arhivă | Societate Flux RSS pentru această arhivă

Teorie a manipulării (XL) – România în „recesiune tehnică” pentru că profesorilor li s-au mărit salariile

prin pe 18 februarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Cu ochii pe noi, Invatamant, Polemici, Societate


Deci nu inflația, nu deficitul bugetar cronic, nu dezechilibrele comerciale, nu investițiile publice făcute cu frâna de mână trasă. Nu. Profesorii. Oamenii cu creta și catalogul au doborât PIB-ul.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – O națiune în derivă

prin pe 18 februarie 2026 în Opinii, Societate


Antropologia politică ne învață că masele oglindesc comportamentul elitelor. Dacă la vârful statului (Parlament, Guvern) asistăm la o „politică a pumnului în gură”, la ignorarea regulilor și la promovarea mediocrității agresive, poporul înțelege că violența este noua monedă de schimb.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Acei influenceri minunați

prin pe 17 februarie 2026 în Opinii, Societate


După încheierea misiunii de la Washington, personajele noastre revin în „centrală”, în viața politică și instituțională a țării de origine. Astfel, acest tipar ideologic este reimportat și reimplantat în spațiul național.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Când narativele oficiale crapă

prin pe 17 februarie 2026 în Opinii, Societate


Este, în același timp, amuzantă și tristă degringolada și agitația păturii de formatori de opinie, intelectuali publici, analiști, jurnaliști, ONG-iști și alți agenți — mai mult sau mai puțin sub acoperire — ai liniei dominante de propagandă și ai diverselor „state paralele” care operează în România.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Traian Băsescu „Petrov”

prin pe 13 februarie 2026 în Opinii, Societate


Domnul Băsescu, care primește acum 11.148 de lei lunar fără să muncească o secundă, care locuiește într-o vilă de protocol pe care n-a plătit-o, care circulă cu mașini cumpărate din bani publici, care are bodyguarzi plătiți de toți contribuabilii – acest domn ne spune că profesorii și asistentele sunt nesăbuite pentru că își cer dreptul la un salariu decent.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Nicușor Dan și matematica invizibilă

prin pe 11 februarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Polemici, Societate


Poate reușita profesională, reală sau presupusă, să fie o garanție pentru o prestație decentă într-o funcție publică la cel mai înalt nivel? Sau, dimpotrivă, tocmai zonele gri dintr-o carieră explică de ce meritul devine, uneori, un slogan mai util decât un criteriu?

5 comentarii • Continuă citirea →

M. Platon – Interviu: „O școală care produce incompetenți egotiști”

prin pe 10 februarie 2026 în Invatamant, Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


În școală, de exemplu, copiii învățau cum funcționează o minisocietate meritocratică, acolo se formau primele ierarhii naturale, organice, bazate pe muncă, merit, empatie. Tot de acolo ieșeau oamenii care au asigurat stabilitatea socială pentru că erau capabili să-și câștige munca cinstit și nu puneau în pericol viața celorlalți prin analfabetismul și amatorismul lor. O școală care produce incompetenți egotiști e una care generează instabilitate socială

2 comentarii • Continuă citirea →

G. Șerban

prin pe 9 februarie 2026 în Opinii, Societate


Provocarea intelectuală și politică: cum distingem între populism ca si corectiv democratic și populism ca instrument de concentrare autoritară?
În epoca fluidității ideologice universale, singura întrebare relevantă nu este dacă populismul este “bun” sau “rău”, ci: în ce condiții servește extinderea democrației și în ce conditii o subminează?

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Cum politicienii ne manipulează prin frică

prin pe 8 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


arhetipurile există pentru că sunt utile. Ele au ajutat oamenii să supraviețuiască și să coopereze timp de milenii. Arhetipul dușmanului va continua să apară în discursul politic pentru că accesează ceva real în psihologia umană.
Dar putem alege să fim conștienți de el. Putem recunoaște când suntem invitați într-o dramă arhetipală și putem decide dacă rolul care ni se oferă—erou, războinic, apărător al civilizației—servește cu adevărat interesele noastre sau ale altcuiva.
Arhetipul dușmanului este puternic. Dar este cel mai puternic când nu-l vedem așa cum este cu adevărat.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Propaganda și cenzura

prin pe 7 februarie 2026 în Opinii, Societate


Criza imensă în care a fost adusă România—economic, constituțional, politic, intelectual, cultural și educațional—nu s-a întâmplat pur și simplu prin hazard, printr-un „accident statistic combinatorial” sau din cauza „ghinionului”.
Avem obligația să înțelegem ceea ce s-a întâmplat, iar această înțelegere nu poate face abstracție de o analiză detașată, echilibrată și științifică—adică bine ancorată teoretic și empiric—a celor trei factori discutați în această intervenție publică: propaganda, cenzura și măsurile active puse in slujba…

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Epuizarea ca mijloc de manipulare

prin pe 7 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Stai în fața ecranului. Telefonul vibrează: scandal de corupție. Mai vibrează: criză economică. Din nou: trădare politică. Mintea ta, ca un procesor supraîncărcat, începe să cedeze. Nu mai poți procesa. Nu mai vrei să încerci.
Aceasta nu este oboseală obișnuită. Este neputința învățată—o capcană psihologică în care, copleșit de forțe pe care le simți neputincios să le schimbi, pur și simplu renunți.
Și nu este un accident. Este o armă—la fel de precisă ca deturnarea emoțională pe care am explorat-o anterior, dar mai periculoasă. Pentru că în timp ce frica te mobilizează și furia te activează, epuizarea te paralizează. Te transformă din cetățean în spectator.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

D. Diaconu – Oastea trădării naționale

prin pe 7 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


ONG-urile au aproape 1,5% din PIB, ajungând să pape anual peste 5 miliarde EUR. Dintre aceștia, aproximativ 20% sunt asigurați din donații(ale idioților utili care donează impulsionați de propagandă, dar și ale companiilor ale căror afaceri sunt impulsionate de existența respectivelor ONG-uri). Alți 20% din bani vin din activitățile comerciale ale ONG-urilor(diverse șușe din care-și trag bani și în urma cărora, uneori beneficiază de scutiri fiscale). Între 10% și 15% vin din … subvenții de la stat! Grosul banilor însă – adică vreo 50% din total – vin din fonduri europene. Vă vine sau nu să credeți, dar doar din exercițiul financiar anterior ONG-urile au păpat 2.5 miliarde EUR fonduri europene.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

D. Diaconu – Petiții, manifestații și alte prostii

prin pe 5 februarie 2026 în Pamflete, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Ce se întâmplă într-o dictatură dacă ieși la manifestație? O iei pe cârcă de la milițieni. Practic acum, dragii mei, puteți ieși cu milioanele pe străzi că tot degeaba. Îi doare-n spate. Au învățat să se ascundă în spatele jandarmilor. Tu poți să stai și să urli cât vrei: vei urla ca prostul și-n final o să pleci acasă. Că ce să faci? Doar nu stai ca boul pe stradă de pomană.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Aceste măsuri care ne doare (sic!)

prin pe 5 februarie 2026 în Invatamant, Polemici, Societate, Societate


Aceste măsuri nu sunt neutre. Sunt decizii politice cu consecințe sociale și morale.
Ele nu repară nimic. Doar mută costul din buget în societate.
Iar creșterea numărului de elevi la clasă este exemplul perfect de politică aparent rațională dar profund iresponsabilă.
Educația nu se prăbușește printr-un mare scandal.
Se stinge lent, prin zeci de „ajustări rezonabile”, luate de oameni care nu mai intră demult într-o clasă.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Capcana „ONG-ul binelui”

prin pe 5 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Într-o societate funcțională, opiniile sunt dispersate, pozițiile sunt diverse, iar conflictele sunt vizibile și asumate. Consensul larg este rar și apare, de regulă, doar pe teme cu adevărat fundamentale. Pluralismul, fricțiunea și dezacordul nu sunt disfuncții, ci expresii firești ale unei structuri sociale sănătoase.
Semnalul de alarmă apare atunci când sectorul autodeclarat „civic” devine anormal de omogen ideologic, narativ perfect aliniat și reflex sincronizat în momente de criză. Când aceleași teme, aceleași formulări și aceleași poziții apar simultan, indiferent de context, pe linii de propaganda predeterminate.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Educația și identitatea (partea a II-a: „Cum procedăm?”)

prin pe 4 februarie 2026 în Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


conținutul nu poate fi sacrificat în favoarea metodei;
istoria nu poate fi redusă la studii de caz;
identitatea nu poate fi tratată ca un efect secundar;
Europa nu poate fi predată fără popoarele ei;
universalul nu poate fi predat ignorând unele dintre marile civilizații ale lumii.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

CHRIS MELORE (Daily Mail) – Un neurocercetător dezvăluie prima generație din istorie mai puțin inteligentă decât proprii părinți

prin pe 4 februarie 2026 în Invatamant, Societate


Generația Z este acum oficial primul grup care a obținut vreodată scoruri mai mici decât generația anterioară, scăzând în ceea ce privește atenția, memoria, abilitățile de citire și matematică, abilitățile de rezolvare a problemelor și IQ-ul general.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce ne pierdem copiii în algoritmi.

prin pe 4 februarie 2026 în Opinii, Societate


Mecanismul: Dacă un tânăr zăbovește 2 secunde mai mult pe un video cu un „influencer” care conduce un bolid de lux în timp ce aruncă cu bani, AI-ul înțelege că acel subiect este un declanșator de dopamină.
Controlul: Din acel moment, feed-ul său devine o succesiune de „modele de succes” bazate pe bani gheață și aroganță. Algoritmul îi rescrie sistemul de valori, inoculându-i ideea că munca și educația sunt „pentru proști”, în timp ce „șmecheria” este singura cale de supraviețuire.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

P.A. de Hillerin – De ce durează atât de mult găsirea unor dovezi inexistente despre anularea alegerilor prezidențiale?

prin pe 3 februarie 2026 în Opinii, Societate


Întrebarea pe care va trebui să ne-o punem în fiecare zi în care evenimentul din 6 decembrie 2024 nu va fi credibil explicat este „Pentru ce am acceptat să fie sacrificată democrația românească?”.
Dacă am făcut-o cu pretextul unui bine superior, este clar că acesta se lasă așteptat, că, de fapt, ne îndreptăm spre mai rău, nu spre mai bine. Dacă am făcut-o pentru niște oameni, pentru Dan, Bolojan, Ciolacu, Grindeanu, Fritz, Miruță etc., este și mai clar că nu meritau, pentru că niciun om politic nu merită să-i sacrifici democrația la picioare.

1 comentariu • Continuă citirea →

Educația și identitatea (partea I: „Ce vrem?”)

prin pe 2 februarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Nu există drum direct de la individ la umanitatea abstractă. Drumul trece prin comunitate, cultură și identitate.
A forma români care au asimilat valori europene și universale nu este un proiect provincial. Este unul matur.
Alternativa – producerea unor „cetățeni ai lumii” fără lume proprie – este comodă ideologic, dar costisitoare uman.
Educația nu ar trebui să ne învețe cum să fim mai puțin noi înșine, ci cum să fim mai buni fiind ceea ce suntem.

1 comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban: Ascensiunea lui Georgescu

prin pe 2 februarie 2026 în Opinii, Societate


Într-un peisaj politic adesea dominat de partide mari, bugete colosale și control media tradițional, povestea lui Georgescu, un politician relativ necunoscut, demonstrează puterea transformatoare a TikTok-ului.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce s-a transformat Diaspora în „Suveranism de Mahala”?

prin pe 31 ianuarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Diaspora nu se mai simte reprezentată de „corifeii” de la București sau de birocrații de la Bruxelles, așa că își caută refugiul într-un naționalism zgomotos, singurul care le oferă iluzia că si ei „contează”. Nu poți cere unui om debusolat să fie „european de elită” când el se luptă cu lipsurile și cu dorul de o casă care pare să nu-l mai primească înapoi.

1 comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – România 2026: Sinuciderea Asistată a unei Clase Politice

prin pe 30 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Ani de zile, elitele au vândut concepte abstracte: reziliență, digitalizare, sustenabilitate. Pentru omul de rând, acestea au fost „povesti”. AUR a vorbit despre Pământ, Neam, Cruce și Familie. Acestea sunt „ancorele” antropologice fundamentale. În fața vidului existențial modern, masele se întorc la singurele simboluri care le mai oferă un sentiment de apartenență, oricât de distorsionat ar fi procesul.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică! (partea a III-a sau: „La un buget de c***t, un învățământ așijderea)

prin pe 29 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Cu ochii pe noi, Invatamant, Polemici, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


școala rămâne captivă între promisiuni mari și buzunare goale.
Nu pentru că nu știm ce trebuie făcut. Ci pentru că nu vrem să plătim prețul.

1 comentariu • Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică (partea a II-a)

prin pe 28 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Școala care pune caracterul înaintea pieței muncii nu ignoră economia.
O protejează, pe termen lung, de propriile ei excese.
Pentru că economia nu funcționează cu oameni dezrădăcinați, cinici și lipsiți de repere.
Funcționează cu oameni responsabili, autonomi și capabili să gândească dincolo de interesul imediat.

2 comentarii • Continuă citirea →

G. Șerban – MARIO: CRONICA UNUI EȘEC NAȚIONAL

prin pe 26 ianuarie 2026 în Invatamant, Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Mario a murit pentru că sistemul a considerat că el și prietenii lui nu merită investiția. A murit pentru că miniștrii noștri nu știu ce înseamnă să mergi la școală prin noroi și să fii ademenit de un „prieten” cu un joint și un plan macabru.

Dacă nu ridicăm bugetul educației la 7% și dacă nu aducem statul înapoi în sate, toporul de la Cenei va lovi din nou. Nu este o amenințare, este o certitudine matematică.

1 comentariu • Continuă citirea →

P.D. Aligică – De ce nu avem politică externă?

prin pe 25 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


ficțiunea construită de o clasă politică dirigentă și de statul paralel pentru a-și conserva controlul asupra puterii si apara legitimitatea serios afectata, în condițiile unei subperformanțe dramatice în ultimele cicluri electorale, a devenit principalul obstacol în formularea și implementarea unei politici externe coerente și conforme cu interesul național.

2 comentarii • Continuă citirea →

G. Șerban – Cum votează creierul înaintea noastră

prin pe 21 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


dacă deciziile încep din zone mai vechi ale creierului, alegerile politice seamănă mai mult cu reacțiile animale decât cu raționamentul atent.
Această secvență creează o iluzie a controlului: credem că raționăm pentru a ajunge la o concluzie, dar de fapt emoțiile decid primele.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →
Gabriel Șerban

G. Șerban – Populismul și Dualismul Moral

prin pe 20 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Populismul nu este o simplă doctrină politică — este o gramatică morală a lumii. Nu descrie poporul așa cum este, ci îl inventează: pur, omogen, virtuos, trăind într-o stare mitologică de unitate originară, înainte de cădere. Această „cădere” este mereu atribuită altcuiva — elitelor, străinilor, globaliștilor, intelectualilor corupți.

5 comentarii • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce mediocritatea conduce — și cum putem repara sistemul

prin pe 19 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Istoria conducătorilor incompetenți nu este o succesiune de accidente, ci o consecință logică a arhitecturii instituționale care îi produce.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce avem nevoie de „noi” în „noi versus ei”

prin pe 16 ianuarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Liderii populiști nu le vorbesc doar adepților lor; ei oglindesc durerea acestora. Transformă alienarea în acțiune, oferind sens acolo unde instituțiile au oferit doar administrare.
Aceasta este psihologia apartenenței în forma sa cea mai politică. Populismul înflorește nu doar pentru că oamenii sunt furioși, ci pentru că sunt singuri.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Nu mai ești convins, ești programat

prin pe 15 ianuarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Există o formă de putere care este cu atât mai eficientă cu cât este mai invizibilă. Nu se manifestă prin dictat, nici prin forță brută, ci prin designul mediului în care trăiești, gândești și simți.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Mircea Platon – ONG-urile dronă euro-atlantice și națiunile captive

prin pe 14 ianuarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Ordinea mondială capitalistă nu se bazează doar pe diviziunea globală a muncii, ci şi pe diviziunea globală a gânditului. Tendinţa e, desigur, ca unii să producă, iar alţii să înghită pe nemestecate ce li se dă. Să consume „idei”, să de îndoape cu conceptele modificate genetic în laboratoarele şi think-tankurile altora. Cu idei de unică întrebuinţare. Şi de oligarhică folosinţă.

3 comentarii • Continuă citirea →

G. Șerban – De la propaganda tradițională la manipularea modernă

prin pe 14 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Astăzi, controlul nu strigă. Șoptește. Nu minte — interpretează cadrul. Nu-ți comandă atenția; proiectează mediul în care atenția ta nu are unde să se mai ducă. Asta e evoluția pe care am eșuat să o vedem venind.

3 comentarii • Continuă citirea →
Gabriel Șerban

G. Șerban: Populismul și psihologia apartenenței

prin pe 13 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Liderii populiști nu le vorbesc doar adepților lor; ei oglindesc durerea acestora. Transformă alienarea în acțiune, oferind sens acolo unde instituțiile au oferit doar administrare. Aceasta este psihologia apartenenței în forma sa cea mai politică. Populismul înflorește nu doar pentru că oamenii sunt furioși, ci pentru că sunt singuri.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →
← Articole mai vechi