arhivă | #numaizic Flux RSS pentru această arhivă

Când toată lumea zice că ești beat, tu te duci la culcare!


Este culmea „libertății de navigație”: să trimiți o flotă de miliarde de dolari doar pentru a constata că ai devenit obstacolul pe care pretindeai că îl elimini. O strategie de o inteligență sclipitoare, demnă de un computer de bord din anii ’70 care a intrat în buclă infinită.

2 comentarii Continuă citirea →

Ori la bal, ori la spital. Sau cimitir. Whatever.


Când ajungi să scrii negru pe alb că liderii unei țări trebuie să înțeleagă că „viețile lor depind” de cât de bine se aliniază cu dorințele tale, nu mai e geopolitică. E un fel de șantaj cu pretenții academice, îmbrăcat în fraze lungi și publicat respectabil, ca să nu pară ceea ce este: o invitație la barbarie, formulată cu dicționarul în mână.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Voi știți bancul cu Dabija?


totul e simplu: dacă avionul tău e doborât deasupra altei țări, vina aparține acelei țări. Logica e impecabilă. Aproape artistică.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Trump — the Superman #numaizic


Trump: „Iranul nu are dreptul să blocheze Strâmtoarea Hormuz. I-am învins deja. Este pur și simplu nedrept.”

Scrie un comentariu Continuă citirea →

SUA caută proști. Așteaptă provincia (România în blocstart) #numaizic


Dacă tot ne-am implicat defensiv (sic!) din punct de vedere militar – aerian, de ce nu am face-o și cu marina? Să trimitem dragoare întru deminarea Strâmtorii Hormuz.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

#numaizic (2) — În crime de război să ne luptăm!


Ministrul britanic al justiției, Sarah Sackman, a refuzat să considere atacul cu rachete al SUA asupra unei școli din Iran (peste 150 de eleve ucise) drept crimă de război. Ea a declarat că aceasta este „realitatea războiului”.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Teorie a manipulării (XLIV): Am înfrânt!


despre cum prezentul determină trecutul. La urma urmei!

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Copiii, numai copiii!


obligația, poate singura pe care o avem cu adevărat: aceea de a nu ne minți singuri. Pentru că atunci când moralitatea devine selectivă, ea încetează să mai fie moralitate și devine doar justificare. Iar de acolo până la repetarea istoriei nu mai este mult.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Iisus vs CZ Codreanu


Libertatea de expresie nu funcționează doar pentru ideile confortabile. Tocmai aici devine interesantă. Sau, dacă preferăm sinceritatea brutală: libertatea e bună până când începe să ne irite. După aceea, brusc, nu mai pare chiar atât de comodă.

Scrie un comentariu Continuă citirea →