure, în această casă
din adâncul pădurii.
Oare se va fi terminat lumea?

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Julio Cortázar – Rezumatul toamnei


Uneori este surprinzător faptul că
fervoarea timpului se întoarce,
fără a se întoarce un trup
și fără nici un motiv revine;
că frumusețea,
atât de scurtă în iubirea ei violentă,
păstrează un ecou în coborârea nopții.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Lina de Feria – E singurul lucru


totuși există ceva viu în toate
și cred că nu voi înceta niciodată de-a cuprinde viața
sau această noapte splendidă pentru-a muri.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Matsuo Basho – ***.***


Adânc în toamnă
și această omidă
încă nu un fluture

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Michelangelo Buonarroti – ***.***


Mai lesne mor decat sa ma ucida
de mii de ori pe ora o femeie
ce moartea-n schimb iubirii vrea sa-mi deie!

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Omar Khayyam – ***.***


Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Georg Trackl – Apus


În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,Împliniți de visări, de liniște și vin. Neputința lor se închide în stafii meschin.Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,Privește cum groaznic se risipesc deplin. Siluete batjocoritoare fără formă-ngenuncheazăȘi […]

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Sappho – ***.***


Adună-mă ușor scuturând praful de pe haine.
Te voi urma.
Pretutindeni.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Saint-John Perse – Exil VI


Străinule, pe orişice ţărm al acestei lumi, lipsit de audienţă ori martor, ridică la urechea Asfinţitului un ghioc fără memorie

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Ryōkan Taigu – ***.***


Dacă vreţi să ştiţi
cum am renunţat la dorinţe,
vă spun că sub cer
când ploaia cade, cade,
când suflă vântul, suflă.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Robert Desnos – Ultimul poem


Nu-mi rămâne decât să fiu umbră printre umbre,
să fiu de o sută de ori mai umbră decât umbra,
să fiu umbra care va veni și reveni
în viața ta însorită.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Robert Desnos – Mâine


Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rainer Maria – Elegia a opta


„Cine ne-a răsucit în aşa fel, că noi,
orice-am face, ne aflăm mereu în postura
unuia care pleacă?”

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rene Char – Suntem chiar așa de fragili?


Câte nu puteai tu să promiţi fără să pleci,
O, Viaţă frumoasă!
Acum e momentul, trebuie ţinut!

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rene Char – Vecinătăţile lui Van Gogh


„Noi nu suntem numai materie nesigură în faţa ritualului nisipos lăsat pe malul extenuat al Sfinţilor.”

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Înserare


Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Elegia întâi


Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi
dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul
m-ar alipi deodată de inimă: aş pieri
de străşnicia mai puternicei lui firi.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Dans macabru


Le picură teama ca bubele pline
și putreziciunea mai bine
miroase acum, la-nceput.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Dylan Thomas – Şi moartea nu se va înstăpâni 


Deși iubiţii pier, iubirea e neperitoare
Şi moartea nu se va înstăpâni.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Leonid Dimov: Să fie iarnă


Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Șoptește-mi vorbe clare, să-nțeleg,
Ori șuieră preziceri și colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

A. E. Baconsky: ***.***


Toate sunt bune întotdeauna și nimenea n-a murit!
Dinții rânjiți sunt grilajul ce ne împrejmuie,
nu mai vreau să zâmbesc, vreau să fiu!

Scrie un comentariu Continuă citirea →