În 1989 eram săraci, dar avea o economie coerentă, funcțională, care trebuia doar legată de noile realități. Aveam zero datorii și o grămadă de bani de primit. Acum ne îndreptăm veriginos către datorii de peste 60% din PIB, după care Dumnezeu cu mila! Atunci aveam impozite practic zero. Nu știai ce e impozitul pe proprietate, nu știai ce e impozitul pe mașină, iar impozitarea salariilor era absolut rahitică: zero impozitul pentru salariile mici, 10% pentru cele medii, 20% impozit maxim! Acestora li se adăuga doar 3% CAS-ul. Acum? CAS 25% + CASS 10% + Impozit 10% = 45% minim! La care adaugi impozite pe casă, pe mașină, RCA, rovignetă, asigurare obligatorie casă, accize, TVA. Ți se pare sau nu ciudat, toate acestea erau elemente necunoscute în 1989!
З Різдвом Христовим / С Рождеством
În titlul articolului am urat „Crăciun fericit” în limbile ucraineană și rusă, ca să nu se supere nimeni (prietenii știu de ce!). De asemeni, adaug și două colinde, una ucraineană (din Maramureș) și alta rusă.
Dan Diaconu: De ce auto-intitulații pro-europeni nu au creier?
Marile companii raportează profituri mici sau nule. Multe multinaționale și holding-uri mari folosesc structuri fiscale complexe precum: transfer pricing(facturare internă între filiale la prețuri artificiale), deductibilitate agresivă a cheltuielilor(ex: royalty-uri, dobânzi, servicii de consultanță către alte filiale offshore) etc. Astfel, profiturile „dispar” în jurisdicții cu impozitare scăzută sau sunt redirecționate sub formă de cheltuieli deductibile.
PD Aligică: ROMÂNIA ÎN FAȚA UNEI DILEME EXISTENȚIALE
Clasa dirigentă, responsabilii deciziilor din ultimii ani și întregul edificiu de propagandiști, ONG-iști, jurnaliști și intelectuali publici care au dat legitimitate și au construit această malformație ideologică și politică, care a împins România în fundătura în care se află acum, sunt, până la proba contrarie, artizanii confuziei absolute și ai unui blocaj fără precedent istoric.
În acest moment, România pare abulică, dezaxată, confuză, fără direcție, fără capacitate de reacție, fără nucleu intern și, mai ales, fără „creier” — pentru că de acolo pleacă toate. România apare incapabilă să absoarbă informație relevantă despre evoluțiile geopolitice și tehnologice curente și pare incapabilă să interpreteze și să operaționalizeze aceste informații în politici și strategii coerente.
Gabriel Șerban: Liberalismul fanariot
Cum se face că într-o țară cu infrastructură impecabilă, ca Germania, statul își permite să fie rezonabil, în timp ce în România, unde îți rupi mașina în craterele de pe asfalt, statul te taxează ca și cum ai circula pe circuite de Formula 1?Plătim impozite „europene” pentru drumuri medievale, iar mașinile noastre noi, de 1.4, […]
DP Aligică: EXPANSIONISM versus EXTINCȚIONISM.
Una dintre aceste filosofii construiește civilizații, își asumă riscul viitorului și mizează pe viață. Cealaltă asistă, nihilist, resemnat sau tâmp, la contracție și colaps. Așadar, provocarea Expansionismului: întrebarea nu este ce discurs ne place mai mult, ci în ce direcție alegem să ne înscriem existența colectivă.
De la comunism la woke
În vreme ce comunismul a promis puterea poporului, creînd o nomenclatură cu privilegii aparte, wokismul a promis o societate incluzivă, dar a dus la apariția unei noi elite culturale: „curatori ai moralității”. Acești activiști și lideri de opinie, care decid cine e „acceptabil” și cine trebuie „anulat”, profită de monopolul asupra binelui, exact așa cum liderii comuniști se considerau gardienii „egalității” oamenilor.
Vasile Ernu: Bătălia pentru memorie
Trecutul nu ar trebui iubit, urât ci înțeles şi asumat. El trebuie analizat cu bunele şi relele lui – explicat: cum a funcționat, unde s-au făcut mari greșeli pentru a nu mai repeta dar şi cu realizări imense în diverse domenii.
PD Aligică: Renașterea lui Dumnezeu
Concluzia mai largă este că oamenii nu pot trăi fără un sens superior, iar această mișcare intelectuală poate fi citită ca o reacție de rezistență față de declinul secularismului si propagandismului scientist, care a degradat exact această necesitate existențială, atrăgând după el o mare bulversare și criză socială.
Gabriel Șerban: „Ne-am tâmpit” sau „neam tâmpit”?
Dacă mediul este important, educația unui popor face diferența între viață și moarte.
Incompetența la vârf se plătește scump: ea garantează că elevul va fi analfabet funcțional, că salariul său va fi mic și că viața lui va fi tristă și precară.
Până când nu vom pune mâna pe carte, pe studii și pe humble pie, și vom accepta că IQ-ul nu e despre aroganță, ci despre capacitatea de a rezolva probleme structurale, vom rămâne campionii Dunning-Kruger: o națiune de genii autodeclarați care, în fața testului, ajung mereu la coada clasamentului.
P.D. Aligică: DE CE PROPAGANDA OFICIALĂ ESTE UN PERICOL NAȚIONAL
avem o mișcare propagandistică-intelectuală, un conglomerat de ONG-uri, platforme media sub acoperire, agenți externi și structuri para-statale care își prezintă propaganda drept „avangarda progresului” și „culmea iluminismului”, dar care, în realitate, acționează împotriva naturii și împotriva dezvoltării firești a societății românești. Este o mișcare profund retrogradă, orientată spre menținerea populației pe cale de propaganda la nivelurile de gandire si perceptie inferioare ale piramidei lui Maslow, dependente de frică, insecuritate și confuzie.
P.D. Aligică: POST-IDENTITARIANISMUL.
Suveranismul (și implicit identitarianismul) a fost împins în centrul atenției. El devine „problema”: ce e, cum îl definim, e legitim, nu e, cum îl interpretăm? Între timp, post-identitarianismul — adevăratul fenomen care pune lucrurile în mișcare — dispare în umbră. Nu e analizat, nu e numit, nu e chestionat. Lucrează implicit, ca un sistem de operare invizibil. Nimeni nu întreabă: Dar ce vor oamenii aceștia? Ce curent reprezintă? ce e, cum îl definim, e legitim, nu e, cum îl interpretăm? Post-identitarianismul este luat de bun, ca și cum ar fi un dat natural. Identitarianismul clasic — forma esențială și tradițională de articulare a identităților colective — este pus sub semnul întrebării.
Leprozerie a la Cluj
Ca mănășturean, sper (dacă o fi să fie, sper degeaba…) ca mănășturenii să poată reedita ceea ce bunicii lor au făcut prin anii 50, când au scris pe drumul care astăzi este strada Moților: „Până aici este comunismul, de aici începe Mănășturul”; adică să apară undeva în dreptul restaurantului Big Belly (unde îmi consum săptămânal shaorma) inscripția „Până aici leprozeria, de aici începe Mănășturul”.
Mircea Platon: Agitații programatice
Motto: „«Identitatea națională» este un construct problematic, care ține mai degrabă de o mentalitate de secol XIX și la care ar trebui să ne raportăm din ce în ce mai critic în condițiile lumii de azi” (ANEXE: De ce propunerea de programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a (trunchi comun) se bazează […]
P. D. Aligică – Politica externă a României
Situația politicii externe, a geopoliticii operaționale și a poziționării istorice a României în acest moment NU este una dezastruoasă. „Dezastru” NU este cuvântul adecvat. Situația este “suprarealistă”. Ne uităm în jur, dincolo de barajul de propagandă și diversiune al statului paralel, al rețelei de mass-media, formatori, intelectuali și ONG-iști angrenați în „marea lucrare” a aplicării […]
Crin Antonescu (GSP.ro): Doresc sincer ca domnul Călin Georgescu să candideze
Nu mi-e frică de Călin Georgescu dacă va candida! Îmi doresc sincer, o spun a nu știu câta oară, ca instituțiile chemate să judece, să aprobe sau nu candidatura să nu găsească motive legale, temeinice să invalideze această candidatură, deci îmi doresc să candideze.
Dan Diaconu: România întoarce armele
Ieșirea pe primul loc a „pro-rusului” Călin Georgescu este un eveniment care a „răsturnat masa” jocurilor mărunte ale slugarnicei politici dâmbovițene. Este deosebit de interesant fenomenul. Niciodată până acum nu ne-am confruntat cu așa ceva. Iar acest candidat, aparent venit de nicăieri a demonstrat mai multe elemente pe care le vom discuta în continuare. În primul și-n […]
Dan Diaconu: Citește, înțelege, acționează și dă mai departe!
Nu de puține ori aud spunându-se că „sistemul nu ne dă nicio șansă”, că de fiecare dată avem de ales dintre două rele, iar cel mai mic rău posibil de dovedește în final a fi de-a dreptul catastrofal. Cunosc toate șabloanele și, în mare, ele spun un oarecare adevăr. Iată, urmează niște prezidențiale la care […]
Să nu ne pierdem cu FIREA
1. Ca ministru, Firea nu are nici în clin nici în mânecă ceva în comun cu scandalul azilelor. De ce și-ar da demisia? 2. Ca persoană particulară rămâne de dovedit de către instituțiile abilitate că ar avea un amestec, direct sau indirect cu licențierea celor 2-3 azile incriminate. Deocamdată, în cele două dosare deschise (DIICOT&DNA)ea […]
Profesorii între cuțit și reificare sexuală
Două evenimente au generat valuri de comentarii în societatea românească săptămâna ce a trecut: o profesoară de japoneză dintr-un liceu de elită bucureștean a fost atacată cu un cuțit de către un elev din clasa a X-a și o profesoară de engleză dintr-un sat oarecare a fost abuzată, transformată într-un obiect sexual de către niște […]
De un 1 Decembrie
Nu vom reuși nimic dacă nu vom crea un nou concept de educație națională. Sensul de dezvoltare al actualului sistem de învățământ este unul care ar putea duce, eventual, la formarea unui „om european”; dar în mod sigur nu duce la formarea unor buni români. Vrem o Românie independentă, națională, suverană? Să formăm, în familia și prin școală, români gata să trăiască și să moară pentru aceste idealuri. Altfel totul nu va fi decât vânare de vânt.
#numaizic (1): Fenomenul „blănoșilor” (fursomas)
Un trans-specie pisică, adică o ființă umană care se identifică drept pisică, consumă hrană pentru oameni sau pentru pisici? Adică va lua la micul dejun un sandwitch cu șuncă sau niște carne în sos Purina? Supă sau grăunțe uscate Wiskas? La prânz un cotlet sau un șoricel fezandat? Mai departe. Persoanele care se vor identifica drept tigrii sau hiene, vor fi încurajate să asume toate comportamentele speciei spre care fac tranziția? Vor putea vâna și consuma, de pildă, persoane care se identifică drept găini, purceluși de Guineea, zebre sau pisici?
Documentare despre Donbas (și nu numai)
Prezintă „istoria” conflictului din Donbas într-o manieră neobișnuită nouă, românilor, care am preluat (majoritatea dintre noi – inclusiv eu, până la un moment dat) informații doar din presa mainstream. Presă care, conștient sau nu, urma liniile unei anumite narative. Nici atunci (2014; 2014-2022) și nici acum, adevărul nu a interesat decât pe foarte puțini. Aveți mai jos două exemple de gândire în afara grilei oficiale de percepere și interpretare a evenimentelor, de la Euro-maidan la războiul din Donbas.
C. Turcuș (Sinteza): Educația are nevoie de o dezbatere reală
universitățile și experții în educație au rămas pe dinafară, în schimb Ministerul s-a consultat cu alianța ”O voce pentru educație” despre care aflăm că e compusă din reprezentanți ai mediului de afaceri care înseamnă 50% din PIB, respectiv cu diverse ONG-uri din sfera educațională (în principiu, reprezentanți ai școlilor private). Prin urmare, atât România educată, cât și draftul de lege dedicat învățământului preuniversitar reflectă exact mind-setul mediului de business: educația trebuie să servească piața muncii, sistemul de învățământ trebuie să absoarbă expertiză din zona privată, învățământul particular trebuie finanțat necondiționat din fonduri publice, școlile se conduc asemenea unor firme.
Sfinții Martiri Brâncoveni
Cel ce pentru dreapta credință și pentru neam, te-ai învrednicit a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache, dreptcrediciosule Voievod Constantine, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
D. Căstăian (EduPedu): Fabricile de iluzii ale colegiilor naționale
Furnizoare de diplome, premii, mărci ale excelenţei, colegiile naţionale livrează mediului politic fumigenele perfecte pentru a acoperi catastrofa din restul sistemului. Pentru că acesta este târgul niciodată explicit şi, totuşi, atât de evident, dintre politic şi elita educaţională: premii şi performanţă în schimbul resurselor şi influenţei.
Despre Buhnici, Bîstroe și alte marafeturi
O mare dramă în social media autohtonă. Un „influensăr” de nișă și-a permis să grăiască cu gura din dotare ceea ce mulți bărbați aflați la vârsta crizei de mijloc doar în baie îndrăznesc a gândi. Țara a luat foc, „mee too” (supraponderală, vergeturi, sâni lăsați, alte alea…) a inundat platformele social media, influensărul Buhnici (până […]
Ana-Maria (Educație și tradiție): Școala S.A. și diletantul eficient
Susținătorii ”școlii-prăvălie”, cum foarte nimerit o numea Mircea Platon, adică a acelui sistem de educație raționalizat după model economic, bazat pe concurență, eficiență și control, se află după părerea mea într-o gravă eroare: anume aceea că există o suprapunere perfectă între planul pedagogic și cel economic al sistemului de învățământ. Odată ce acceptăm că cele două nu se suprapun, […]
Mircea Platon: Stop digitalizării școlii românești!
1. Pe data de 18 decembrie, Ministerul Educației și Cercetării a lansat în consultare publică Strategia de Digitalizare a Educației din România 2021-2027- SMART-Edu. Strategia prevede introducerea computerelor/tehnologiei informației în procesul educativ cât mai devreme și la toate palierele și familiarizarea copiilor încă de la grădiniță cu “prietenul meu, calculatorul”. Digitalizarea școlii cere, așa după cum se vede […]
Căstăian, D.V. – Zâmbetele peste deşert şi improbabila solidaritate (câteva gânduri despre deschiderea şcolilor)
V-au spus cu un zâmbet hotărât că şcoala va în-ce-pe pe 14-septembrie! Cu-copiii-în-clase. Că aşa e normal. Că numai ce se desfăşoară aşa este şcoală. Că totul e sub control. Că e o ocazie să ne modernizăm. Să descentralizăm. V-au spus-o privindu-vă în ochi. Tare. Limpede. Clar. Sa-ca-dat. Şi cei mai mulţi i-aţi crezut. Pentru că aţi vrut să-i credeţi. Pentru […]
Școala-semafor și câteva întrebări pentru guvernanți
Primele două întrebări pentru guvernanți: Conform statistilor actuale (raportul numărului de cazuri de Covid la mia de locuitori) în peste 90% dintre localitățile României, începând de la 14 septembrie se va aplica scenariul „verde”: revenirea la predarea față-în-față. În acest caz, se va aplica în marea majoritate a școlilor, mă gândesc, principiul împărțirii claselor – […]








Comentarii recente