Nu-mi rămâne decât să fiu umbră printre umbre,
să fiu de o sută de ori mai umbră decât umbra,
să fiu umbra care va veni și reveni
în viața ta însorită.
Robert Desnos – Ultimul poem
Robert Desnos – Mâine
Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.
Rainer Maria – Elegia a opta
„Cine ne-a răsucit în aşa fel, că noi,
orice-am face, ne aflăm mereu în postura
unuia care pleacă?”
Rene Char – Suntem chiar așa de fragili?
Câte nu puteai tu să promiţi fără să pleci,
O, Viaţă frumoasă!
Acum e momentul, trebuie ţinut!
Rene Char – Vecinătăţile lui Van Gogh
„Noi nu suntem numai materie nesigură în faţa ritualului nisipos lăsat pe malul extenuat al Sfinţilor.”
Rainer Maria Rilke – Înserare
Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.
Rainer Maria Rilke – Elegia întâi
Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi
dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul
m-ar alipi deodată de inimă: aş pieri
de străşnicia mai puternicei lui firi.
Rainer Maria Rilke – Dans macabru
Le picură teama ca bubele pline
și putreziciunea mai bine
miroase acum, la-nceput.
Dylan Thomas – Şi moartea nu se va înstăpâni
Deși iubiţii pier, iubirea e neperitoare
Şi moartea nu se va înstăpâni.
Leonid Dimov: Să fie iarnă
Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Șoptește-mi vorbe clare, să-nțeleg,
Ori șuieră preziceri și colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.
A. E. Baconsky: ***.***
Toate sunt bune întotdeauna și nimenea n-a murit!
Dinții rânjiți sunt grilajul ce ne împrejmuie,
nu mai vreau să zâmbesc, vreau să fiu!
Giuseppe Ungaretti – Culoarea umbrei
Din culoarea umbrei
Se pictează seara,
Nesfârșită pentru mine
Departe de tine.
Giuseppe Ungaretti – Unde lumina
Ora constantă, eliberați de vârste
În nimbul ei pierdut
Ne vom afla lințoliul.
Odisseas Elytis: Șapte heptastihuri nocturne
Așteptarea-i pe moarte
Asemenea gândului ce prin meandrul zadarnic
Cade strivit în poala ursitei.
Eugenio Montale: În așteptare
Ușile-s zăvorite și-ncă cu dublu lacăt.
Poate cineva a izbutit să treacă de ele.
Dar era un om de atunci, când nu existau
cuvintele pe care le avem.
Odisseas Elytis: Clima absenței
Nimic să nu vină Nimic
Să nu plece
Toate frunțile libere
Iar ca sentiment un cristal.
Eugenio Montale: Casă la țărmul mării
Drumul sfârșește-n țărmurile ude
roase de mare-n zbaterea-i pustie.
Inima ta-i aproape, dar n-aude,
poate-a pornit înspre vecie.
Eugenio Montale – Casă la țărmul mării
′Nainte să cedez vreau să-ți însemn
această cale de scăpare,
labilă precum dunga, precum spuma
′n săpații câmpi din mare.
Îți dăruiesc și-avara mea speranță.
Nu pot s-o cresc, de ostenit, noilor zile:
drept zălog sorții tale o dau acuma.
Serghei Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig!
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
Serghei Esenin: Omul Negru
Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng.
Parcă galopează vântul
Şuierând prin stepa sură,
Parcă-n creier alcoolul
Fierbe ca-n septemvre-un crâng.
Wang Wei: Lacul Y
Din mijloc de cale pe-ape
Am privit maluri lăsate –
Munții verzi sunt tot aproape
Doar că-n nori pe jumătate.
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Cântecul fluviului
Comoara mea e luntrea,
Un vis trecând prin vad,
Şi vinu-aşa de dulce
Şi flautul de jad..
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Șopotul apelor
Abia şopteşte undaÎn ceasul vesperal.Îşi oglindeşte lunaDe toamnă chipul pal. Şi-atât e de adâncăTăcerea, că audCum lotusul suspinăPe-adâncul lac din sud.. Şi parcă îmi şopteşteCu glasul stins, mereu,De-adânca lui tristeţeSă mă-ntristez şi eu..
Du Fu (杜甫): Ascensiune
Printre vântul violent,sub cerul înalt,maimuțele își urlă tristețea.Deasupra nisipurilor albe ale insulei,o pasăre zboară, încercuind.Frunze nesfârșite, suflate de vânt,cad fluierând din copaci,iar imensul Yangtze aleargă tumultuos.Departe de casa meaPlâng toamna tristăiar călătoriile mi se par nesfârșite.Bătrân, singur copleșit de boală,Urc pe terasa asta.Greutățile, dificultățile și angoasa,mi-au făcut părul cărunt abundent.Și nu pot să nu-mi las […]
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): La o ceașcă de vin
Te sfătuiesc : ascultăÎnţelepciunea mea!Te-aşteaptă ceaşca plină!Ridic-o, deci, şi bea!. N-auzi? Şi vântul parcăOftează de necaz!Până şi vântul râdeDe tine, că eşti treaz!. Te uită ce bogatăE Firea, uneori..Şi arborii deschis-auCa nişte ochi de flori,. Şi susură din ramuri,Şi din frunzişuri moi ;Cu ochi de flori se uităLa ierburi şi la noi.. În linul ceas […]
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Tinerețe
Bătea un vânt de seară. Se desprimăvăra.Un călăreț pe Drumul Mormintelor trecea. Îngândurat feciorul la pas mâna întăi.Apoi ca o furtună trecea galop prin văi. Se-nvolburau în urmă-i frunzare alburii,Ca un talaz sălbatic al unei vijelii… Și s-a oprit deodată: „Dar încotro? Ce drumAl lumii nesfârșite să mai apuc de-acum?” Și sta la o răscruce, […]








Comentarii recente