R. Zlati — Suntem Tâmpiți sau suntem tâmpiți?

Ghid de supraviețuire în Grădina Paradoxului European: Cum să salvezi planeta dispărând din ea

Bine ați venit în glorioasa eră a logicii circulare, unde birocratul de la Bruxelles, acest Janus modern cu două fețe și zero mustrări de conștiință, ne explică prin megafoanele presei progresiste cum se poate salva lumea prin sinucidere demografică asistată. Totul este sub control.

Pe de o parte, ni se șoptește cu o blândețe apocaliptică faptul că fiecare nou-născut european este, în esență, un mic terorist ecologic, o mașinărie de produs dioxid de carbon care va devora resursele planetei până când ultima calotă glaciară se va topi în cafeaua noastră de soia. Nu mai faceți copii. Planeta are nevoie de oxigen, nu de scutece, așa că suntem încurajați să ne privim posteritatea ca pe o formă de poluare și să ne investim instinctul patern în reciclarea selectivă a capacelor de plastic. E pentru binele comun.

Dar stați, căci spectacolul abia începe, iar cealaltă față a monedei — cea care zâmbește larg către orizonturi îndepărtate — ne anunță cu o disperare veselă că suntem pe cale de dispariție și că avem nevoie urgentă de sânge proaspăt pentru a susține piramida pensiilor care stă să cadă peste noi. Importați rapid populație. Se pare că mediul înconjurător nu mai este atât de fragil atunci când cifrele din statisticile economice încep să sângereze, iar amprenta de carbon a unui nou venit devine brusc invizibilă în fața necesității de a avea cine să ne livreze mâncarea prin aplicații mobile. Logica e de fier.

E o strategie de o genialitate înfiorătoare: descurajăm producția locală de oameni pe motiv de „verdeață”, dar importăm masiv consumatori pentru că sistemul are nevoie de combustibil uman, transformând Europa într-un imens laborator unde stânga nu știe niciodată ce face dreapta, deși ambele sunt lipite de același trunchi ideologic. Janus e mândru de noi.

Așadar, stimați cetățeni, continuați să salvați balenele prin abstinență reproductivă, în timp ce vă pregătiți să deveniți o amintire istorică într-un continent care v-a cerut să dispăreți pentru a curăța aerul. Aerul va fi curat. Doar că nu va mai avea cine să-l respire, în afară de noua gardă, chemată în grabă să stingă lumina într-o Europă care s-a iubit atât de mult pe sine, încât a decis că e mai sustenabil să nu mai existe.

Trăiască paradoxul sustenabil!