arhivă | Literatura Flux RSS pentru această arhivă

Robert Desnos – Ultimul poem


Nu-mi rămâne decât să fiu umbră printre umbre,
să fiu de o sută de ori mai umbră decât umbra,
să fiu umbra care va veni și reveni
în viața ta însorită.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Robert Desnos – Mâine


Dacă nu dormim e pentru a pândi aurora
Care va dovedi că, în sfârşit, trăim în prezent.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rainer Maria – Elegia a opta


„Cine ne-a răsucit în aşa fel, că noi,
orice-am face, ne aflăm mereu în postura
unuia care pleacă?”

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rene Char – Suntem chiar așa de fragili?


Câte nu puteai tu să promiţi fără să pleci,
O, Viaţă frumoasă!
Acum e momentul, trebuie ţinut!

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rene Char – Vecinătăţile lui Van Gogh


„Noi nu suntem numai materie nesigură în faţa ritualului nisipos lăsat pe malul extenuat al Sfinţilor.”

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Înserare


Încet se schimbă ziua-n strai de seară;
copaci bătrâni îi ţes pe crengi vestmânt.
Eşti între lumi, şi simţi cum se separă:
spre boltă una, alta spre pământ.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Elegia întâi


Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi
dintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunul
m-ar alipi deodată de inimă: aş pieri
de străşnicia mai puternicei lui firi.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Rainer Maria Rilke – Dans macabru


Le picură teama ca bubele pline
și putreziciunea mai bine
miroase acum, la-nceput.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Dylan Thomas – Şi moartea nu se va înstăpâni 


Deși iubiţii pier, iubirea e neperitoare
Şi moartea nu se va înstăpâni.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Leonid Dimov: Să fie iarnă


Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Șoptește-mi vorbe clare, să-nțeleg,
Ori șuieră preziceri și colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

A. E. Baconsky: ***.***


Toate sunt bune întotdeauna și nimenea n-a murit!
Dinții rânjiți sunt grilajul ce ne împrejmuie,
nu mai vreau să zâmbesc, vreau să fiu!

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Wang Wei: Senectute


Nimic de-aceste vremuri
nu mă leagă:
Curînd
mă voi însingura în munți.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Issa: Primăvară


Cu un sfeșnic în mână,
Uite, el se plimbă prin grădină,
Cu alean de primăvară.

Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Treziri 


Fiece moment
l-am trăit
altădată
într-o epocă scufundată
în afara mea

Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Culoarea umbrei


Din culoarea umbrei
Se pictează seara,
Nesfârșită pentru mine
Departe de tine.

Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Unde lumina


Ora constantă, eliberați de vârste
În nimbul ei pierdut
Ne vom afla lințoliul.

Continuă citirea →

Eugenio Montale – Îngerul negru


O mare înger negru
funinginiu adăpostește-mă
sub aripile tale

Continuă citirea →

Odisseas Elytis: Șapte heptastihuri nocturne


Așteptarea-i pe moarte
Asemenea gândului ce prin meandrul zadarnic
Cade strivit în poala ursitei.

Continuă citirea →

Eugenio Montale: În așteptare


Ușile-s zăvorite și-ncă cu dublu lacăt.
Poate cineva a izbutit să treacă de ele.
Dar era un om de atunci, când nu existau
cuvintele pe care le avem.

Continuă citirea →

Odisseas Elytis: Clima absenței


Nimic să nu vină Nimic
Să nu plece
Toate frunțile libere
Iar ca sentiment un cristal.

Continuă citirea →

Eugenio Montale: Casă la țărmul mării


Drumul sfârșește-n țărmurile ude
roase de mare-n zbaterea-i pustie.
Inima ta-i aproape, dar n-aude,
poate-a pornit înspre vecie.

Continuă citirea →

Eugenio Montale – Casă la țărmul mării


′Nainte să cedez vreau să-ți însemn
această cale de scăpare,
labilă precum dunga, precum spuma
′n săpații câmpi din mare.
Îți dăruiesc și-avara mea speranță.
Nu pot s-o cresc, de ostenit, noilor zile:
drept zălog sorții tale o dau acuma.

Continuă citirea →

Serghei Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig!


Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

Continuă citirea →

Serghei Esenin: Omul Negru


Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng.
Parcă galopează vântul
Şuierând prin stepa sură,
Parcă-n creier alcoolul
Fierbe ca-n septemvre-un crâng.

Continuă citirea →

Wang Wei: Lacul Y


Din mijloc de cale pe-ape
Am privit maluri lăsate –
Munții verzi sunt tot aproape
Doar că-n nori pe jumătate.

Continuă citirea →

Buson: Marea


Marea primăvara.
Se tot ridică și coboară,
Se ridică și coboară.

Continuă citirea →

Kobayashi Issa: Zmeul


Ce frumos
Zmeul acela se ridică spre cer
Din coliba cerșetorului.

Continuă citirea →

Basho: Seara


Clopotele templului se sting.
Florile parfumate rămân.
O seară perfectă!

Continuă citirea →

Basho: Plum blossoms


On sweet plum blossoms
The sun rises suddenly.
Look, a mountain path!

Continuă citirea →

Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Cântecul fluviului


Comoara mea e luntrea,
Un vis trecând prin vad,
Şi vinu-aşa de dulce
Şi flautul de jad..

Continuă citirea →

Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Șopotul apelor


Abia şopteşte undaÎn ceasul vesperal.Îşi oglindeşte lunaDe toamnă chipul pal. Şi-atât e de adâncăTăcerea, că audCum lotusul suspinăPe-adâncul lac din sud.. Şi parcă îmi şopteşteCu glasul stins, mereu,De-adânca lui tristeţeSă mă-ntristez şi eu..

Continuă citirea →

KIKAKU: Bujorii


O, bujorii De dragul cărora un vestit războinic Şi-a scos armura

Continuă citirea →

Du Fu (杜甫): Ascensiune


Printre vântul violent,sub cerul înalt,maimuțele își urlă tristețea.Deasupra nisipurilor albe ale insulei,o pasăre zboară, încercuind.Frunze nesfârșite, suflate de vânt,cad fluierând din copaci,iar imensul Yangtze aleargă tumultuos.Departe de casa meaPlâng toamna tristăiar călătoriile mi se par nesfârșite.Bătrân, singur copleșit de boală,Urc pe terasa asta.Greutățile, dificultățile și angoasa,mi-au făcut părul cărunt abundent.Și nu pot să nu-mi las […]

Continuă citirea →

Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): La o ceașcă de vin


Te sfătuiesc : ascultăÎnţelepciunea mea!Te-aşteaptă ceaşca plină!Ridic-o, deci, şi bea!. N-auzi? Şi vântul parcăOftează de necaz!Până şi vântul râdeDe tine, că eşti treaz!. Te uită ce bogatăE Firea, uneori..Şi arborii deschis-auCa nişte ochi de flori,. Şi susură din ramuri,Şi din frunzişuri moi ;Cu ochi de flori se uităLa ierburi şi la noi.. În linul ceas […]

Continuă citirea →

Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Tinerețe


Bătea un vânt de seară. Se desprimăvăra.Un călăreț pe Drumul Mormintelor trecea. Îngândurat feciorul la pas mâna întăi.Apoi ca o furtună trecea galop prin văi. Se-nvolburau în urmă-i frunzare alburii,Ca un talaz sălbatic al unei vijelii… Și s-a oprit deodată: „Dar încotro? Ce drumAl lumii nesfârșite să mai apuc de-acum?” Și sta la o răscruce, […]

Continuă citirea →