arhivă | Arta / Cultura / Societate Flux RSS pentru această arhivă

G. Șerban – România 2026: Sinuciderea Asistată a unei Clase Politice


Ani de zile, elitele au vândut concepte abstracte: reziliență, digitalizare, sustenabilitate. Pentru omul de rând, acestea au fost „povesti”. AUR a vorbit despre Pământ, Neam, Cruce și Familie. Acestea sunt „ancorele” antropologice fundamentale. În fața vidului existențial modern, masele se întorc la singurele simboluri care le mai oferă un sentiment de apartenență, oricât de distorsionat ar fi procesul.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Alain Bosquet – Moartea e lungă


Și nimeni, nimeni care să-mi spună
că viața mea e prea scurtă,
că moartea mea e prea lungă.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Criza sistemului, criza personalului didactic


Criza profesorilor din România nu este o criză de oameni.
Este o criză de sistem care nu știe ce să facă cu oamenii buni.
Atâta timp cât școala va funcționa pe selecție inversă, pe salarizare rigidă și pe management formal, nu va atrage competență. O va respinge.
Iar orice reformă care ocolește această realitate este doar zgomot.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică! (partea a III-a sau: „La un buget de c***t, un învățământ așijderea)


școala rămâne captivă între promisiuni mari și buzunare goale.
Nu pentru că nu știm ce trebuie făcut. Ci pentru că nu vrem să plătim prețul.

1 comentariu Continuă citirea →

Scoala nu este o fabrică! (Addenda: „Noi” vs „Ei”)


Fără o clarificare a priorităților și fără o asumare reală a limitelor sistemului, riscul este ca legea din 2023 să repete soarta predecesoarelor sale: un text bine intenționat, corect formulat, dar incapabil să producă schimbarea pe care o promite.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Stephen Crane – ***.***


Dragostea a mers singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele frumoase,
Iar mărăcinii i-au rupt membrele delicate.
A venit un partener pentru ea,
Dar, din păcate, nu a fost de ajutor,
Pentru că numele lui era durerea inimii. . .

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Haiku pe temă dată


puntea scârțâie
apa nu promite nimic
lumina tace

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică (partea a II-a)


Școala care pune caracterul înaintea pieței muncii nu ignoră economia.
O protejează, pe termen lung, de propriile ei excese.
Pentru că economia nu funcționează cu oameni dezrădăcinați, cinici și lipsiți de repere.
Funcționează cu oameni responsabili, autonomi și capabili să gândească dincolo de interesul imediat.

2 comentarii Continuă citirea →

Bob Dylan – Poate mâine


Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt…

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică! (partea I)


Școala nu este o anexă a pieței muncii.
Nu este o fabrică.
Nu este un centru de formare profesională precoce.
Este una dintre puținele instituții care ar trebui să mai aibă curajul să spună: aici formăm oameni, nu produse.

5 comentarii Continuă citirea →

Cesare Pavese – Va veni moartea şi va avea ochii tăi


Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

G. Șerban – MARIO: CRONICA UNUI EȘEC NAȚIONAL


Mario a murit pentru că sistemul a considerat că el și prietenii lui nu merită investiția. A murit pentru că miniștrii noștri nu știu ce înseamnă să mergi la școală prin noroi și să fii ademenit de un „prieten” cu un joint și un plan macabru.

Dacă nu ridicăm bugetul educației la 7% și dacă nu aducem statul înapoi în sate, toporul de la Cenei va lovi din nou. Nu este o amenințare, este o certitudine matematică.

1 comentariu Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pierdut


Odată ce-ai fost în iad și te-ai întors,
nu mai întorci capul când scârțâie podelele

Scrie un comentariu Continuă citirea →

P.D. Aligică – De ce nu avem politică externă?


ficțiunea construită de o clasă politică dirigentă și de statul paralel pentru a-și conserva controlul asupra puterii si apara legitimitatea serios afectata, în condițiile unei subperformanțe dramatice în ultimele cicluri electorale, a devenit principalul obstacol în formularea și implementarea unei politici externe coerente și conforme cu interesul național.

2 comentarii Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pasărea albastră


există o pasăre albastră în sufletul meu care
vrea să iasă
dar eu sunt prea dur pentru ea

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Eugenio Montale – Armonia


Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.

Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.

Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Mă gândesc la tine în liniştea nopţii


Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea

Continuă citirea →

Francis Jammes – Te iubesc


Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.

Continuă citirea →

G. Șerban – Cum votează creierul înaintea noastră


dacă deciziile încep din zone mai vechi ale creierului, alegerile politice seamănă mai mult cu reacțiile animale decât cu raționamentul atent.
Această secvență creează o iluzie a controlului: credem că raționăm pentru a ajunge la o concluzie, dar de fapt emoțiile decid primele.

Continuă citirea →

Francois Villon – Balada doamnelor de odinioară


Nu-mi face, Prințe, întrebare
Unde sunt ele, e în van
Să dau răspuns, ci unde-s oare
Zăpezile de-acum un an?

Continuă citirea →
Gabriel Șerban

G. Șerban – Populismul și Dualismul Moral


Populismul nu este o simplă doctrină politică — este o gramatică morală a lumii. Nu descrie poporul așa cum este, ci îl inventează: pur, omogen, virtuos, trăind într-o stare mitologică de unitate originară, înainte de cădere. Această „cădere” este mereu atribuită altcuiva — elitelor, străinilor, globaliștilor, intelectualilor corupți.

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

Iannis Ritsos – Iluzoriu


Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.

Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – ***.***


Balustradă de briză
ca să-mi sprijin în seara asta
melancolia

Continuă citirea →

José Saramago – În insula uneori locuită


Să liberăm încet pământul. Să-i liberăm încet minunile:
apa, piatra, rădăcinile.
Viaţa e deocamdată fiecare dintre noi.
Asta e suficient.

Continuă citirea →

G. Șerban – De ce mediocritatea conduce — și cum putem repara sistemul


Istoria conducătorilor incompetenți nu este o succesiune de accidente, ci o consecință logică a arhitecturii instituționale care îi produce.

Continuă citirea →

José Emilio Pacheco – Liniștea


Liniște în această pădure, în această casă
din adâncul pădurii.
Oare se va fi terminat lumea?

Continuă citirea →

Julio Cortázar – Rezumatul toamnei


Uneori este surprinzător faptul că
fervoarea timpului se întoarce,
fără a se întoarce un trup
și fără nici un motiv revine;
că frumusețea,
atât de scurtă în iubirea ei violentă,
păstrează un ecou în coborârea nopții.

Continuă citirea →

Lina de Feria – E singurul lucru


totuși există ceva viu în toate
și cred că nu voi înceta niciodată de-a cuprinde viața
sau această noapte splendidă pentru-a muri.

Continuă citirea →

Matsuo Basho – ***.***


Adânc în toamnă
și această omidă
încă nu un fluture

Continuă citirea →

Michelangelo Buonarroti – ***.***


Mai lesne mor decat sa ma ucida
de mii de ori pe ora o femeie
ce moartea-n schimb iubirii vrea sa-mi deie!

Continuă citirea →

Omar Khayyam – ***.***


Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!

Continuă citirea →

Georg Trackl – Apus


În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,Împliniți de visări, de liniște și vin. Neputința lor se închide în stafii meschin.Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,Privește cum groaznic se risipesc deplin. Siluete batjocoritoare fără formă-ngenuncheazăȘi […]

Continuă citirea →

G. Șerban – De ce avem nevoie de „noi” în „noi versus ei”


Liderii populiști nu le vorbesc doar adepților lor; ei oglindesc durerea acestora. Transformă alienarea în acțiune, oferind sens acolo unde instituțiile au oferit doar administrare.
Aceasta este psihologia apartenenței în forma sa cea mai politică. Populismul înflorește nu doar pentru că oamenii sunt furioși, ci pentru că sunt singuri.

Continuă citirea →

Sappho – ***.***


Adună-mă ușor scuturând praful de pe haine.
Te voi urma.
Pretutindeni.

Continuă citirea →